(1) Inspectoratul General pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor pentru care constată șederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare. (2) Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală a străinilor aflați în oricare dintre următoarele situații: a) străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României; b) străinul a intrat în România în perioada interdicției de intrare dispusă anterior; c) străinul nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la art. 6 din Codul frontierelor Schengen ori condițiile de intrare și/sau de ședere prevăzute de prezenta ordonanță de urgență; d) dreptul de ședere al străinului, stabilit prin viză, în conformitate cu art. 11 alin. (2)-(4) ori în baza convențiilor internaționale sau actelor normative de desființare a vizelor sau, după caz, prin permisul de ședere ori de mic trafic de frontieră, a încetat, a fost anulat sau revocat; e) abrogată; f) străinul a fost declarat indezirabil. g) străinul a cărui protecție temporară acordată prin decizia Consiliului Uniunii Europene a încetat; g) străinul a cărui protecție temporară acordată prin decizia Consiliului Uniunii Europene a încetat, dacă acesta nu are un drept de ședere reglementat potrivit prezentei ordonanțe de urgență; h) străinul a cărui cerere de protecție internațională în România a fost respinsă în faza administrativă, dacă acesta nu are un drept de ședere reglementat potrivit prezentei ordonanțe de urgență. (3) Străinilor aflați în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) și care beneficiază de un drept de ședere pe teritoriul unui alt stat membru li se solicită, în scris, de către Inspectoratul General pentru Imigrări să părăsească în termen de 3 zile teritoriul României. În cazul în care aceștia nu părăsesc teritoriul României, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1) . (4) În cazul străinilor aflați în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (2) , dar care se află într-o procedură de preluare de către un alt stat membru al Uniunii Europene în baza unui acord bilateral, nu se emite decizie de returnare. În cazul în care la finalizarea procedurii străinii nu sunt preluați de celălalt stat membru, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1) . (5) În cazul străinilor aflați în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (2) , dar și într-o procedură de prelungire a dreptului de ședere temporară sau de acordare a dreptului de ședere pe termen lung, în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporționalității, Inspectoratul General pentru Imigrări decide cu privire la emiterea deciziei de returnare sau amânarea emiterii acesteia până la finalizarea procedurii respective. (6) În situația în care perioada de ședere legală pe teritoriul României nu poate fi stabilită pe baza mențiunilor din documentul de călătorie al străinului, Inspectoratul General pentru Imigrări sau Inspectoratul General al Poliției de Frontieră procedează potrivit prevederilor art. 11 din Codul frontierelor Schengen.