Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Dacă cel invinuit sau inculpat pentru crima sau delict, urmeaza în mod evident sa plateasca despăgubiri părții civile, și dacă exista temeri serioase ca ar putea ascunde sau instraina averea și prin aceasta ar periclita realizarea creantei despăgubirilor, judecatorul de instructie poate sechestra din oficiu sau în urma cererii părții civile și pe a ei raspundere, orice avere mobila care aparține neindoielnic inculpatului, în orice maini s'ar gasi, dar numai pînă la concurenta cuantumului probabil al daunei. Sechestrul provizoriu se poate aplica în condițiile de mai sus și de ofiterii de politie judiciara în timpul primelor cercetari, aceasta însă numai cu autorizarea parchetului. În caz de sustractiune sau de delapidare din averea Statului, aplicarea sechestrului provizoriu este obligatorie. Toate sumele, valorile sau obiectele sechestrate trebuiesc specificate și descrise amanuntit intr'un proces verbal. Ministerul public sau judecatorul de instructie trimit spre conservare sumele sau valorile tribunalului respectiv. Măsura sechestrarii provizorii inceteaza de drept după expirarea termenului de 30 zile socotite dela sezisarea judecatorului de instructie sau a tribunalului pentru cauzele trimise direct, afara numai dacă sumele sau valorile sînt din cele prevăzute de art. 80 din codul penal sau dacă partea vatamata nu a obținut inlauntrul termenului de mai sus aplicarea unui sechestru asigurator, conform dispozițiilor articolelor urmatoare.