DESPRE VASE ȘI PROPRIETARII LOR

Vasele sunt bunuri mobile. Fac parte din vas: imbarcatiunile, uneltele, instrumentele, armele, munitiunile, proviziunile și în general toate lucrurile destinate uzului sau permanent, chiar când ar fi oarecare timp separate de vas.

Contractele pentru construcția vaselor, modificările și rezilierile lor, precum și declarațiunile și cesiunile de participare la proprietatea unui vas în construcție, făcute de către comitent sau de către constructorul care a luat asupra sa construcția, trebuiesc a fi făcute în scris, și nu se pot opune celor de al treilea, dacă nu sunt transcrise în registrele căpităniei portului sau a autorității maritime unde e întreprinsă constructiunea.

Pe lângă drepturile decurgând din dispozițiunile codului civil relative la locațiune, comitetul mai poate cere rezilierea contractului pentru incapacitatea manifesta sau pentru frauda constructorului. Constructorul poate desființa contractul pentru caz de forta majoră. În caz de moarte a constructorului, contractul se desființează după dispozițiunile art. 1485 din codul civil.

Orice înstrăinare sau cesiune totală sau parțială a proprietății sau folosinței unui vas trebuie făcuta prin act scris, afară de dispozițiunile cuprinse în titlul IV din aceasta carte. Dacă înstrăinarea sau cesiunea are loc în țara, ea poate fi făcuta prin act public sau prin act privat, dar nu se poate opune celor de al treilea dacă nu e transcrisă în registrele căpităniei portului unde vasul se găsește înscris. Afară din țara, înstrăinarea trebuie făcuta prin act încheiat dinaintea consulului și nu are tărie fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcrisă în registrele consulatului. Consulul este dator sa trimită copie legalizată după actul de înstrăinare la căpitănia portului unde se afla vasul înscris. În toate cazurile, înstrăinarea trebuie să fie notată și pe actul de naționalitate cu arătare dacă vânzătorul rămâne creditor al prețului total sau în parte. Capitanii de porturi și autoritățile consulare nu pot primi și transcrie actul de înstrăinare, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate al vasului, afară de cazul prevăzut la art. 499, din acest cod. Când se va fi înstrăinat vasul la mai multe persoane, data adnotatiunei pe actul de naționalitate determina preferința.

Autoritățile consulare în țara străină nu pot primi actele de înstrăinare ale vaselor, dacă nu se va fi asigurat plata sau garanția datoriilor privilegiate notate pe actul de naționalitate.

Contractul de gaj asupra vasului sau asupra unei porțiuni din el, trebuie făcuta prin înscris. Înscrisul făcut în țara, prin care se constituie gajul, nu are putere fața cu cei de al treilea, dacă nu este transcris în registrele căpităniei portului unde se găsește vasul este înscris sau în acele ale autorității consulare ale locului unde se găsește vasul, când înscrisul de gaj este făcut în țara străină. Consulul este obligat sa trimită îndată o copie legalizată după contractul de gaj la oficiul maritim unde vasul se afla înscris. În amândouă cazurile, gajul trebuie să fie notat pe actul de naționalitate al vasului. Capitanii de porturi și autoritățile consulare în țara străină nu pot transcrie actul de gaj, dacă nu li se prezintă actul de naționalitate, afară de cazurile prevăzute în art. 496 și 499. În actul de transcriptiune se va face mențiune despre adnotarea gajului pe actul de naționalitate.

Înscrisul constitutiv al gajului asupra unui vas în constructiune nu are putere fața cu cei de al treilea, dacă nu e transcris în registrele oficiului maritim în a cărui circumscripție se face constructiunea. Când după terminarea construcției se da vasului actul de naționalitate, se va adnota în acest act înscrisurile constitutive de gaj ce au fost transcrise în registrele căpităniei portului.

Nu este necesitate de numirea vreunui custode, pentru ca gajul asupra unui vas să-și aibă tărie.

Dacă înscrisul care constituie gajul e la ordin, girul transmite creanța și orice alt drept accesoriu.

Dacă înstrăinarea, cesiunea sau constituirea în gaj a unui vas se face în țara, pe când vasul se afla în călătorie către o țara străină, părțile pot conveni ca adnotarea pe actul de naționalitate să se facă în cancelaria consulatului locului unde se afla vasul sau unde se duce, cu condițiune ca acest loc să fie declarat în scris deodată cu cererea de transcriptiune a titlului. În acest caz capitanul portului va trimite îndată o copie legalizată după acel titlu, oficiului consular sus-zis cu spesele reclamantului. Contractul nu are tărie fața cu cei de al treilea decît de la data adnotării pe actul de naționalitate.

Contractele de construcție, de înstrăinare sau de gaj ale vaselor mici care nu sunt destinate a ieși din porturi, din rîuri, din canaluri sau lacuri, și a altora ce n-au acte de naționalitate, nu au putere fața cu cei de al treilea, dacă nu sunt transcrise într-un registru ce se va tine de autoritățile și în formele ce se vor determina printr-un regulament de administrațiune publică.

Proprietarul unui vas este răspunzător de faptele căpitanului și ale celorlalte persoane ale echipajului și ținut de obligațiunile contractate de căpitan, pentru tot ce privește vasul și expedițiunea. Cu toate acestea, proprietarul sau coproprietarul care nu s-a obligat personal poate, în toate cazurile prin abandonul vasului sau a navlului ce i se datorează sau este a i se datori, să se elibereze de răspundere sau de obligațiunile sus-zise, exceptându-se însă acelea relative la salariile și emolumentele persoanelor echipajului. Când capitanul este proprietar sau coproprietar al vasului, el nu are dreptul de abandon; iar dacă el nu este decît coproprietar, în lipsa de speciale convențiuni, nu este răspunzător personal pentru îndeplinirea obligațiunilor ce a contractat relativ la vas și expeditiune, decît în proportiune cu interesul ce are.

Abandonul vasului se poate face către toți creditorii sau numai către unii dintr-înșii. Declarațiunea de abandon va fi transcrisă în registrele oficiului maritim unde vasul este înscris, și după ce transcriptiunea s-a făcut, ea va fi notificată creditorilor a căror titluri sunt transcrise în același registru sau adnotate pe actul de naționalitate. În privința creditorilor care au introdus o acțiune sau făcut o somațiune, abandonul se va face prin portarei, notificăndu-se la domiciliul ales de creditor, sau în lipsa, la grefa tribunalului de comerț, în termen de opt zile de la primirea citatiunei sau a somațiunei primită de la creditori, sub pedeapsa de a nu se mai tine în seama.

În caz de abandon, orice creditor poate lua pentru sine vasul, cu obligațiunea de a plati pe ceilalți creditori privilegiați. Dacă sunt mai mulți creditori care voiesc a lua vasul, se va referi cel ce a făcut întâi declarațiunea; și dacă declarațiunea este făcuta în același timp, se va preferi creditorul mai mare în suma. Dacă nici un creditor nu voiește a lua pe seama sa vasul, el va fi vândut după stăruințele creditorului celui mai diligent, prețul va fi distribuit între creditori, și ceea ce va rămânea după plata datoriilor, va fi a proprietarului.

Proprietarul poate departa pe căpitan. În caz de depărtare nici o despăgubire nu va fi datorită, afară numai dacă acest drept n-a fost stipulat în scris. Dacă capitanul departat e coproprietar al vasului, el poate renunța la coproprietate și cere plata capitalului ce ar reprezintă partea sa de proprietate. Suma acestui capital se determina prin expertiza.

Pentru tot ce se atinge de interesul comun al proprietarilor unui vas, deciziunile majorității sunt obligatorii și pentru minoritate. Majoritatea se formează din cei care reprezintă un interes în vas mai mare decît jumătatea valorii lui. Tribunalul este ținut sa încuviințeze vânzarea cu licitație a unui vas, când i se va cere de un număr de coproprietari reprezentind jumătatea proprietății vasului, afară numai dacă părțile n-ar fi convenit într-altfel. Dacă vânzarea unui vas este cerută de grave și urgente împrejurări privitoare la interesul comun, tribunalul o poate încuviința, deși coproprietarii ce o cer nu reprezintă mai mult decît o pătrime a proprietății vasului.