(1) Dacă tertul poprit nu-și mai indeplineste oblibațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanța de executare, în vederea validarii popririi.
(2) Instanța va cita creditorul urmaritor, debitorul și tertul poprit și, dacă din probele administrate rezultă ca tertul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga tertul poprit sa plateasca creditorului, în limita creantei, suma datorata debitorului, iar în caz contrar, va hotari desfiintarea popririi. Tertul poprit, care, cu rea-credinta, a refuzat să-și indeplineasca oblibațiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeasi hotărâre, cu o sumă cuprinsa între 2.000.000 lei și 10.000.000 lei.
(3) Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se valideaza atât pentru sumele ajunse la scadenta, cat și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producandu-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
(4) După validarea popririi, tertul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silita se va face împotriva tertului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.