Codul de procedură civilă (1865) · 18 articole
Abrogat la 15 februarie 2013 · înlocuit de Codul de procedură civilă. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
(1) Oricine are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza între alte persoane.
(2) Interventia este în interes propriu când cel care intervine invoca un drept al său.
(3) Ea este în interesul uneia din părți când sprijina numai apararea acesteia.
(1) Cererea de interventie în interes propriu va fi facuta în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecata.
(2) Ea se poate face numai în fața primei instante și înainte de închiderea dezbaterilor.
(3) Cu invoirea părților, interventia în interes propriu se poate face și în instanța de apel.
Cererea de interventie în interesul uneia din părți se poate face chiar inaintea instanței de recurs.
(1) După ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotari asupra incuviintarii în principiu a interventiei.
(2) Incheierea nu se poate ataca decat o dată cu fondul.
(3) După incuviintarea în principiu, instanța va dispune comunicarea interventiei și, în cazurile în care intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusa.
Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii interventiei; actele de procedura urmatoare se vor îndeplini și față de cel care intervine.
În interventia facuta în interesul uneia din părți, cel care intervine poate face orice act de procedura care nu este potrivnic interesului părții în folosul careia intervine.
Interventia se judeca o dată cu cererea principala. Când însă judecarea cererii ar fi intarziata prin interventia în interes propriu instanța poate hotari despartirea ei spre a fi judecata deosebit.
Apelul sau recursul facut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socoteste neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a facut ea insasi apel sau recurs.
(1) Oricare din părți poate să cheme în judecata o altă persoană care ar putea sa pretindă aceleasi drepturi ca și reclamantul.
(2) Cererea facuta de pârât se depune o dată cu intampinarea. Când intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai tirziu la prima zi de infatisare.
(3) Cererea facuta de reclamant se depune cel mai tarziu până la închiderea dezbaterilor inaintea primei instante.
(4) Cererea va fi motivata și se va comunică atât celui chemat, cat și părții potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alatura copii de pe cererea de chemare în judecata, intampinare și de pe inscrisurile de la dosar.
Cel chemat în judecata dobandeste calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabila.
(1) În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecata pentru o datorie baneasca recunoaste datoria și declara ca voieste sa o execute față de cel care își va stabili judecatoreste dreptul, el va fi scos din judecata dacă depune suma datorata.
(2) În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamanta și cel chemat în judecata.
(1) Partea poate să cheme în garantie o altă persoană împotriva careia ar putea să se indrepte, în cazul când ar cadea în pretentiuni cu o cerere în garantie sau în despăgubiri.
(2) În aceleasi condiții, cel chemat în garantie poate, la randul sau, sa cheme în garantie o altă persoană.
(1) Cererea va fi facuta în condițiile de forma pentru cererea de chemare în judecata. Cererea facuta de pârât se va depune cel mai tarziu la prima zi de infatisare.
(2) Cererea de chemare în garantie facuta de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, inaintea primei instante.
Instanța va dispune ca cererea să fie comunicata celui chemat în garantie și, dacă intampinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmeaza să fie depusa de cel chemat în garantie.
(1) Cererea de chemare în garantie se judeca o dată cu cererea principala.
(2) Când judecarea cererii principale ar fi intarziata prin chemarea în garantie, instanța poate dispune despartirea ei spre a fi judecate deosebit.
Pârâtul care detine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela în numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, dacă a fost chemat în judecata de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
(1) Cererea privitoare la aratarea titularului dreptului va fi motivata și se va depune o dată cu intampinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai tirziu la prima zi de infatisare.
(2) Cererea va fi comunicata celui aratat ca titular, împreună cu citatia, copiile de pe cerere și inscrisurile de la dosar.
(1) Dacă cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului și reclamantul consimte, el va lua locul paratului care va fi scos din judecata.
(2) Când cel chemat nu se infatiseaza sau tagaduieste aratarile paratului, se vor aplica dispozitiile art. 58.