Orice înstrăinare sau cesiune totală sau parțială a proprietății sau folosinței unui vas trebuie făcuta prin act scris, afară de dispozițiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte. Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în țara, ea poate fi făcuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găsește înscris. Afară din țara, înstrăinarea trebuie făcuta prin act încheiat dinaintea consulului și nu are tărie fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consulul este dator sa trimită copie legalizată după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris. În toate cazurile, înstrăinarea trebuie să fie notată și pe actul de naționalitate cu arătare dacă vânzătorul rămâne creditor al prețului total sau în parte. Capitanii de porturi și autoritățile consulare nu pot primi și transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate al vasului, afară de cazul prevăzut la art. 499, din acest cod. Când se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naționalitate determina preferința.