(1) Străinilor intrați în România în scopul desfășurării de activități de cercetare științifică li se prelungește dreptul de ședere temporară dacă prezintă următoarele documente:
a) acordul de primire încheiat cu entitatea-gazdă din România și avizat de către Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării;
b) dovada deținerii mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, pentru o perioadă de cel puțin 6 luni.
(2) Dreptul de ședere în acest scop se prelungește pentru o perioadă egală cu durata prevăzută în acordul de primire, dar nu mai mult de 5 ani consecutiv.
(3) Cercetătorul, posesor al unui permis de ședere în acest scop eliberat de un alt stat membru, aflat pe teritoriul României, poate depune cerere pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în scopul desfășurării de activități de cercetare științifică fără a mai fi necesară obținerea în prealabil a unei vize de lungă ședere în acest scop. Permisul de ședere se acordă în baza avizului Ministerului Cercetării și Inovării, prevăzut la art. 48 alin. (2) , în condițiile alin. (2) .
(4) Dreptul de ședere temporară pentru desfășurarea de activități de cercetare științifică se poate prelungi cu 9 luni după încheierea cercetării, în vederea căutării unui loc de muncă și efectuarea formalităților de angajare în muncă sau deschiderii unei afaceri, cu prezentarea documentelor care atestă finalizarea activității de cercetare științifică.
(5) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere al străinilor cărora li s-a prelungit dreptul de ședere temporară în condițiile alin. (4) se acordă în condițiile art. 55 sau art. 56 , după caz, fără obligativitatea obținerii unei vize de lungă ședere.