PENTRU NEGOTIULU MARITIMU

Corabiile și alte vase de mare sînt lucruri miscatore. - Cu tote aceste ele sînt rinduite spre plata datoriiloru vedetorului, și mai alesu a acelora ce pravila cunosce și hotaresce de privilegiați.

Sînt privilegiate, și după randulu în care sînt asedate, datoriile însemnate aci mai la vale, adică: - 1. cheltuelile judecatei și altele, făcute spre sevirsirea venderei corabiei și împărțirea prețului ei; - 2. tacsa de carma de tonelagiu, de adăpostire în valuri și porturi de ancoragiu și de intrare în portu, și dregerea corabiei în partea portului randuita pentru acesta; - 3. plata paditorului, cheltuelile pentru pada corobiei, după intrarea în portu pînă la vendarea ei; - 4. chiria magasiiloru, unde sînt puse spre păstrare sculele și uneltele corabiei; - 5. cheltuelile cele trebuinciose pentru păstrarea și ținerea vasului, a sculeloru și a unelteloru sale, de la călătoria cea după urma și intrarea sa în portu; - 6. simbriile căpitanului și a echipajului corabiei, întrebuințată în călătoria cea după urma; - 7. sumele ce s'a imprumntatu capitanulu pentru trebuințele corabiei, în călătoria cea din urma, și plata prețului marfuriloru celoru vendute de dinsulu totu pentru aceeași pricina; - 8. sumele ce au se ia vendetorulu, datatorii de materialuri și lucrătorii intrebuintati la facerea corabiei, de n'a facutu încă corabia nici o călătorie; și sumele ce au a o plati creditoriloru pentru materialulu datu, pentru munca, lucru, meremetu, pentru cele spre hrana, inarmarea și gatiea corabiei, înaintea plecării ei, de a facutu călătorie; - 9. sumele cele luate imprumutu a la grosa asupra trupului, sculeloru sau a unelteloru corabiei, pentru dregerea corabiei, pentru cele spre hrana, pentru gatirea și inarmarea corabiei înaintea plecării ei; - 10. pretulu asigurariloru făcute asupra trupului, a sculeloru, unelteloru, și asupra inarmarei și gatirei corabiei, carii sînt a se plati pentru călătoria cea din urma; - 11. pagubile și interesele ce au a se plati chiriasiloru de corăbii, pentru neteslimatisirea marfuriloru încărcate în corabie, saun pentru despăgubirea stricaciunei ce au suferitu acele mărfuri din greșeală căpitanului sau a echipajului . - Creditoriu coprinsi în fiacare din paragrafurile acestui articolu se voru despăgubi cu analogie din pretulu corabiei, la intemplare de neajungere a acelui pretu. *) Tacsa de carma. La intrarea și esirea porturiloru sînt nisce carmaci, orandiuti de stapanire, și însărcinați sa povatuiasca pe capitanii de corăbii, pe unde au sa treca ca să se feresca de vre-o stîncă sau altu locu primejdiosu. Capitanii corabiiloru sînt datori ori cum se platesca aceloru omeni unu dreptu hotaratu, în care se numesce tacsa de carma. **) Tacsa de tonelagiu. Mărimea sau încăperea corabiiloru se mesora cu butoiulu numitu tonelu, și tonelagiulu este încăperea unei corăbii mesurate cu tonelulu; asa se dice ca tonelagiulu unei corăbii este de una suta toneluri, ca se arate ca acea corabie este incapetore de una suta butoie sau toneluri; iaru tacsa de tonelagiu este unu dreptu ce se platesce de fie-care tonelu, după porturile de unde vine corabia. ***) A la Grosa, vedi articolulu 468

Privilegiulu celu datu la datoriile arătate în art. de mai susu se va putea propune numai candu și în catu se voru adeveri acele datorii după formele urmatore: - 1-iu, cheltuelile judecatei se voru dovedi prin foia de cheltuieli hotărâte de tribunalele competente; - 2-lea drepturile de tonelagiu și altele, prin chuitantii legiuite a le priimitorilori; - 3-lea, datoriile însemnate în paragrafurile 1, 3, 4 și 5, din articolulu de mai susu se voru dovedi prin socoteli hotărîte de presidentulu tribunalului de comerciu; - 4-lea simbriile căpitanului și a echipajului , prin liste de inarmare și desarmare a corabiei, încheiate la cancelaria orinduita pentru înscrierea și clasificatia vislasiloru și a marinariloru; - 5-lea, sumele luate imprumutu și pretulu marfuriloru vendute pentru trebuințele corabiei în vremea călătoriei celei din urma, prin foi încheiate de capitanu, întemeiate pe jurnaluri, iscalitu de capitanu și de cei mai insemnati ai echipajului , și doveditore de neaperata trebuinta a imprumutarei; - 6-lea, vendarea corabiei se va dovedi prin actu publicu cu date nesupuse indoelei, și lucrurile date pentru gatirea, inarmarea și cele spre hrana corabiei, se voru dovedi prin socoteli, facture sau catastise visate de capitanu, și încheiate de armatoru; o copia după acestea se va depune la cancelaria tribunalului de comerciu mai înainte de plecarea corabiei, sau celu mai tardiu, în sorocu de dece dile după plecarea ei; - 7-lea, sumele luate cu dobînda a la grosa asupra trupului, sculeloru, unelteleru, inarmarei și gatirei corabiei, înaintea plecării ei se voru dovedi prin contracturif adeverite de dregatoria competența, sau sub iscalitura în parte, dupe care se voru de pune copii, la cancelaria tribunalului de comerciu în curgere de dece dile de la data loru; - 8-lea. prețurile de asigurări se voru dovedi prin actele tocmitoreloru părți, sau prin estracte din catastisele mijlocitoriloru de asigurări; - 9-lea. pagubile și interesele ce au a se plati chiriasiloru de corăbii, se voru dovedi prin hotărîri judecatoresci, sau prin hotărîrile ce se voru fi facutu de jndecatorii aleși. *) Prin listele de inarmare și desarmare: inarmarea este gatirea corabiei cu tote cele trebuinciose spre apărarea și siguranța ei, cum și spre hrana echipajului , adică a omeniloru intrebuintati în slujba corabiei. Desarmarea este o lucrare împotriva adică desgatirea corabiei de cele mai susu dise, după intorcerea de la călătorie.

Privilegiurile creditoriloru se voru stinge, dosebitu de chipurile cele obștești de stingerea indatoririloru, prin vendarea facuta la judecata în formele asedate prin titlulu urmatoru, sau candu, după o vendare de buna voia, va fi facutu corabia o călătoria pe mare sub numele cumpărătorului în risico periculu a lui, și fără împotrivire din partea creditoriloru vendatorulut.

O corabie se socotesce ca a facutu o călătorie: candu plecarea și sosirea ei se voru adeveri în doue porturi osebite, și trei-deci de dile în urma plecării, candu, fără de a sosi în vre unu altu portu, a trecutu mai multu de sese-deci de dile între plecare și intorcere în același portu, sau candu corabia, plecandu pentru o călătoria îndelungată, s'a calatoritu mai multu de sese-deci de dile, fără de a se ivi reclamație din partea creditoriloru vendetorului.

Vendarea unei corăbii de buna voia trebuie să se facă prin inscrisu, și se poate face prin actu publicu, sau prin actu sub iscalitura împarte; se poate face pentru tota, sau numai pentru o parte a corabiei, sau de va fi corabia în portu, sau de va fi în călătoria.

Vendarea de buna voia a unei corăbii, ce se afla în călătoria, nu aduce nici o vătămare creditoriloru vendatorului. - De aceea, cu tote ca s'a facutu vendarea, corabia sau pretulu ei nu inceteda de a fi zalogu la mai susu disii creditori, carii potu încă, de o gasescu cu cale, să se pornesca împotriva venderei cu cuventu ca s'a facutu cu viclesiugu.

Tote corabiile se potu apuca și vinde cu porunca, judecatei, și privilegiulu creditoriloru se stinge prin formalitățile urmatore.

Apucarea corabiei nu se va putea face, de catu în doue-deci și patru de ore după formula porunca de a plati.

Acea porunca va trebui să se facă chiaru către obradulu stapanului corabiei, sau la salasluinta sa de va fi pricina pentru pretentie de datorie neprivilegiata. - Porunca se va putea face către capitanulu corabiei, dacă datoria este din numerulu celoru cu privilegiu asupra corabiei, după coprinderea art. 350

Slujbasulu insarcinatu cu apucarea corabiei, transportandu-se în corabie, va încheia împreună cu doui martori, jurnalulu care va coprinde numele, meseria și locasulu creditorului; temeiulu pe care face acesta, urmare; - suma ce cere ca sa i se platesca; - alegerea locuinței creditorului, atatu în loculu unde se afla tribunalulu înaintea căruia se cere vendarea, catu și în loculu unde se afla, poposita corabia cea apucata; - numele stapanului și alu căpitanului corabiei; - numele, feliulu și tonelagiulu corabiei. - Arata și descrie salupele, luntrele, sculele, uneltele, armele, munitiile și provisiile. - Către acesta, acelu slujbasu oranduesce unu paditoru.

- De nu locuesce stapanulu corobiei în coprinsulu tribunalului, insciintarile și citațiile către dinsulu se dau căpitanului corabiei celei apucate, sau, în lipsa acestuia, celui ce aduce obrazulu stapanului, sau alu căpitanului; și soroculu de trei dile se adaoga, cu o di de fie-care depărtare de sese cesuri între salasluinta chedasiulu și loculu asedarei tribunalului. - Iar de este streinu și se afla afară din principatu, insciintarile și citațiile se voru da la consulatulu protecției sale.

De se apuca o corabie incapetore mai multu de dece toneluri, se voru face patru publicații și strigări pentru lucrurile ce suntu să se venda, trecendu-se și prin Buletinu după oranduiala. - Strigările și publicațiile se voru face în patru sambete una după alta, la bursa și în piața locului unde se afla corabia poposita.

În cele doue dile după fie-care strigare și publicație, se lipescu afisuri la catargulu celu mare alu corabiei celei apucate, - la porta tribunalului unde se cauta pricina, - la piața publică și pe malulu portului unde se afla poposita corabia, precumu și la bursa.

Strigările, publicațiile și afisurile trebuie se arate: - numele, meseria, și locuinta creditorului, temeiulu pe care sprijinesce cererea sa, catatimea sumei ce are se ia, - alegerea salasluintei ce 'și a facutu în loculu unde se afla tribunalulu, și unde este corabia poposita, - numele și loculu salasluintei stapinului corabiei celei apucate, - numele corabiei, și, de este înarmată sau se inarmeza atunci, și numele căpitanului, - tunelagiulu corabiei, - loculu unde se afla standu sau plutindu corabia, numele vechilului jaluitorului, - cea d'antei punere de pretu.

După a patra strigare, corabia remane pe sema celui ce a datu mai multu pretu; - peste legiuitele soroce, judecătoria poate se mai dea unulu sau doua soroce, fia-care de o septemana; - aceste soroce se publică și se făcut cunoscute prin afisiuri.

Iar pentru barci, șalupe și alte vase incapatore de dece toneluri și mai putinu, acele doue soroce din urma nu se voru da.

Cu sevirsirea vendarei corabiei inceteza și slujba căpitanului; 'i remane însă dreptulu de a cere prin jalba despăgubire de la cine se cuvine.

Aceia, pe a cărora sema a ramusu corabia, de ori-ce felu de tonelagiu, voru fi datori a plati pretulu adjudecatiei (haraclandismii) în sorocu de doue-deci și patra cesuri, sau a-lu depune la grefa tribunal lui de comerciu; iar la din potriva, se va sili prin inchisore. - Neplatindu sau nepuindu pretulu depositu, precumu s'a disu, corabia se va scote de isnova la vendare, și sa va adjudeca peste o septemana, dupe o noua publicație și unu singuru afisu, spre paguba celoru ce au urcatu la pretu fără a avea mijloace de a plati, carii vor fi siliti prin inchisore a respunde la sine ceea ce va lipsi pînă la pretulu ce dedesera precumu și pagubile, dobandile și cheltuelile.

Cererile de a se osebi unele lucruri a le altoru fete, și a nu se vinde împreună cu corabia, ce voru face către tribunalulu de comerciu mai înainte de adjudecatie. -De ce voru face cererile pentru osebire în urma adjudecatiei, nu voru avea alta putere de catu aceea de a opri slobodirea sumeloru isvorite din vendare.

Celu ce face cerere pentru osebire, sau celu ce se impotrivesce, va avea sorocu de trei dile ca sa'și arate cuvintele sale; piritulu va avea iarăși unu sorocu de trei dile ca sa'și aducă dovedile sale. - După aceea, pricina se va infatisa la judecata numai cu o chemare.

Impotrivirile la slobodirea prețului se voru priimi în curgere de trei dile după adjudecatie, iar după trecerea acestui sorocu, nu voru mai fi priimite.

Creditorii impotrivitori sînt datori sa'și aducă dovedile de creditele loru la tribunalu în cele d'anteiu trei dile ce voru urma după chemarea ce li se va face de către creditorulu seu pirisu, de către apucatulu; iar la din potriva se va împărți pretulu vendarei, fără a se coprinde și ei în acea impartela.

Asedarea rândului creditoriloru și împărțirea baniloru se facă între creditorii cei privilegiați, după randuiala coprinsa în articolulu 350; iar între creditorii cei de randu, după analogia crediteloru loru. - Ori-ce creditoru, asiedatu la randulu seu, se înțelege asedatu atatu pentru capetele ce are se ia, catu și pentru dobândi și cheltuieli.

Corabia gata spre plecare nu se poate apuca, de catu numai pentru datoriile făcute pentru călătoria ce are se facă; dar și chiara la acesta din urmaintemplare, nu se poate apuca corabia candu va da chedasie platnica pentru aceste datorii. - Corabia se socotesce gata a pleca, candu capitanulu 'și a luatu espeditiile, adică chartiile de drumu pentru călătoria sa.

Ori-ce proprietaru de corabie este politiceste respundetoru pentru faptele căpitanului, despre câte privescu la corabia și la călătoria ei; - acesta răspundere inceteza cu lepadarea sa de corabie și de navlu.

Proprietarulu poate se departeze pe capitanu din slujba sa, și atunci nu poto acesta sa cera despăgubire, afară numai de va fi vre o tocmela inscrisu.

Dacă capitanulu departatu va avea, parte la proprietatea corabiei, poate să se lapede de acea parte. - Acestu pretu se hotarasce de omeni ca sciinta aleși de către prigonitorele părți, sau numiți de către judecata.

În tote câte privescu la intertsulu tuturoru proprietariloru nuoi corăbii, se urmeda după părerea celoru mai mulți. - Majoritatea se inchipuesce de cei ce fnfatiseza, capitaluri carii covirsescu jumetatea pretiului corabiei. - Vendarea corabiei prin medatu nu se poate face de catu după cererea propritariloru davalmasi, ale cărora părți impreunate voru inchipui jumetatea capitaluriloru ce voru avea toți proprietarii la acea corabie, afară numai de va fi inscrisu vre o împotriva tocmela.

Ori-ce capitanu, magistru saa patronu, insarcinatu cu carmuirea unei corăbii sau altu vasu, este respundetoru și chiaru pentru cele mai mici greșeli ce va face întru împlinirea slujbei sale. *) Capitanu, magistru sau patronu. Capitanulu comandeza o corabie randuita pentru călătorii indelungate, iar magistru sau patronulu comandeza corăbii mai mici randuite pentru călătorii mai marginite.

Este respundatoru pentru mărfurile cu care se insarcineza. - Da stapanului loru adeverinta de priimire. - Acesta adeverinta se numesce cartulie de încărcare.

Capitanulu are dreptulu de a întocmi echipagiulu corabiei, de a alege și a tocmi pe marinari și alți omeni ai echipajului ; acesta însă o va face într'o unire cu proprietarii corabiei, candu aceștia se voru afla într'acelu locu.

Capitanulu este datoru sa țină unu catastichu insemnatu cu numarulu foiloru sau adeveritu cu iscalitura presidentului judecătoriei de comerciu, sau de presidentulu judecătoriei locale pe unde nu va fi tribunalu de comerciu. - Acestu catastichu va coprinde intemplarile insemnatore sau punerile la cale făcute în vremea călătoriei,priimirile și cheltuelile urmate pe sema corabiei, și de obște câte privescu la faptele insarcinarei sale, și ori-ce aru putea fi supusu la dare de socotela sau la facere de vre o cerere.

Capitanulu, mai înainte de a incarca povara, este datoru a supune corabia sa la visitatia după oranduelile și formele ce se voru legiui; - actulu acestei visitatii se va depune la cancelaria tribunalului de comerciu, sau, pe unde nu va fi asemenea tribunalu, la cancelaria tribunalului localu; prescurtare după acelu actu se va da căpitanului.

Capitanulu este datoru a avea în corabie: - diploma de proprietatea corabiei, - actulu de clădirea ei, de se va fi claditu în tera Romanesca, lista echipagiulu, - cartuliile de încărcare, și contractului de inchiriarea corabiei, - actulu visitatiei, - cartulia de plată vamei, ori inscrisu de chedasia ce se va fi datu că nu va vinde marfa în teri streine.

Capitanulu este datoru a se afla însuși în corabia sa, candu intra și ese din porturi, limanuri sau riuri.

Capitanulu, nepadindu câte se cuprindu în cele din urma patru articole, este respundetoru de ori-ce paguba se va întîmplă celoru ce sînt interesați la corabie și povara.

Capitanulu este asemenea respundetoru de tota paguba ce se poate intempla mafuriloru ce va fi incarcatu pe podela de susu a corabiei sale, fără priimirea inscrisu a încărcătorului. (Acesta dispositie nu privesce la cabotagiulu micu (călătoriile cele scurte ce se făcut din portu în portu, și din limanu în limanu pe lîngă termuri).

Capitanulu incetaza de a fi respundetoru numai prin dovedirea de împiedicări isvorite din neaperata intemplare.

Capitanulu și acei omeni ai echipajului carii ori se voru afla în corabie gata de a pleca, sau voru veni cu șalupe ca se plece, nu se voru putea aresta pentru datorii politicesci ce voru fi avendu, ci se voru sili a da chedasie platnica.

Capitanulu, aflându-se la locu locuinței proprietariloru corabiei, sau alu vechililoru loru, fără voia și într'adinsu împuternicirea acestora, nu poate pune ca sa drega corabia, sa cumpere pinde, funii, și alte lucruri pentru corabie,se ia pentru acestu sfirsitu bani imprumutu, zalojindu trupulu corabiei, nici se o dea cu chirie.

De se va închiria corabia cu voia și priimirea proprietariloru, și dacă unii dintrinsii nu voru voi se contribuie la cheltuelile cele trebuinciose spre a porni, la acesta întîmplare, cu doue-deci și patru cesuri în urma somației, (îndatorire incunosciintata) ce se va face îndată de către judecătorie celoru ce nu voescu a da analoga loru parte, capitanulu va fi volnicu a se imprumuta ala-grosa cu împuternicirea judecatei, bani în socotela loru pe partea de interesu ce au în corabie.

Dacă, în cursulu călătoriei, este trebuinta a se drege corabia sau a se cumpara provisii, capitanulu, după ce va adeveri acesta printr'unu jurnalu iscalitu de fruntasii echipajului , va putea să se imprumute bani pe trupulu corabiei, sa zalojesca sau sa venda din mărfuri pînă la suma cerută de trebuințele dovedite, luându voia spre acesta, în tera românească, de la tribunalulu de comerciu, ori, unde nu va fi, de la tribunalulu civilu, ori, nefiindu nici unulu nici altulu, de la dregatoria locală; iaru în tera streine, de la dregatoria portului. - Proprietarii sau capitanulu ce infatiseza persona loru, voru tinea în sema mărfurile vendute, după cursulu marfuriloru de aceeași fire și felurime în loculu descarcarei corabiei, la vremea sosirei ei.

Capitanulu mai înainte de a pleca dintr'unu portu streinu ca să se intorca în tera Romanesca, va fi datoru a tramite la stapanii corabiei, sau la vechilii loru, o socotela iscălită de dinsulu, și coprindetore de starea poverei sale de pretiulu mărfurilor celoru încărcate în corabia sa, de sumele ce va fi luatu imprumutu, de numele și locuintele imprumutatoriloru.

Capitanulu care, fără trebuinta și nevoia, se va fi impprumutatu bani pe trupulu, pe provisiile de hrana, sau pe inarmarea corabiei, și va fi zalojita sau vendutu din mărfuri ori din acele provisii, și care va fi pusu în socotelile sale strircaciuni de mărfuri și cheltuieli neinfiintate și iconomicose va fi respundatoru către inarmatori, și va fi datoru a intorce însuși banii sau a plati lucrurile, fără însă a scapa de judecată criminală, precatu va fi pricina de asemenea fire.

Capitanulu nu este volnicu se venda corabia fără a fi într'adinsu imputernicitu de către proprietarii ei, afară numai candu se va dovedi pravilnicesce ca corabia nu mai era în stare de plutire; iara urmandu împotriva, vendarea va fi fără nici o tărie.

Ori ce capitanu de corabie, tocmitu pentru o călătoria, este datoru a o sevirsi; iar într'altu chipu, va plati stapaniloru și chiriariloru tote cheltuelile, pagubile și intereseIe.

Capitanulu ce calatoresce cu davalma folosu din povara, nu e volnicu a face nici o întreprindere, nici negotu, pe sema și socotela sa în parte, afară nnmai de va fi între dinsulu și proprietarii poverei vro o tocmela împotriva.

Nepadindu-se câte s'au legiuitu în articolulu de mai susuz, mărfurile încărcate de capitanii pe sema și socotela sa în parte, se confisca de judecătoria spre folosulu celoru-l-alți interesați.

Capitanulu nu poate să parasesca corabia sa în cursulu călătoriei pentru nici unu felu de primejdie, fără scrierea și părerea slujbasiloru de căpetenie și a fruntasiloru echipajului ; și la o asemenea intemptare, este datoru a scapa cu sine banii și catu va putea din mărfurile cele mai de pretu din povara: iar urmând împotriva, va fi însuși respundetor. - Dacă lucrurile scose într'acesta chipu din corabie se va intempla a se perde, atunci capitanuiu va remanea aparatu de ori ce răspundere.

Capitanulu este datoru, în sorocu de doue-deci și patru cesuri după sosirea sa, a da registrulu seu spre a sa visita și a 'și face raportulu seu cuprindatoru, de loculu și vremea plecarie sale, - de drumului ce a facutu, - de câte i s'au intamplatu, - de neoranduelele intamplate în corabie, și de tote împrejurările cele mai vrednice de insemnatu ale călătoriei sale.

Raportulu se face la cancelaria tribunalului de comerciu înaintea presidentului. - Pe unde nu va fi tribunalu de comerciu, la dregatoria locală. - Dregatoria ce a priimitu raportulu, este datore alu tramite, fără zabava, la presidentulu celui mai d'aproape tribunalu de comerciu. - La amendoue aceste intemplari, raportulu ce va depune la cancelaria tribunalului de comerciu.

Candu capitanulu intra cu corabia într'unu portu streinu, este datoru o sa infatisa la agentulu terei Romanesci; iaru nefiindu asemenea agentu, la dregatoria locală a portului, ca sa'i facă raportulu seu, și sa ia adeverinta aratatore de vremea sosirei și a purcederei sale de acolo, de starea și de firea poverei sale.

Dacă, în vremea călătoriei, capitanulu este silitu sa poposesca în vre unu portu aIu tarei, atunci este datoru a face cunoscute Pesidentulu tribunalului de comerciu alu locului, pricinile poposirei sale. - Pe unde nu este tribunalu de comerciu, le face cunoscute judecătorie civile; iaru în lipsa aceștia, la dregatoria locală. - Candu capitanulu este silitu a poposi într'unu portu streinu, declarația o va face la dregatoria locală, a portului pe unde nu va fi agentu alu terei.

Capitanulu a căruia corabie s'a naufrantu (adică s'a frantu corabia), și a scapatu elu singuru sau cu parte din echipagiulu seu, este datoru a se fnfatisa la judecătoria locului, sau, în lipsa aceștia, la ori-ce alta dregatorie civilă spre a'și face raportulu seu, a pune se'lu adevereze câți din echipagiulu seu voru fi scapatu și se voru fi aflându cu dinsulu, și apoi a lua o copia, întocmai după acelu raportu.

Spre a adeveri raportulu capitannlui, judecătoria supune la intrebare pe omenii echipajului , și de este prin putinta, pe pasageri, fără însă, a trece cu vederea și ori câte alte dovedi i se voru infatisa. - Raporturile cele neadeverite nu suntu nici într'unu chipu priimite spre apărarea căpitanului, și nu făcut nicl o dovadă la judecata, afară numai dacă capitanulu, a cărui corabie a naufrantu, a scapatu singur în loculu unde 'și-a facutu raportulu; - dovada împotriva aratariloru căpitanului rămîne a o face prigonitorele părți.

Afară de intemplarea unei primejdii apropriate și invederate, capitanulu nu este volnicu sa descarce nici o marfa mai înainte de a'și face raportulu seu; iar urmandu în potriva, va fi supusu la judecata criminală după reclamațiile ce se vor porni împotriva lui.

Dacă, în vremea călătoriei, se va sfirsi provisia corabiei, atunci capitanulu, sfatuindu-se cu fruntasii echipajului va fi volnicu a sili pe cei ce voru avea de a le hranei împarte, ca să le pună la mijlocu, cu îndatorire de a le plati pretiulu loru.

Condițiile de tocmela căpitanului, și a omeniloru echipajului unei corăbii se dovedescu prin lista echipajului sau prin asedamintulu tocmitorele părți.

Capitanulu și omenii echipajului nu sînt volnici a incarca, sub nici o pricinuire, în corabia nici o marfa pe sema și socotela loru, fără slobodenia proprietariloru, și fără a plati chirie, afară numai de voru fi împuterniciți spre acesta prin legătură tocmelei loru.

Dacă, mai înainte de a porni corabia va remanea călătoria din pricina proprietariloru ei, a căpitanului sau a chiriasiloru, marinarii cei tocmiti pe călătorie sau pe luna, se platescu pentru dilele întru care s'au intrebuintatu spre gatirea corabiei; și pe lîngă acesta, spre despăgubire, Oprescu banii ce voru fi luatu înainte. - De nu li s'au datu ceea ce era sa li se platesca înainte, priimescu spre despăgubire, simbria de o luna după tocmela ce voru fi facutu. - De se va intempla a remanea caletoria, totu din pricina mai susu numitiloru, însă după ce a pornitu corabia marinarii cei tocmiti pe călătorie își iau simbria intrega după coprinderea tocmelei loru, marinarii cei tocmiti cu luna își iau simbria loru după tocmela pe vremea ce au slujitu, și încă, spre despăgubire, jumătate din simbria loru pentru câtă vreme s'aru fi socotitu ca mai remane spre sevirsirea călătoriei, pentru care era tocmiti. - Marinarii tocmiti pe călătorie sau cu luna mai iau încă cheltuiala pentru intorcere pînă la loculu, de unde a plecatu corabia, afară numai dacă capitanulu, proprietarii sau chiriașii, sau slujbasulu ingrijitoru alu corabiei nu le va înlesni intorcerea loru, prin vre-o alta corabie, la loculu de unde au plecatu.

De se opresce, din partea stapanirei, negotulu cu loculu, către care era corabia rinduita sa merga, sau dacă, din porunca Guvernului, se tine oprită corarabia mai nainte de a începe călătoria sa, - atunci marinarii au a'și lua simbria numai pe dilele ce au pusu spre gatirea corabiei.

De se intempla oprirea negotului sau a corabiei în cursulu călătoriei ei, - atunci, la intemplare de oprirea negotului, marinarii se platescu după analogia vremei ce voru fi slujitu; - iar la intemplare de oprirea corabiei, dacă marinarii sînt tocmiti cu luna, li se da simbria pe jumătate în câtă vreme va fi corabia oprită. - Dacă marinarii sînt tocmiti pe călătorie, li se da simbria după copriderea tocmelei loru.

De se prelungesce călătoria, atunci simbria marinarinariloru celoru tocmiti pe călătorie sa adaoga după analogia prelungirii.

Dacă, după, voința ori a proprietarului, ori a chiriașului, ori a căpitanului corabiei, se descarca marfa într'unu locu mai apropiatu de catu celu aratatu în tocmela de închiriere, atunci nu se scade marinariloru nimicu din simbria loru.

Dacă marinarii s'au tocmitu pe parte din cascigu sau din chiria corabiei, atunci nu li se cuvine nici o despăgubire nici plata de dile pentru precurmarea, pentru intardierea ori pentru prelungirea caletoriei, pricinuită dintr'o intemplare neaparata. - Dacă precurmarea, intardierea ori prelungirea se intempla din pricina incarcatoriloru, omenii echipagiu spagubirile cuvenite corabiei. - Aceste despăgubiri se impartescu între stapanii corabiei și omenii echipajului , cu aceeași analogie ca cumu aru fi fostu chiria corabiei. - De se intempla zaticnirea din pricina căpitanului sau a stapaniloru corabiei, atunci ei sînt datori a despăgubi pe omeenii echipajului .

La intemplare de prindere, ori de spargere și de naufrangere, cu intrega pierdere a corabiei și a marfuriloru dintr'însă, marinarii nu potu sa pretindă nici o simbrie. - Daru nu suntu datori sa intorca nici ceea ce li s'a datu înainte de simbria loru.

De a scapatu vre-o parte din corabia, marinarii ce e tocmiti pe călătorie, sau cu luna, 'și iau simbria ce li se mai cuvine, din sfaramaturile corabiei scapate de dinsii; - ne fiindufaramaturile de ajunsu, sau scapandu numai mărfuri, atunci, spre împlinirea remasitei din simbrie se ajuta din chiria cuvenită proprietarului corabiei pentru acele mărfuri scapate.

Marinarii tocmiti pe parte în chiria corabiei, se platescu numai din chiria ei, după analogia sumei ce ia capitanulu.

Marinarii, ori-cumu voru fi tocmiti, se platescu pe dilele ce au muncitu ca se scape sfaramaturile corabiei și lucrurile cele naufrante.

Simbria, căutarea la bola și vindecarea raneloru marinarului, de se bolnavesce în vremea călătoriei, ori de s'a ranitu slujindu în corabie, sînt pe sema corabiei.

Căutarea la bola și vindecarea raneloru marinarului, voru fi pe sema corabiei și a poverei de s'a ranitu elu batandu-se cu vrajmasii și cu corsarii.

Dacă marinarulu, esindu din corabie, fără voia căpitanului, s'a ranitu afară pe uscatu, cheltuelile cautarei și a vindecarei raneloru sînt pe sema sa: și către acesta, capitanulu va putea sa'lu și isgonescu. - La o asemene intemplare, i-se va plati simbria numai pe câtă vreme va fi slujitu.

Intemplandu-se se mora unu marinaru în vremea călătoriei, de va fi fostu tocmitu cu luna simbria lui se cuvine moscenitoriloru pînă la diua mortei sale.De va fi tocmitu pe călătoria, moscenitorii voru lua jumătate din simbria lui, dacă va fi muritu în ducatore ori în portulu unde a sositu. - De a muritu în viitore li se cuvine simbria intrega. - Dacă marinarulu este tocmitu pe parte din cascigu sau din chiria corabiei, murindu după ce a inceputu caletoria, atunci se cuvine moscenitoriloru sei acea parte a lui intrega. - Simbria marinarului ce s'a omoritu aparandu corabia, i se cuvine intrega pentru tota caletoria, dacă corabia va ajunge la portu cu norocire.

Marinarulu prinsu în corabie și robitu, nu poate să cera nimicu de la capitanu, de la stapanu, nici de la chiriașii corabiei pentru rescumpararea sa.I-se platesce însă simbria pînă în diua, în care s'a prinsu și s'a robitu.

Marinarulu prinsu și robitu, de a fostu prinsu pe mare sau la uscatu pentru trebuinta corabiei, are dreptu de a i se plati tota simbria. - Are asemene dreptu de a i se plati a despăgubire pentru rescumpararea sa, de va ajunge corabia la portu cu norocire.

Marinarulu va dobândi de la stapanulu corabiei despăgubire pentru rescumpararea sa, de va fi fost tramisu pe uscatu sau pe mare pentru trebuinta corabiei. Despăgubirea are a se face de către stapanii corabiei și ai poverei, dacă marinarulu a fostu tramisu pe mare sau pe uscatu pentru trebuinta corabiei și a poverei.

Cinci-deci galbeni se hotarascu pentru despăgubirea marinarului prinsu și robitu. - Stringerea baniloru și întrebuințarea loru se voru face după formele ce se voru hotărî de către stapinire pentru rescumpararea robitiloru.

Ori ce marinaru va dovedi ca s'a isgonitu fără pricina bine-cuventata, are dreputulu de a cere de la capitanu o despăgubire. - De se isgonesce mai nainte de plecarea corabiei, va priimi a treia parte din simbrie pe câtă vreme va fi tocmitu. - Iaru de se va isgoni în cursulu călătoriei, i se va da, spre despăgubire, simbria intrega și cheltuelile pentru intorcere. - Capitanulu, la nici una din mai susu disele intemplarii, nu poate să reclame de la stapanii corabiei suma data spre despăgubire. - Nu se poate cere despăgubire, dacă se isgonesce marinarulu înaintea incheerei listei omeniloru echipajului . Capitanulu, la nici o intemplare, nu poate să isgonesca pe unu marinaru aflându-se în tera streina.

Simbria marinariloru este asigurata asupra corabiei și a chiriei ei.

Tote dispositiile atingatore de simbria, căutarea raneloru, și de rescumpararea marinariloru, privescu și asupra capiteniiloru, și a celoru-l-alți omeni ai echipajului .

Ori-ce învoire pentru închirierea unei corăbii, trebuie să se facă inscrisu. - Acesta învoire arata: -numele și tonelagiulu corabiei, - numele căpitanului,numele inchirietorului și alu chiriașului, loculu și vremea hotărâtă pentru încărcare și descărcare, - pretulu chiriei, dacă închirierea este pentru încărcare a tota corabia, sau numai a unei părți, - despăgubirea hotărâtă prin învoire la intemplare de intardiere.

Dacă vremea încărcării și a descarcarei corabiei nu s'a hotaratu prin invoirile partiloru tocmitore, se hotarasce după obiceiurile locuriloru.

Dacă corabia este închiriată cu luna, și de nu este alta tocmela împotriva, chiria începe din diua în care corabia a pornitu.

Dacă, mai nainte de plecarea corabiei, se opresce negotiulu cu loculu, pentru care este randuita corabia, invoirile se desfiinteza fără cerere de pagube și interesuri din partea tocmitoreloru părți una împotriva altia, incarcatorulu este datoru a plati tote chieltuelile pentru încărcarea și descărcarea marfuriloru sale.

Dacă, dintr'o intemplare neaparata, se opresce a esi corabia din portu pentru vre o catava vreme, invoirile remanu înființate, și nu se poate face cerere de pagube și interesuri cu cuventu de intardiere. - Ele remanu asemene înființate și nu se poate cere nici unu adaosu de chirie, dacă acea neaparata intemplare se ivesce în cursulu caletoriei.

Incarcatorulu, în vremea oprirei corabiei, poate să descarce mărfurile cu cheltuiala sa, cu condiție de a le incarca de alu doilea, sau de a despăgubi pe capitanu.

Intemplandu-se se fie în stare de blocusu (impresurare) portulu, la care era randuita a merge corabia, atunci capitanulu este datoru, neavendu alte instructii împotriva, se între într'unulu din porturile cele mai apropiate ale aceliasi puteri, unde nu'i va fi oprită intrarea.

Corabia, sculele și uneltele ei, chiria și mărfurile încărcate într'însă, slujescu cu chipu reciprocu, spre asigurarea indeplinirei invoirei dintre părțile tocmitore.

În cartulia de încărcare trebuie să se arate firea și catatimea precumu și felurimile, ori calitățile lucruriloru ce sînt a se transporta, numele încărcătorului, - numele și adresa aceluia, către care se trimitu, numele și loculu locuinței căpitanului, numele și tonelagiulu corabiei, - loculu plecării, și acela către care este corabia randuita a merge;-trebuie să se arate într'însă pretulu chiriei;-să se însemnele pe marginea cartuliei, mărcile și numerele lucruriloru ce sînt a se transporta. - Cartulia de încărcare poate se fie la ordinu, sau la infatisetoru, sau la o persona numita.

Ori-ce cartulie de încărcare se face celu putinu, în patru originale; - unulu pentru incarcatoru, - unulu pentru acela, către care suntu adresate mărfurile, - unulu pentru capitanu, - și unulu pentru inarmatorulu corabiei. - Aceste patru oririnale se iscalescu de către incarcatoru și de catra capitanu, în sorocu de douedeci și patru cesuri după încărcare. - Incarcatorulu este datoru a da căpitanului, totu într'același sorocu, cartulia vamei și inscrisulu de chedasie de care se vorbesce în articolulu 383

Cartulia de încărcare, facuta după forma de mai susu, face dovada între părțile interesate la mărfurile încărcate, precumu și între dinsele cu asiguratorii.

Intemplandu-se a fi deosebire intra cartuliile ce privescu la una și aceeași povara, cartulia, care se va afla în manile căpitanului, va face dovada, ori de va fi scrisă de totu cu mana încărcătorului sau cu a comisionarului seu, ori, fiindu tiparita, de se voru fi implutu totu cu slova numitiloru locurile lăsate albe și cartulia ce va infatita incarcatorulu sau acela către care sînt adresate mărfurile, va avea tărie, ori de va fi scrisă de totu cu mana căpitanului, ori de voru fi îndeplinite locurile albe cu slova lui.

Ori ce comisionaru sau priimitoru va fi priimitu mărfurile pomenite în cartuliele de încărcare sau în cartuliele de tocmela inchirierei de corabie, va fi datoru se dea adeverinta de priimire căpitanului ce o va cere; iaru urmandu împotriva, va fi supusu a plati tote cheltuelile, pagubile și interesele, și chiaru cele pricinuite din intardiere.

Chiria unei corăbii se reguleda prin invoirile partiloru tocmitore; - se dovedesce prin tocmela de închirierea sau prin cartulia de încărcare. - Se face pentru tota corabia, sau numai pentru o parte dintr'însă, pentru o caletorie intrega, sau pentru o vreme marginita, cu tonelulu, cu cantarulu, cu radicata, sau pe culesu, adeca cu condiție ca dacă inchirietorulu corabiei nu va completa povara sa, sau nu o va face celu putinu de trei sferturi, se fie slobodu a strica contractului și a da mărfurile înapoi, fără a fi supusu la vre-o răspundere către incarcatoru; se arata și tonelagiulu corabiei.

De este închiriată tota corabia, și chiriasulu nu pune într'însă tota povara sa, atunci capitanulu nu este volnicu a pune în ea alte mărfuri fără voia și priimirea chiriașului. Chiriasulu se folosesce din chiria marfuriloru ce implinescu povara corabiei pe care elu a închiriat'o intrega.

Chiriasulu ce n'a incarcatu catatimea marfuriloru coprinse în tocmela de inchiriarea corabiei, este datoru a plati chiria intrega, la care s'a legatu prin tocmela. De a incarcatu mai multu, platesce pentru acelu prisosu, după pretulu hotaratu prin tocmela de inchiriare. - Dacă însă chiriasulu, neincarcandu nimicu, se lasă de călătorie mai înainte de plecarea corabiei, atunci va plati căpitanului, spre despăgubire jumetate din chiria hotărâtă prin tocmela de inchiriare, pentru tota povara ce trebuia se încarce. - Pe s'a pusu în corabie o parte din povara ce era să se încarce într'însă, și dacă pleca corabia fără a fi încărcată de totu, atunci se va plati chiria de plinu.

Capitanulu ce a aratatu ca corabia poate lua mai multă marfa de catu este incapetore, este datoru a plati chiriașului pagubile și interesele.

Nu se socotesce a fi gresita arătarea incapetorei unei corăbii, dacă greșeală nu trece peste o a patru-decea parte, sau dacă acea arătare a căpitanului este întocmai cu adeverinta doveditore de tonelagiulu corabiei.

Dacă corabia este încărcată pe culesu, sau cu cantarulu, cu tonelulu, sau cu radicata, atunci incarcatorulu poate să'și ia înapoi mărfurile sale, mai naiate de a pleca corabia, platindu însă chiria pe jumetate. - Acestu incarcatoru va plati cheltuelile de încărcare precum și cele de încărcare și de reîncărcare a celoru-l-alte mărfuri ce voru trebui a se stramuta, precum și chieltuelile de intardiere.

Capitanulu este volnicu se scota afară la uscatu, în loculu încărcării, mărfurile ce va găsi în corabia sa încărcate, de nu i s'au facutu mai înainte cunoscute, sau sa ia pentru dinsele chirie cu celu mai inaltu pretu ce s'aru plati într'același locu pentru mărfuri de același feliu.

Incarcatorulu ce'și scote mărfurile sale din corabie în cursulu caletoriei, este datoru sa platesca chiria deplinu și tote cheltuelile pentru strămutarea marfuriloru, pricinuite din descărcare; iar de se scotu mărfurile din corabie din pricina urmaririloru și a gresaleloru căpitanului, atunci acesta este respundetoru pentru tote cheltuelile.

De se opresce corabia asupra plecării, în cursulu călătoriei, ori la loculu descarcarei sale, din pricina chiriașului, atunci acesta este datoru a plati cheltuelile pentru intardiere. - Dacă corabia, fiindu închiriată pentru ducatore și viitore, se intorce fără a fi încărcată nici de cumu, sau cu o povara necompleta, atunci se cuvine căpitanului chiria intrega, precum și despăgubire pentru intadierre.

Capitanulu este datoru a plati chiriașului pagubile și interesele, dacă, din pricina sa, s'a opritu sau a intardiatu corabia ori la plecare, ori în cursulu călătoriei, ori la loculu descarcarei sale. - Aceste pagube și interese se voru hotara de omeni cu sciinta.

Dacă capitanulu este silitu a'și drege corabia în cursulu călătoriei, chiriasulu este datoru se'lu aștepte, sau de nu 'lu va aștepta, se 'i platesca tota chiria. - Intemplandu-se a nu se putea drege corabia, atunci capitanulu este datoru se inchiriede alta în loculu acelia. - Dacă capitanulu n'a pututu se inchiriede alta corabie, atunci i se cuvine chirie numai pe catu a calatoritu.

Capitanulu perde chiria sa, și respunde de pagubile și interesele chiriașului, candu acesta dovedesce ca corabia nu era în stare de a pluti candu a plecatu. Acesta dovada este priimita și chiaru de va scote capitanulu adeverinta de visitatia corabiei, despre care se vorbesce la art. 382

Trebue a se plati chira pentru mărfurile ce capitanulu a fostu silitu se venda ca să se ajute la cumparatorea provisiiloru, la dregerea corabiei, și la alte grabnice trebuințe ale ei, tenendu elu socotela de costulu loru cu pretulu, cu care se va vinde remasita sau alta asemenea marfa de aceeași calitate la loculu descarcarei, dacă corabia va ajunge la portu cu norocire; de se perde corabia, capitanulu va tenea socotela pentru mărfuri după pretulu cu care le va fi vendutu, oprindu asemenea chiria cuprinsă în cartulia de încărcare.

Intemplandu-se a se opri, din porunca stapanirei, comerciulu cu loculu, catra care s'a pornitu corabia, și prin urmare fiindu silită a se intorce înapoi încărcată, atunci se cuvine căpitanului numai chiria pentru ducatore, macaru ca corabia a fostu închiriată pentru ducatore și viitore.

De se opresce corabia din porunca vre unei puteri în cursulu călătoriei sale, atunci nu se cuvine căpitanului nici o chirie pentru câtă vreme sta corabia oprită, de este închiriată cu luna, nici adaosu de chirie, de e tocmita pe călătorie. - Hrana și simbriile echipajului corabiei pe câtă vreme acesta este oprită, se socotescu păgubi.

Căpitanului i se platesce chiria pentru mărfurile cele aruncate în mare spre isbavirea dc obște, supuindu-se la contribuție după coprinderea titlului XII alu acestei cărți.

Nu se cuvine a se plati nici o chirie pentru mărfurile ce s'au perdutu prin naufrangerea corabiei, ori prin căderea ei pe prunturi, pe renii, ori prin sfaramarea ei, precumu nici pentru cele ce s'au jafuitu de corsari, ori sau luatu de vrajmasi; - capitanulu este datoru a intorce înapoi chiria ce i se va fi platitu înainte, de nu va fi tocmela împotriva.

De s'au rescumparatu corabia și mărfurile, ori de au scapatu mărfurile din naufrangere, atunci se platesce căpitanului chiria pînă la loculu prinderei corabiei, ori alu naufrangerei ei. - Iar dacă elu duce mărfurile la loculu hotărîratu pentru dinsele, atunci i se platesce chiria deplinu, contribuindu și elu partea sa la rescumparare.

Contribuția pentru rescumparare, pe de o parte se face după pretuli curgator alu marfuriloru la loculu descarcarei, scadendu-se însă cheltuelile; iar pe de alta, după jumătate din pretulu corabiei, și alu chiriei ei. - Simbriile marinariloru nu intra nici decum în acesta contribuție.

Dacă acela către care sînt adresate mărfurile, nu voiesce a le priimi, atunci capitanulu poate, cu slobodenia judecatei locale, se venda parte dintr'însele spre a se plati chiria, și se cera a se porunci ca cele-l-alte să se depue la vre unu locu. - De nu sînt de ajunsu mărfurile spre a se plati chiria, capitanulu poate să apuce prin judecata pe incarcatoru.

Capitanulu nu poate se opresca mărfurile în corabia sa cu cuventu că nu i s'a platitu chiria; poate însă sa cera, candu se descarca, ca să se depue în a treia mana, pînă candu i se va plati chiria.

Capitanulu are precădere, pentru plata chiriei, asupra marfuriloru din povara corabiei sale, în sorocu de cinci-spre-dece dile după predarea aceloru mărfuri, dacă ele n'au trecutu încă într'o a treia mana.

Intemplandu-se a face falimentu, mai nainte de a trece acestu sorocu de cinci-spre-dece dile, incarcatorii sau cei cu dreptulu de a reclama mărfurile, atunci capitanulu are privilegiu de a i se plati chiria și pagubile sale, înaintea tuturoru celoru-l-alți creditori.

Incarcatorulu la nici o intemplare, nu poate să cera scadamintu din chiria tocmita.

Incarcatorulu nu poate să lase dreptu plata de chirie, mărfurile cele scadute la pretiu, sau stricate ori din insu-și metehna loru, ori din intemplare. - Dacă inse niscare-va vase cu vinu, cu untu de lemnu, cu miere și cu alte materii curgatore au cursu atatu, în catu se ramae gole sau mai de totu gole, atunci acele vase voru putea să se lase dreptu plata de chirie.

Contractului ala grosa este acela prin care o persona imprumuta pe alta o tocmela ca suma împrumutată sa o perda imprumutatorulu, dacă acele lucruri vor peri; iar de voru sosi cu norocire la portu, sa'și priimesca imprumutatorulu banii împreună cu unu folosu tocmitu. Imprumntatu sau luatoru se numesce celu ce sa imprumuta; imprumutatoru, sau datatoru celu ce da cu imprumutare, și folusu de mare, cascigulu tocmitu la întâmplare de a sosi lucrurile cu norocire.

Contractului ala-grosa se face prin inscrisu adeveritu de judecătorie. - Într'acestu contractu se arata capitalulu luatu imprumutu și suma hotărâte prin învoire pentru folosulu de mare, - lucrurile pe sema cărora s'a facutu împrumutarea, numele corabiei și alu capitanulni, - numele împrumutătorului și alu împrumutatului, - de s'a facutu împrumutarea pentru o călătorie, - pentru ce călătorie anume și pentru câtă vreme; - către acesta se arata și soroculu de plată datoriei. - Dacă contractului este facutu în tera streina va fi supusn la formalitățile prescrise prin art. 391.

Ori ce inscrisu de imprumutare ala-grosa se poate negotia prin giru, dacă, inscrisulu este facutu la ordinu. - La acesta intemplare, negotiatia înscrisului are aceeași putere și da drepturi la acelesi cereri de asigurare ca și notiatia celoru-l-alte înscrisuri de comerciu.

Asigurarea pentru plata nu se poate aplica și la folosulu de mare, afară numai de se va fi tocmitu împotriva cu chipu deslusitu.

Imprumutarile ala-grosa se potu face - pe sema trupului corabiei, pe sema sculeloru și a unelteleru, - pe sema inarmarei și a provisiei, - pe sema poverei, - pe sema tuturoru acestora împreună sau numai a unei părți hotărîte de fie-care dintr'însele.

Ori ce imprumutare ala-grosa, facuta pentru o sumă care covirsasce pretulu lucrariloru, pe sema cărora s'a urmatu împrumutarea, se poate, desfiinta după cererea împrumutătorului, de se va dovedi ca a mijlocitu viclesugu din partea împrumutatului.

De nu va fi mijlocitu viclesugu; contractului este bunu și cu tărie pînă la suma prețului lucruriloru, pe sema cărora s'a urmat împrumutarea, după prețuirea ce s'a facutu sau s'a asedatu între părți. - Iar suma ce va trece peste pretulu aceloru lucruri, se platesce cu dobînda după cursulu pieței.

Tote împrumuturile pe sema unei încă netocmite chirii de corabie, cumu și pe sema cascigului ce se nadejduesce din mărfuri, sînt oprite de pravila. - Imprumutatorulu, la acesta întâmplare, are dreptu a cere ca sa i se platesca numai capetele fără nici o dobînda.

Nimini nu poate imprumuta ala-grosa pe corabieri sau pe omenii de mare pe sema simbriei loru.

Corabia, sculele și uneltele ei, inarmarea și provisiile ei, și chiaru chiria slujita, sînt supuse prin privilegiu spre plata capitalului și a dobandiloru baniloru dati ala-grosa pe sema trupului corabiei. - Asemene și povara este supusă spre plata capitalului și a dobindiloru baniloru dati ala-grosa pe sema poverei. De s'a facutu împrumutarea pe sema unui lucru particularu alu corabiei sau alu poverei, atunci privilegiulu cade numai asupra acelui lucru, și după analogia catatimei lucrului pe sema căruia sa facutu împrumutarea.

O suma luată de către capitanu cu imprumutare ala-grosa la loculu locuinței proprietariloru corabiei, fără înscrisă acestoru slobodenii adeverita de judecătorie sau fără a fi și ei fața la inchierea înscrisului și a-lu iscăli, nu da împrumutătorului dreptu de reclamație și de privilegiu, de catu numai asupra partei ce poate avea capitanulu la corabie și la chiria ei.

Sînt supuse la plata sumeloru luate imprumuta, chiaru în loculu locuinței fetieloru interesate pentru dregerea corabiei și provisia ei, părțile și particelile proprietariloru ce nu voru fi datu analogulu loru ca sa aducă corabia în stare de plutire, în curgere de doue-deci și patru cesuri de la somația ce li se va fi facutu de către judecata pentru acesta.

Datoriile ce s'aru facutu pentru cea din urma călătorie a corabiei, se platescu mai înainte de catu sumele luate imprumutu pentru o alta călătorie de mai înainte, macaru de și a'aru fi coprindendu în zapisele de imprumutare ca acele sume de mai înainte s'au lasatu pe sema urmatorei, ori unei alte călătorii. - Sumele ce s'au luatu imprumutu în cursulu călătoriei, au precădere la plata de catu cele ce se voru fi luatu cu imprumutare înaintea purcederei corabiei, și de se voru fi facutu mai multe datorii în cursulu aceiași călătorii, datoria cea din urma va avea totu-de-una precădere la plata de cea urmată înaintea ei.

Imprumutatorulu ala-grosa pe sema de mărfuri încărcate într'o corabie arătată anume în contractu, nu cerca paguba din pricina perderei marfuriloru, și chiaru de se va fi urmatu acea pierdere din vre-o intemplare pe mare, dacă se voru fi incarcatu în vre-o alta corabie, afară numai de se va dovedi pravilnicesce ca acesta încărcare s'a facutu din pricina unei neaparate intemplari.

De s'au perdutu cu totulu lucrurile pe sema cărora s'a facutu împrumutarea ala-grosa, și perderea s'a urmatu din vre-o pricina intemplatore, însă în curgerea soroculni aratatu prin contractu, și la loculu pînă la care era hotaratu imprumutatorulu a'și primejdui banii, atunci suma împrumutată nu se mai poate reclama.

Scadaminturile, lipsele și pierderile ce vinu din însuși metehna lncrului, și pagubile intemplate din pricina împrumutului, nu sînt nici într'unu chipu pe sema împrumutătorului.

La intemplare de naufrangere, plata sumeloru luate imprumutu ala-grosa se marginesce la pretulu lucruriloru scapate și pe a cărora sema s'a facutu împrumutarea, scadendu-se mai anteiu cheltuelile ce se voru fi urmatu pentru scăparea loru.

De nu este hotărâtă în contractu vremea într'a carei curgere imprumutatorulu 'și primejduesce banii, atunci ea începe pentru corabie: scule, unelte, inarmare și provisii, din diua ce a plecatu corabia pînă în diua, candu a aruncatu ancora, sau a popositu în portu ori la loculu celu oranduitu; pentru mărfuri, vremea primejduiriloru începe din diua ce s'au incarcatu în corabie, sau în barci ca să le transporteze în corabie, pînă în diua candu s'a descarcatu pe uscatu.

Celu ce se imprumuta ala-grosa pe sema de mărfuri, nu se scapa de datoria sa cu perdania corabiei și a poverei, de nu dovedesce ca se afla într'însă pe socotela sa, lucruri pînă la împlinirea de pretulu sumei luate imprumutu.

Împrumutătorii ala-grosa contribuescu și ei, spre ușurarea celoru împrumutați, la pagubile cele de obște. - Pagubile cele simple sînt asemenea iarăși pe sema imprumutatoriloru, de nu se voru fi invoitu împotriva.

De se face contractu ala-grosa și asigurare pe aceeași corabie, sau pe aceeași povara, atunci sumele isvorite din vendarea lucruriloru scapate din naufrangere, se impartu între imprumutatorulu ala-grosa, numai pentru capitalulu seu, și între asiguratoru pentru sumele asigurate, după analogia interesului ce are fia-care dintr-înșii, fără vatemarea privilegiuriloru hotărâte la art. 350

Contractului de asigurare este o tocmela înscrisă prin care o parte se indatoreda, pentru un pretiu hotaratu prin învoire, a respunde unei alte părți pagubile și stricăciunile ce i se potu pricinui de intemplarile de pre mare prin vătămarea sau peirea unoru lucruri supuse primejdiiloru plutirei: - asiguratoru, se numesce celu ce se indatoreda a respunde la intemplare de primejdie; asiguratu, acela către care se face o asemenea îndatorire, și prima ori costulu de asigurare, pretulu tocmitu între asiguratu și asiguratoru pentru o asemenea răspundere din partea acestui din urma.

Contractului de asigurare se face prin inscrisu, are data sa din dioa în care se iscalesce, se arata într`insulu de s'a facutu înainte sau după amiada. - Se poate face sub-iscalitura împarte, - nu se poate lasă în coprinderea lui nici unn locu deschisu. - Într'acestu contractu se arata: - unmele și loculu locuinței aceluia pe sema căruia se face asigurarea, calitatea sa de proprietaru ori de comisionaru, - numele și felurimea corabiei, - numele eapitanului, loculu unde s'au incarcatu, sau unde au să se încarce mărfurile, - portulu de unde a trebuitu, ori trebuie să purceda corabia, porturile ori vadurile, unde are sa descarce sau se încarce, - acelea unde trebuie se între, - firea și pretulu sau prețuirea, mărfurilor, ori a lucruriloru ce se asigureda, - vremile în carii au sa incepa și să se sfirsesca primejduirile, - suma asigurata, prima asigurări , - îndatorirea de a se supune părțile la judecători aleși, la intemplare de prigoniri între dinsele, de se voru fi invoitu într'acestu chipu; - și de obște, tote cele-l-alte condiții ce s'au asedatu între tocmitorele părți.

Într'unulu și același contractu se potu coprinde mai multe asigurări, sau despre feliurimea marfuriloru sau despre deosebirea tacsei primei pentru fie-care dintr'însele, sau despre osebitii asiguratori pentru fie-care dintr'însele.

Obiectulu asigurări poate fi: trupulu corabiei, desarta ori încărcată, înarmată sau nu, singura sau însoțită cu alte corăbii, sculele și uneltele, - inarmarile, provisiile, - sumele date imprurmutu ala grosa, - mărfurile din povara, și ori ce alte lucruri carii se potu prețui în bani, și sînt supuse la primejdiile calaloriei pe mare.

Asigurarea poate să se facă pe tote sau numai pe o parte din mai susu disele lucruri, împreună sau deosebi. - Poate să se facă în vreme de pace sau în vreme de resboiu, înaintea sau în cursulu călătoriei vasului. - Poate să se facă pentru ducatore și viitore, sau numai pentru una din aceste doue, pentru călătoria intrega sau pentru o vreme marginita. - Pentru tote călătoriile și transporturile pe mare, riuri și canaluri plutitore.

Intemplandu-se viclesugu și înșelăciune la prețuirea lucruriloru celoru asigurate, sau facendu-se arătare de mărfuri, ori neinfiintate, ori în catatime mai mica, ori neasemenate eu cele trecute în cartulia de încărcare, atunci asiguratorulu poate cere a se face cercetare asupra ființei adeverului și a pretuirei lucruriloru, fără a perde pentru acesta cele-l-alte drepturi de a'și cauta prin canalulu civilu ori criminalu.

Poverile cele încărcate la schelele Levantului, la termurile Africei, și la alte părți ale lumei pentru Europa, potu se fie asigurate, ori în ce corabie se voru incarca, fără a se arata numele corabiei nici alu căpitanului. - Chiaru mărfurile, la o asemenea intemplare, potu să se asigurede fără arătarea firei și a feliului loru. - Daru în contractului de asigurare trebuie să se arate la cine sa tramitu sau la cine au să se predea, de nu va fi însă în contractu vre o tocmela împotriva.

Ori-ce lucru, alu căruia pretu s'a pusu în contractului de asigurare în moneda streina, sa platesce după pretulu ce are acea moneda în România (tera Romanesca), după cursulu ei în vremea iscalirei contractului.

De nu s'a hotaratu prin contractu pretulu marfuriloru, atunci se poate dovedi prin facturi sau prin catastise. În lipsa acestora, prețuirea loru se face după pretulu curgatoru la vremea și la loculu iocarcarei, cuprindendu-se într'acesta tote drepturile ce s'au platitu, și chieltuelile ce s'au facutu pînă la încărcarea marfuriloru în corabie.

De s'a facutu asigurarea pentru intorcerea dintr'unu locu, unde se face negotiulu namai prin schimbu, și de nu s'a facutu prin contractului de asigurare prețuirea marfuriloru, atunci se va hotărî după pretulu celoru ce s'au datu în schimbu, adaogendu-se și chieltuelile transportului.

De nu se hotarasce în contractului de asigurare vremea în care asiguratorulu se face respundatoru pentru primejdiile ce se potu întîmplă lucruriloru asigurate, atunci primejdiile incepu și se sfirsescu la vremea hotarita de Art. 485, pentru contractele ala-grosa.

Asiguratorulu poate se facă a se reasigura de altulu lucrurile asigurate de dinsulu. - Asiguratulu poate să supuie la asigurare prin alu doilea contractu, și pretulu asigurări ce a datu pentru mărfurile sale. - Prima reasigurarei poate să fia mai mica sau mai mare de catu aceea a asigurări .

Adaosulu de prima ce se va fi tocmitu în vreme de pace pentru vreme de resboiu ce s'aru putea intempla mai pe urma, și a caria catatime nu se va fi hotaratu prin contractele de asigurare, se hotarasce de către tribunale, care voru lua în bagare de sema primejdiile, împrejurările, și tocmelile ce se coprindu în fie-care contractu de asigurare.

Intemplandu-se a se perde mărfurile cele asigurate și încărcate pe socotela căpitanului în vasului de sub comanda sa, atunci capitanulu este datoru sa dovedesca asiguratoriloru cumparatorea marfuriloru, și sa arate o cartulie de încărcare iscălită de doui din fruntasii echipajului .

Ori-care din omenii echipajului , și ori-ce pasageru aduce din teri streine mărfuri asigurate în România, este datoru a lasă o cartulie de încărcare, prin locurile unde se sevirsasce încărcarea, la agentulu terei, sau nefiindu, la unu negutatoru român mai insemnatu, sau la dregatoria locală.

Facendu falimentu asiguratorulu pînă a nu se sfisi încă primejdia, asiguratulu poate să cera chedasie, sau desființarea contractului. - Totu același dreptu are și asiguratorulu, la întâmplare de falimentu alu asiguratului.

Contractului de asigurare remane desputernicitu candu are de obiectul: - chiria marfuriloru ce se afla în corabie, - cascigulu nadejduitu din mărfuri, - simbriile marinariloru, - sumele luate inprumumutu ala-grosa, folosurile de mare a sumeloru date cu inprumutare ala-grosa.

Ori ce tainuire, ori-ce viclena arătare din partea asiguratului, ori ce osebire între contractului de asigurare și între cartulia do încărcare, prin care se micsoreda părerea ce 'și aru putea inchipui asiguratorulu despre primejdie, ori se schimbe firea și pricina primejdiei, desfiinteda asigurarea. - Se strica și se desputernicesce asigurarea, și chiaru candu tăinuirea, viclena arătare ori osebirea n'aru fi avutu nici o ingaduire asupra pagubei ori a perderei lucrului asiguratu.

De remane caletoria mai nainte de plecarea corabiei, chiaru din pricina asiguratului, atunci asigurarea se desputernicesce, iar asiguratorulu priimesce, cu cuventu de despăgubire, o jumetate la suta din suma asigurata.

Se primejduescu pe sema asiguratoriloru tote perdaniile și pagubile ce se intempla lucruriloru asigurate: din furtuna, din naufrangere, din cadere pe prunturi ori sdrobire de stînci, din loviri intemplatore cu alta corabie, din silite schimbări de drumu, de călătorie, sau de vasu, din aruncarea lucruriloru în mare, din focu, din prindere de către vrajmasi, jafuire de către corsari, din oprirea corabiei prin porunca vre unei Puteri, din declarație de resboiu, din resbunari, și de obște, din tote intemplarile de pre mare.

Ori ce schimbare de drumu, de călătorie sau de vasu, și tote perdaniile și pagubile ce vinu din pricina asiguratului, nu sînt în sarcina asiguratorului, ci încă acesta dobandesce cu desevirsire dreptu asupra primei, dacă, prin purcederea corabiei, s'a socotitu începută primejduirea ei.

Scadaminturile, lipsele și perdaniile ce vinu din însuși metehna lucrului și pagubile ce se pricinuescu din fapta și greșeală proprietariloru, a chiriasiloru sau a incarcatoriloru, nu sînt în sarcina asiguratoriloru.

Asiguratorulu nu este respundatoru pentru viclenele abateri din datorii și pentru gresalele căpitanului și a omeniloru echipajului , afară numai de va fi vre o împotriva tocmela.

Asiguratorulu nu este supusu la plata drepturiloru de carma, de tragere la edecu, de calauzie, nici la ori-ce alta felurime de tacse puse asupra corabiiloru și a poveriloru.

În contractului de asigurare se voru arata mărfurile cele supuse, din firea loru, la vre o osebită stricăciune, ori imputinare, precumn grâu ori sare, ori mărfuri supuse la scurgere; iaru nearatandu-se aceste împrejurări, asiguratorii nu voru fi respundetori pentru pagubile ori perdaniile ce s'aru putea intampla acestoru producte, afară numai candu asiguratulu nu scia firea poverei candu s'a facutu și s'a iscalitu contractului de asigurare.

De s'a facutu asigurarea pe mărfuri pentru ducatore și viitore, și ajungendu vasulu la loculu seu celu oranduitu, se intorce golu, ori neincarcatu de plinu, atunci asiguratorulu ia numai doue a treia părți din prima hotărâtă prin învoire de nu se va fi facutu însă vre o alta tocmela.

Unu contractu de asigurare sau de reasigurare facutu pentru o sumă mai mare de catu pretulu lucruriloru celoru încărcate, n'are nici o tărie numai despre asiguratu, dacă se dovedesce ca a mijlocitu viclesugu ori înșelăciune din partea lui.

Nefiindu la mijlocu nici viclesugu, nici înșelăciune, atunci contractului este cu tărie pînă la suma prețului lucruriloru celoru încărcate, după prețuirea ce li s'a facutu, ori s'a tocmitu. - Intemplandu se perdanii, asiguratorii sînt datori a contribui fia-care după analogia sumeloru asigurate de către dinsii. Ei nu iau prima pentru prisosulu prețului, ci numai o despăgubire de jumătate la suta.

De s'a facutu fără viclesugu mai multe contracte de asigurare asupra aceleiași poveri și prin contractului celu d'anteiu se asigureda totu pretulu lucruriloru celoru încărcate, atunci numai acelu contractu se va tenea în sema. - Asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, scapa cu acesta de îndatoririle loru și priimescu numai jumătate la suta din suma cea asigurata; de nu s'a asiguratu prin contractului celu d'anteiu tote suma prețului lucruriloru încărcate, atunci asiguratorii ce au iscalitu contractele urmatore, respundu pentru prisosu, urmandu după randulu datei contracteloru.

De se afla lucruri încărcate pînă la catatimea sumeloru celoru asigurate intemplandu-se a se perde o parte dintr'însele, o voru plati toți asiguratorii acestoru lucruri după analogia partei asigurate de fia-care dintrinsii.

De se face asigurarea deosebită pentru mărfuri ce au se se încarce în mai multe corăbii arătate anume, cu numirea sumei asigurate în fie-care, și de se incarca tote povara numai într'o corabie, ori într'unu numeru mai putinu de corăbii de catu celu insemnatu în contractu, atunci asiguratorulu este datoru numai pentru suma ce a asiguratu în corabia sa în corabiile, în cari s'a pusu povara, de și s'a perde tote corabiile cele însemnate anume, și cu tote aceste elu va priimi jumătate la suta pentru sumele acele ale caroru asigurări se afla desputernicite.

Dacă capitanulu are slobodenie de a intră în deosebite porturi spre a împlini ori a preschimba povara sa, atunci primejdiile lucruriloru celoru asigurate privescu pe sema asiguratorului numai în câtă vreme se afla în corabie, de nu va fi vre-o alta împotriva tocmela.

De s'a facutu asigurarea pe o vreme margimita, atunci asiguratorulu este slobodu de ori ce răspundere după trecerea acelei vremi, și asiguratulu poate să facă alta asigurare pentru primejdiile cele nuoi.

Asiguratorulu scapa, de respunderea primejdiiloru, și are a'și priimi prima sa, dacă asiguratulu trimite vasulu la unu locu mai departatu de catu celu hotaratu anume în contractu, de și va fi totu pe același drumu. - Asigurarea are totu cuviinciosa sa putere, dacă se scurteda călătoria.

Ori-ce asigurare s'a facutu după ce s'au perdutu ori au ajunsu la loculu loru lurcrurile cele asigurate, n'are nici o tărie, de se da temeinica banuiala și înțelegere ca, mai nainte de a se iscăli contractului de asigurare, asiguratulu a pututu se aibă sciinta ca s'au perdutu, iar asiguratorulu ca au ajunsu lucrurile cele asigurate la loculu loru.

Banuiala este înființată, dacă, socotindu câte trei sferturi de miriametru (o lega și jumătate) pe cesu, este dovedită ca, din loculu unde a ajunsu ori s'a perdutu vasulu, sau din loculu unde a venitu cea d'anteiu veste pentru acesta; a pututu să se aducă acea veste în loculu unde s'a incheiatu contractului de asigurare, mai înainte de a se iscăli; cu acesta însă nu se poate opri de a se aduce și alte dovedi.

Dacă asigurarea s'a facutu după bune sau rele vestiri, atunci banuiala pomenita în articolile de mai susu nu este priimita. - Contractului se desputernicesce numai prin dovada ca asiguratulu scia ca s'a perdutu, iaru asiguratorulu ca a ajunsu corabia, mai înainte de a se slobobodi contractului.

Aducendu-se dovada improtriva asigaratului, atunci elu va plati asiguratorului o primă indoita. - Iar gasindu-se dovada împotriva asiguratorului acesta platesce asiguratului o sumă indoita de catu prima cea tocmita. Ori care dintr'înșii se va dovedi ca a intrebuintatu viclesugu, va cădea sub judecata corecțională.

Părăsirea maritima este actulu prin care asiguratul, la unele intemplari hotărîte de pravila, parasesce pe sema asiguratorului proprietatea lucruriloru asigurate, și cere tota suma tocmita pentru asigurare.

Lucrurile asigurate se potu părăsi candu cadu în manile vrajmasiloru, - candu se naufrange corabia, candu se isbesce corabia de stînci sau se inomolesce pe renii, sau prunturi și se sparge, - candu corabia, din intemplari de mare, a ajunsu în stare de a nu mai putea pluti, - candu se intempla a se opri corabia de catra vre o putere streina, candu se intempla să se perda sau să se strice lucrurile cele asigurate, dacă însă stricăciunea sau perdania loru se urca celu putinu pînă la trei sferturi din pretulu loru. - Se potu părăsi în sfirsitu, candu se intempla a se opri corabia de catra stapanire, după ce 'și a inceputu caletoria sa.

Nu se poate face parasire înainte de începerea călătoriei.

Tote cele-l-alte pagube se socotescu stricăciuni, și sa reguleda între asiguratori și asigurați, potrivitu cu stricăciunea ce va privi pe sema fia-căruia.

Părăsirea lucruriloru asigurate nu se poate face nici pe parte dintr'însele, nici cu condiție, nici se poate întinde la lucruri ce nu s'au asiguratu despre a loru primejduire.

Părăsirea trebuie să se facă conoscutu asiguratoriloru în sorocu de sese luni, socotindu-se din diua în care s'a priimitu vestea pentru perdania ce se va fi intemplatu în porturile sau în termurile Europei sau în acellea ale Asiei, și Africei, în marea Mediterana sau încă, intemplandu-se a se lua corabia de vrajmasi, de candu s'a priimitu vestea ca s'a dusu corabia într'unulu din porturile sau din locurile ce se afla termurile mai susu dise; - în sorocu de unu anu, după ce s'a priimitu vestea ori pentru perderea intemplata ori pentru prinderea și aducerea ei la coloniele lndiiloru despre apusu, la ostrovele Asore, Canare, la Madera, și alta ostove și termuri despre apusu ale Africei, și despre resaritu ale Americei, - în sorocu de doui ani, după priimirea vestirei de perdaniile intemplate sau de prinderea și de ducerea corabiei la tote cele-l-alte părți ale lumei. Trecendu aceste soroce, asigurații nu voru mai fi priimiti a face parasire.

La impregiurarile în cari este iertatu de pravila a se face parasire, și la ori-ce alte intemplari primejduitore pentru asiguratori, asiguratulu este datoru sa incunosciinteze formalu asiguratorului vestirile ce a priimitu în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei.

Dacă, după trecerea unui anu socotindu-se de la plecarea corabiei, sau din diua în care a priimitu cele mai din urma vestiri pentru obicinuitele caletorii, - după doui ani, pentru călătoriile cele depărtate, - asiguratulu arata ca n'a priimitu nici o veste pentru corabia sa, atunci elu poate se facă părăsirea către asiguratoru, și se cera plata asigurări , fără a mai fi trebuinta sa aducă dovada pentru perdanie. - După trecerea de unulu sau de doi ani, asiguratulu are sorocele randuite de Art. 532, spre a face parasirile sale.

La intemplare de asigurare facuta pe vreme marginita, după trecerea soroceloru cuprinse în Art. de mai susu pentru călătoriile cele obișnuite cum și cele depărtate, perdania corabiei se înțelege intemplata în vremea asigurări .

Călătorii depărtate se socotescu acelea ce se făcut spre Indiile de resaritu și de apusu, spre marea Pacinica, spre Canada, spre Tera-Nova, spre Groenland, și spre cele-l-alte termuri, și ostrove ale Americei despre miadadi și despre miada nopte, spre ostrovele Asore, Canaare, spze Madera, și spre cele-l-alte termuri și locuri ce suntu pe oceanu, dincolo de strimtorea Gibraltarului și a Sundului.

Asiguratulu, prin formala incunosciintare cuprinsă în Art. 533, poate ori se facă părăsirea cu somație catra asiguratoru de a plati suma asigurata în soroculu hotaratu prin contractu, ori sa'și pestrede dreptulu de a face părăsirea la sorocele hotărâte de pravila.

Asiguratulu, facendu părăsirea, este datoru a arata tote asiguraile ce a facutu sau elu însuși, sau prin alții cumu și pe cele ce însuși a poruncitu a se face, și banii ce s'a inprumutatu ala-grosa sau pe sema corabiei, sau pe a marfuriloru; nefacendu-se acesta, soroculu platei, care trebuie să incepa a curge din diua parasirei, se va amana pînă în dioa în care va face cunoscutu mai susu disa arătare, fără însă a isvori dintr'acesta vre o prelungire la sorocului hotaratu pentru pornirea jalbei de parasire.

Intemplandu-se a fi arătarea viclena, asiguratulu este lipsitu de folosurile isvorite din asigurare, și este datoru a plati tote sumele luate imprumutu, macaru de și se va fi perdutu sau se va fi luatu corabia de către vrajmasi, ori corsari.

Intemplandu-se a se naufrange corabia, sau a se inomoli pe prunturi și a se sfarama, asiguratulu este datoru a pune tota silinta spre scoterea și stringerea lucruriloru inecate, fără însă a perde dreptulu de a putea face părăsirea la vreme și la locu cuviinciosu. - După încredințarea ce va face asiguratulu înaintea judecatei, cheltuelile ce va fi facutu elu pentru scoterea și stringerea lucruriloru, i se tenu în seama pînă la suma prețului lucruriloru scapate.

De nu s'a hotaratu în contractu vremea platei, asiguratorulu este datoru sa platesca asigurarea în sorocu de trei luni după formala incunosciintare a parasirei.

Actele doveditore de povara și de perdanie, se făcut cunoscute asiguratorului mai nainte de a fi trasu în judecata pentru plata sumeloru asigurate.

Asiguratorulu este priimitu a dovedi faptele impotrivitore la cele ce se cuprindu în inscrisele mărturii ce va aduce. - Priimirea de a face asemene dovada nu opresce osindirea asiguratorului la vremelnicesca plata a sumei asigurata, indatorandu-se însă asiguratulu a da chedasie; - îndatorirea chedasiei se stinge după trecerea de patru ani, de nu se va fi facutu vre-o pornire judecatoresca.

După ce se va face părăsirea cunoscută formalicesce, și se va priimi ori se va hotărî de judecată ca este bine cuventata, lucrurile asigurate remanu a le asiguratorului din diua în care s'a facutu părăsirea. - Asiguratorulu nu se poate apara de plată sumei asigurate, sub pricinuire ca s'a intorsu corabia.

Chiria pentru mărfurile scapate, și chiaru candu se va fi platitu înainte, se cuprinde în părăsirea corabiei, și este totu a asiguratorului fără a vătăma drepturile imprumutatoriloru ala-grosa, drepturile marinariloru pentru simbria loru și cheltuelile ce s'a facutu în vremea călătoriei.

Intemplandu-se a se opri corabia din partea vre unei puteri, asiguratulu este datoru a face acesta asiguratorului cunoscută formalicesce, în sorocu de trei dile de la priimirea vestirei. - Părăsirea lucruriloru oprite se poate face numai după unu sorocu de sese luni, după formala incunosciintare a oprirei, de s'a facutu pe marile Europei pe marea Mediterana, sau pe marea Baltica; - după soroculu de unu anu, de sa sevirsitu oprirea în teri mai depărtate; - aceste soroce incepu a se socoti din diua în care s'a facutu cunoscută oprirea. - Dacă mărfurile cele oprite voru fi supuse la stricacaciune, sorocele mai susu dise se scadu la o luna și jumătate pentru intemplarea cea d'anteiu, și la trei luni pentru cea a de a doua.

În curgerea soroceloru însemnate în art. de mai susu, asigurații suntu datori a pune tota silinta ce le e prin putinta ca sa dobandesca slobodirea lucruriloru oprite. - Iar asiguratorii voru putea, ori dinpreuna cu asigurații ori deosebitu impartele, sa intrebuintede tote midilocele spre același sfirsitu.

Părăsirea cu cuventu ca corabia nu este în stare plutire, nu se poate face, candu corabia inomolita pe prunturi și sfaramata se poate radica, drege, și aduce în stare de a'și urma drumului seu către loculu o randuitu ei. - La acesta întîmplare, asiguratulu pastreda dreptulu de a se porni împotriva asiguratoriloru spre a cere cheltuelile și stricăciunile pricinuite din inomolirea corabiei.

Dacă corabia s'a declaratu în stare de neplutire, asiguratulu pe povara e datoru a face acesta cunoscută asiguratoriloru în sorocu de trei dile de la priimirea acestii vestiri.

Capitanulu e datoru, la o asemenea intemplare, a'și pune tota silinta, spre a găsi o alta corabie ca sa transportede mărfurile la loculu celu hotaratu.

Primejdiile marfilriloru încărcate în alta corabie suntu pe sema asiguratorului la intemplarea pomenita în art. de mai susu, pînă la sosirea și descărcarea loru.

Asiguratorulu, osebitu de acesta, este datoru a plati stricăciunile, cheltuelile descarcarei, ale magasinarei, ale reincarcarei, adaosulu chiriei, și tote cele-l-alte cheltuieli ce se voru fi facutu pentru scăparea marfuriloru, pînă la împlinirea sumei asigurate.

Candu, în sorocele hotărâte prin art. 546, capitanulu n'a pututu găsi alta corabie ca sa reincarce mărfurile și să le aducă la loculu oranduirei loru, atunci asiguratulu poate să facă parasire.

Intimplandu-se a sa prinde corabia, asiguratulu, de n'a pututu insciinta de acesta pe asiguratoru, poate să rescumpere lncrurile fără a mai accepta ordinulu seu. - Asiguratulu este datoru a incunosciinta formalu asiguratorului învoirea ce va fi facutu pentru rescumparare, îndată ce va avea mijloace.

Asiguratorulu poate alege de a priimi, pe sema sa, învoirea ce va fi facutu, sau de a se lepada de dinsa, și se indatoreda a face asiguratului cunoscută alegerea sa în sorocu de doua-deci și patru cesuri după formala incunosciintare a invoirei. - De va declara ca primesce învoirea pe sema sa, e datoru a contribui, fără zabava, la plata rescumpararei după cuprinderea înscrisului de învoiala, și după analogia partei asigurate de dinsulu, neincetandu de a fi respundatoru pentru urmatorele primejduiri ale călătoriei, întocmai după cuprinderea contractului de asigurare. - Iar de va declara ca se lepada de folosulu invoielei, e datoru a plati suma asigurata, fără a putea să facă vre o pretentie asupra lucruriloru rescumparate. - Cînd asiguratorulu, în soroculu de mai susu, n'a facutu cunoscută alegerea sa, se socotesce ca s'a lepadatu de folosulu invoielei.

Tote cheltuelile estraordinare, făcute pentru corabie și mărfuri, pentru amendoue împreună, sau pentru fia-care în parte, tota paguba ce sa intempla corabiei și marfuriloru, de la încărcarea loru, și purcede pînă la intorcere și descărcarea loru, - se socotescu stricăciuni.

Nemijlocindu între tote părțile tocmeli speciale pentru fia-care lucru în parte, atunci stricăciunile se reguleda după dispositiile urmatore.

Stricăciunile snnt de doue felurl, adică stricăciuni d'avalmasesci, și stricăciuni simple sau particulare.

Stricăciuni d'avalmasesci sînt: - 1. lucrurile date prin învoiala și pentru rescumpararea corabiei, și a marfuriloru; - 2. lucrurile cele aruncate în mare; - 3. otgonele sau catarturile rupte ori tăiate; - 4. ancorele și cele-l-alte lucruri părăsite pentru isbavirea obstesca; - 5. pagubile și stricăciunile ce din aruncare s'au pricinuitu marfuriloru remase în corabie; - 6. căutarea raneloru și hrana marinariloru răniți, aperandu corabia, simbriile și hrana marinariloru în vremea oprelei, candu corabia e oprită în călătoria ei din porunca vre unei puteri, și în vremea dregerei pentru stricăciunile suferite de buna voia spre isbavirea obstesca, dacă corbia este închiriată cu luna; - 7. cheltuelile descarcarei spre ușurarea corabiei și intrarea ei în vre unu portu sau riu, candu corabia este silită, la acesta din pricina vre unei furtuni ori a vre unei gone de către vrajmasi; - 8. cheltuelile făcute ca sa dea iarăși pe apa corabia inomolit, spre a o scapa de totală perdanie, ori de prindere; - și de obște, pagubele suferite de buna voie și cheltuelile făcute după chibsuiri rademate de cuvinte destoinice pentru folosulu și obstesca scăpare a corabiei și a marfuriloru, de la încărcarea și purcederea loru pînă la intorcere și descărcare.

Stricăciunile d'avalmasesci pivescu, după analogie pe sema marfuriloru și pe jumetatea pretiului corabiei și a chiriei.

Pretulu marfuriloru se hotarasce dupe preturea loru la loculu descarcarei.

Stricăciuni particulare sînt: - 1. stricăciunea ce se intempla marfuriloru din însuși meteahna loru, din fortuna, prindere, naufrangere și inomolire; - 2. cheltuelile făcute spre a le scapa; - 3. perdania octogoneloru a ancoreloru, a pandeloru, a catarturiloru, și a fringhiiloru, pricinuită din furtuna, sau alta intemplare de mare; - cheltuelile isvorite din ori ce poposire pricinnita, sau din intemplatore pierdere a diseloru lucruri, sau din trebuinta de a se aprovisiuna, ori de a drege corabia la intemplare de a lua apa; - 4. hrana și simbria marinariloru în vremea oprelei, candu se opresce pe drumu corabia din porunca vre unei puteri, și pe vremea în care e silitu capitanulu a drege corabia, de este închiriată, pe călătorie; - 5, hrana și simbria marinariloru pe vremea carantinei, fie corabia închiriată pe călătorie sau cu luna; și de obște, chieltuelile făcute și paguba suferită numai pentru corabie, sau numai pentru mărfuri de la încărcare și purcedere pînă la intorcere și descărcare.

Stricăciunile cele particulare privescu pe sema proprietarului lucrului ce a cercatu vătămare, ori a pricinuitu, chieltuiala și se platescu totu de dinsulu.

Stricăciunile pricinuite marfuriloru din pricina ca capitanulu n'a inscrisu bine ușile podelei, n'a priponitu bine corabia, n'a datu fringhii bune pentru incarearea și doscarcarea marfuriloru, și din pricina tuturoru celoru-l-alte intimplari ce vinu din neingrijirea căpitanului, ori a echipajului , sînt asemene stricăciuni particulare ce privescu pe sema proprietarului marfuriloru, și pentru cari acesta porte a sa porni prin judecata împotriva căpitanului, a corabiei, și a chiriei.

Plata de caleudie, de edecu, de carma spre a înlesni intrarea, în vaduri de mare ori în riuri, ori spre a esi dintr'acesta, tacsa de luarea voiei de drumu, de visitatie, de raporturi, tacsa pentru burie gole și ori ce alte sume se punu asupra stanceloru și a prunturiloru pentru apărarea corabiiloru de primejdie, tacsa de ancoragiu, și ori ce alte tacse de navigație, nu se socotescu stricăciuni, ci sînt simple cheltuieli privitore pe seama corabiei.

Intemplandu-se a se isbi doue carabil dacă acea isbire s'a pricinuitu din vre o nebiruita intemplare, stricăciunea privesce pe sema corabiei ce a cercat'o, fără a putea sa cera vre o despăgubire; - de s'a intemplatu isbirea corabiiloru din greșeală unuia din capitanii loru, platesce paguba celu ce a pricinuit'o; de va fi indoiala asupra pricinei isbirei, paguba se va plati de o potriva de corabiile carii o voru fi facutu și o voru fi cercat'o. - La aceste din urma doue intemplari, prețuirea pagubei se face de omenii cu sciinta.

O cerere pentru sticacinui nu este priimita, dacă stricăciunea d'avalmasesca nu covirsiasce unulu la suta din pretulu corabiei și alu marfuriloru împreună, și dacă stricăciunea particulară nu covirsasce asemenea unulu la suta din pretulu lucrului vatamatu.

Dispositia contractalui cuprindatore de dicerile: aperatu de stricăciune: apera pe asigaratoru de tote stricăciunile atatu d'avalmasesci catu și particulare, afară numai de intemplarile ce dau dreptu de parasire; și la aceste intemplari, asigurantii au dreptulu de a alege ori se facă părăsirea, ori să se pornesca pentru cererea de stricăciuni.

Dacă capitanulu, din furtuna, ori din gona vrajmasiasca, se vede silitu a arunca în mare, pentru isbavirea corsabiei o parte din povara sa, a tăia catarturile, sau a napusti ancorele sale, se sfatuesce mai înainte cu cei interesați la povara aflatori în corabie, și cu fruntasii echipajului . - De voru fi părerile împărțite, se va urma după părerea căpitanului și a echipajului corăbii.

Antei se arunca lucrurile cele mai putinu trebuinciose, cele mai grele și de mai putinu pretu, și apoi mărfurile cele după podela anteia a corabiei, după alegerea căpitanului, și după părerea fruntasiloru echipajului .

Capitanulu este datoru, îndată ce va găsi prileju și va avea înlesnire, se asterna inscrisu acesta chibsuire. - Acea chibsuire va cuprinde: pricinile din carii s'a hotaratu aruncarea, - lucrurile ce s'au aruncatu ori s'au vatamatu. - Va avea iscalitura chibsuiriloru și va arata cuvintele pentru carii impotrivitorii n'au voitu sa iscalesca. - Acesta chibsuire se va trece în registrulu corabiei.

La celu d'antei, portu, în care va poposi corabia, capitanulu este datoru, în sorocu de doue-deci și patru cesuri după sosirea sa, a supune la adeverirea tribunalului sau a dregatoriei locale intemplarile cuprinse în actulu de chibsuire trecutu în registru.

Alegerea perdaniiloru și a pagubiloru se face la loculu descarcarei corabiei, după silinta căpitanului și prin omeni cu sciinta; - acești din urma se oranduescu de către tribunalulu de comerciu, de se face descărcarea în vre unu portu alu României. - Iar unde nu va fi tribunalu de comerciu, acei omeni cu sciinta se oranduescu de către tribunalulu local, ori în lipsa acestui, de către dregatoria locală. - Candu se face descărcare în vre unu port streinu, se oranduescu de agentulu terei, și nefiindu asemenea agentu, de dregatoria locală. - Acești omeni cu sciinta făcut juramantu mai înainte de a începe lucrările loru.

Mărfurile ce s'au aruncatu în mare, se pretescu după pretulu curgetoru la loculu descarcarei; calitatea loru se dovedesce prin înfățișarea cartulieloru de încărcare, și a facturiloru, de voru fi.

Oamenii cu sciinta randuiti după cuprinderea articolului de mai susu făcut împărțirea perdaniiloru și a pagubiloru. - Împărțirea se pune în lucrare de agentulu terei, iar de nu va fi, de ori-ce locală jndacatorie competința.

Împărțirea pentru plata perdaniiloru și a pagubiloru se face asupra lucruriloru aruncate în mare și scapate, și pe jumătatea din pretulu corabiei și alu chiriei, după analogia prețului loru la loculu descarcarei.

Dacă calitatea marfuriloru s'a plasmuitu prin cartulia de încărcare, și mărfurile se gasescu de unu pretu mai mare, atunci ele contribuescu după adevarata loru prețuire, de au scapatu. - Mărfurile perdute se platescu după calitatea numita în cartulia de încărcare. Candu mărfurile declarate sînt de o calitate mai de josu de catu cea însemnată în cartulie, atunci mărfurile scapate contribuescu după calitatea coprinsa în cartulia de încărcare; - iar de s'au arnncatu în mare ori s'au stricatu se platescu după pretulu loru.

Munitiile de resboiu, de hrana și straile de îmbrăcăminte a omeniloru echipajului nu se supunu la contribuirea aruncarei; pretulu celoru ce se voru fi arnncatu se va plati prin contribuire din tote cele-l-alte lucruri.

Lucrurile ce nu se cuprindu în cartulia de încărcare sau în declarația căpitanului de se voru fi aruncatu, nu se platescu; iar de au scapatu contribuiescu.

Lucrurile încărcate pe podela corabiei contribuescu, de au scapatu. - De s'au aruncatu în mare, ori s'au stricatu prin aruncare, atunci proprietarulu loru nu este priimitu a face cerere de a le supune la contribuire; poate însă a se porni cu cerere numai împotriva căpitanului.

Contribuirea pentru paguba pricinuită corabiei se face numai candu acea paguba s'a facutu spre a înlesni aruncarea.

Dacă aruncarea nu isbavesce corabia nu se va face nici o contribuire; - mărfurile scapate nu sînt nici de cum supuse la plata, nici la despăgubirea celoru aruncate în mare sau vătămate.

Dacă, după aruncare, scapa corabia, și urmandu-și drumului, se prapadesce, - atunci lucrurile scapate contribuescu la aruncare după prețuirea loru în starea, în care se afla, scadendu-se cheltuelile ce s'au facutu pentru scăparea loru.

Lucrurile aruncate în mare nu contribuescu, la nici o intemplare, la plata pagubiloru ce se voru fi intemplatu, în urma aruncarei, la mărfurile scapate. - Mărfurile nu contribuescu nici de cumu la plata corabiei perdute, sau ajunsă în stare de a nu mai putea pluti.

Dacă, în puterea unei cibsuiri s'a spartu corabia la unu locu spre a se scote dintr'însă mărfurile, atunci acestea contribuescu la cheltuelile dregerei stricaciunei pricinuite corabiei.

Intemplandu-se a se perde din mărfurile puse în barci spre a usura corabia la intrarea ei în vre unu portu sau în vre unu riu, împărțirea se face pe corabie și pe tota povara. - Iar de va peri corabia cu remasita poverei sale, atunci nu se face nici o împărțire pe mărfurile puse în barcile usuratore, de și acestea sosescu cu norocire.

La tote intamplarile aci mai susu arătate, capitanulu și echipagiulu corabiei au privelegiu asupra marfurilorui sau a prețului loru pentru totalulu costului contribuirei.

Dacă, după împărțire, au gasitu proprietarii lucrurile cele aruncate în mare, atunci ei sînt datori a intorce căpitanului și celoru interesați ceea ce au primitu din contribuire, scadendu-se însă pagubile pricinuite prin aruncare, și chieltuelile făcute pentru găsirea loru.

Capitanulu nu poate dobândi proprietatea corabiei prin prescripție

Cererea pentru parasire este supusă la prescripția hotărâtă prin articolulu 532

Ori-ce cerere isvorita dintr'unu contractu ala-grosa, ori dintr'unu contractu de asigurare, are prescripție de cinci ani, socotindu-se de la data contractului.

Suntu supuse la prescripție: - tote cererile pentru plata de chirie, de corabie, pentru simbriile slujbasiloru, a marinariloru și altoru omeni ai echipajului , în curgere de unu anu după sevirsirea caletoriei; pentru hrana data marinariloru cu ordinulu căpitanului, într'unu anu după predarea hranei; pentru dări de cherestea și de alte materialuri trebuinciose la clădirea corabiei, pentru capuirea și profisiunarea ei cu cele spre hrana, într'unu anu după darea loru; - pentru plata lucratoriloru și pentru lucrurile făcute într'unu anu după primirea lucruriloru; - ori-ce cerere pentru predarea marfuriloru, într'unu anu după sosirea corabei.

Prescripția nu'și are localu, candu e la mijlocu zapisu ori sub-iscalitura în parte, ori adeveritu, inchiere de socotela iscălită, sau cerere facuta prin judecata.

Sînt neprimite: - tote cererile împotriva căpitanului și asiguratoriloru pentru paguba pricinuită marfei, de s'a primitu marfa fără protestu; - tote cererile pornite, împotriva chiriasiului pentru stricăciuni, dacă capitanulu a predutu mărfurile și a primitu chiria sa fără a se face protestu în potriva lui; - tote cererile atingatore de despăgubire pentru pagubile pricinuite prin isbirea corabiei cu alta intrunu locu, unde capitanulu a pututut se'și facă reclamația. și n'a făcut'o.

Aceste protesturi și reclamații nu au nici o tărie, de nu s'au facutu de nu s'au incunosciintatu formalu protivniciloru în sorocu de doue-deci și patru cesuri, și dacă, în curgere de o luna de la data loru, nu s'a facutu cerere prin judecata.