Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
În cazurile prevăzute de articolul precedent, chiar dacă nu a intervenit un sechestru provizoriu, cei în drept a se constitui parte civila pot cere judecatorului de instructie sau instanței în fața careia cauza este pendinte și acestea pot incuviinta aplicarea unui sechestru asigurator asupra averii mobile sau imobile a inculpatului, pînă la concurenta pagubei probabile. Cererea de sechestru se face verbal sau în scris. În caz de sustractiune din averea Statului sau de delapidari, judecatorul de instructie este obligat a aplica acest sechestru din oficiu. Suma pînă la concurenta careia se infiinteaza sechestru este fixata după apreciere de judecatorul de instructie sau de instanța de judecată, care motiveaza. Pentru efectuarea sechestrului asigurator se intrevine la instanța civila competența sau sectia registrelor funduare, care procedeaza conform dispozitiunilor referitoare la sechestru, poprire sau luarea unei inscriptii ipotecare. Dacă inculpatul a fost definitiv scos de sub urmărire sau achitat, gasindu-se intr'unul din cazurile prevăzute de art. 8, alin. 2, se dispune din oficiu ridicarea sechestrului asigurator. În contra incheierilor date de instantele prevăzute în alineatele precedente, părțile și tertii, pot uza de caile de atac prevăzute de procedura civila în materia respectiva, iar în contra ordonantei judecatorului de instructie prevăzută la alin. 1, se poate face opozitie inaintea tribunalului care judeca în camera de consiliu. Respingerea definitivă a cererii de sechestru aduce și încetarea sechestrului provizoriu, prevăzut de art. 120. Dacă inculpatul convine sa dea o cautiune suficienta, el poate fi dispensat de aplicarea sechestrului.