Stabilirea obligației de returnare a străinilor

Azi

Regimul străinilor · 6 articole

Articolul 81 — Situațiile în care se dispune returnarea

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor pentru care constată șederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare. (2) Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală a străinilor aflați în oricare dintre următoarele situații: a) străinul a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României; b) străinul a intrat în România în perioada interdicției de intrare dispusă anterior; c) străinul nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare prevăzute la art. 6 din Codul frontierelor Schengen ori condițiile de intrare și/sau de ședere prevăzute de prezenta ordonanță de urgență; d) dreptul de ședere al străinului, stabilit prin viză, în conformitate cu art. 11 alin. (2)-(4) ori în baza convențiilor internaționale sau actelor normative de desființare a vizelor sau, după caz, prin permisul de ședere ori de mic trafic de frontieră, a încetat, a fost anulat sau revocat; e) abrogată; f) străinul a fost declarat indezirabil. g) străinul a cărui protecție temporară acordată prin decizia Consiliului Uniunii Europene a încetat; g) străinul a cărui protecție temporară acordată prin decizia Consiliului Uniunii Europene a încetat, dacă acesta nu are un drept de ședere reglementat potrivit prezentei ordonanțe de urgență; h) străinul a cărui cerere de protecție internațională în România a fost respinsă în faza administrativă, dacă acesta nu are un drept de ședere reglementat potrivit prezentei ordonanțe de urgență. (3) Străinilor aflați în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) și care beneficiază de un drept de ședere pe teritoriul unui alt stat membru li se solicită, în scris, de către Inspectoratul General pentru Imigrări să părăsească în termen de 3 zile teritoriul României. În cazul în care aceștia nu părăsesc teritoriul României, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1) . (4) În cazul străinilor aflați în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (2) , dar care se află într-o procedură de preluare de către un alt stat membru al Uniunii Europene în baza unui acord bilateral, nu se emite decizie de returnare. În cazul în care la finalizarea procedurii străinii nu sunt preluați de celălalt stat membru, împotriva lor se dispune măsura prevăzută la alin. (1) . (5) În cazul străinilor aflați în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (2) , dar și într-o procedură de prelungire a dreptului de ședere temporară sau de acordare a dreptului de ședere pe termen lung, în funcție de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, respectând principiul proporționalității, Inspectoratul General pentru Imigrări decide cu privire la emiterea deciziei de returnare sau amânarea emiterii acesteia până la finalizarea procedurii respective. (6) În situația în care perioada de ședere legală pe teritoriul României nu poate fi stabilită pe baza mențiunilor din documentul de călătorie al străinului, Inspectoratul General pentru Imigrări sau Inspectoratul General al Poliției de Frontieră procedează potrivit prevederilor art. 11 din Codul frontierelor Schengen.

Articolul 82 — Interzicerea returnării

(1) Măsura returnării nu poate fi dispusă împotriva străinilor aflați în oricare dintre următoarele situații:

a) străinul este minor, iar unul dintre părinții acestuia are drept de ședere în România;

b) străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei de întreținere, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate;

c) străinul este căsătorit cu un cetățean român sau cu un străin care are drept de ședere pe termen lung pe teritoriul României;

d) străinul a depășit vârsta de 65 de ani.

(2) În cazul în care situațiile prevăzute la alin. (1) se constată după dispunerea măsurii returnării, dar înainte de executarea obligației de returnare, Inspectoratul General pentru Imigrări revocă decizia de returnare.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul străinilor aflați în situația prevăzută la alin. (1) lit. c) dacă se constată existența unei căsătorii de conveniență sau că soții nu mai au o relație conjugală ori o relație de familie efectivă pe teritoriul României.

(4) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul străinilor care constituie un pericol pentru ordinea publică, securitatea națională ori care suferă de o boală care amenință sănătatea publică și refuză să se supună măsurilor stabilite de către autoritățile medicale.

(5) Străinii cărora li se aplică prevederile alin. (1) sau (2) pot solicita acordarea ori, după caz, prelungirea dreptului de ședere temporară pentru oricare dintre scopurile și în condițiile prevăzute la capitolul IV al prezentei ordonanțe de urgență, fără a mai fi necesară obținerea în prealabil a unei vize de lungă ședere.

Articolul 83 — Decizia de returnare

(1) Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală pe teritoriul României a străinului și stabilește obligația acestuia de returnare, precum și termenul pentru plecarea voluntară.

(2) Prin excepție de la alin. (1) , în cazul străinului declarat indezirabil sau care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare, prin decizia de returnare se constată șederea ilegală pe teritoriul României și se stabilește obligația de returnare și îndepărtarea sub escortă.

(3) Prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare:

a) străinul care a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;

b) străinul care a intrat în România în perioada de interdicție dispusă anterior;

c) străinul a cărui identitate nu a putut fi stabilită;

d) abrogată;

e) străinul a cărui conduită determină suspiciunea rezonabilă că intenționează să se sustragă de la executarea voluntară a obligației de returnare.

(4) Decizia de returnare se întocmește în scris în două exemplare, fiecare în limba română și într-o limbă de circulație internațională, și conține motivele de fapt și de drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5) Inspectoratul General pentru Imigrări furnizează, la cererea străinului, o traducere scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare, inclusiv informații cu privire la căile de atac posibile, în limba pe care acesta o înțelege sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțelege.

(6) Prevederile alin. (5) nu sunt aplicabile străinilor care au trecut ilegal frontiera de stat a României sau a altui stat membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European ori a Confederației Elvețiene. În acest caz, odată cu decizia de returnare se comunică și o fișă, redactată în 5 limbi dintre cele mai des utilizate sau înțelese de către străinii aflați pe teritoriul României, conținând informații care să explice principalele elemente din formularul standard al deciziei de returnare.

(7) Inspectoratul General pentru Imigrări informează în scris angajatorul sau beneficiarul prestării de servicii cu privire la stabilirea obligației de returnare a acestuia și la condițiile a căror neîndeplinire a stat la baza dispunerii respectivei măsuri, în termen de maximum 10 zile de la data dispunerii respectivei măsuri.

Articolul 83¹ — Măsuri tehnice

Străinii împotriva cărora se emit decizii de returnare sunt amprentați și fotografiați în condițiile și pentru scopurile prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/1.860 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și de Regulamentul (UE) 2018/1.861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.987/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 84 — Comunicarea deciziei de returnare

(1) Comunicarea deciziei de returnare se realizează de către Inspectoratul General pentru Imigrări prin remiterea unui exemplar al acesteia străinului împotriva căruia a fost emisă.

(2) Remiterea se poate face prin înmânarea exemplarului, sub semnătură, atunci când străinul este prezent, sau prin trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care străinul a declarat că locuiește, atunci când străinul nu este prezent.

(3) În cazul în care remiterea nu este posibilă, comunicarea deciziei de returnare se face prin afișarea unui exemplar al acesteia la sediul structurii Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare.

(4) Se prezumă că remiterea nu este posibilă în următoarele situații:

a) străinul refuză să primească exemplarul înmânat sau trimis prin poștă;

b) străinul nu mai locuiește la adresa declarată;

c) străinul nu a făcut cunoscută adresa la care locuiește.

Articolul 85 — Contestarea deciziei de returnare

(1) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (1) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află structura Inspectoratului General pentru Imigrări care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează contestația în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă.

(2) Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la instanța prevăzută la alin. (1) , dacă străinul nu este luat în custodie publică, ori la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află centrul de cazare, dacă străinul este luat în custodie publică. Instanța soluționează contestația în termen de 5 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă.

(3) Contestațiile prevăzute la alin. (1) și (2) suspendă executarea obligației de returnare. În cazul străinilor care solicită emiterea unei decizii de returnare înainte de a fi depistați cu ședere ilegală sau a străinilor declarați indezirabili, contestațiile prevăzute la alin. (1) și (2) nu suspendă executarea obligației de returnare.

(4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinul luat în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică.

(5) Străinul care contestă decizia de returnare are dreptul de a obține consiliere juridică, reprezentare și asistență lingvistică pe cheltuială proprie.

(6) Străinului care contestă decizia de returnare îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008 , cu modificările și completările ulterioare, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2 , 2¹ și 8¹ din respectiva ordonanță de urgență.