Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Liberarea provizorie se poate cere de prevenit în orice materie și în orice stare a procesului, atît la judecatorul de instructie, cat și la instantele unde procesul este pendinte. Cînd Curtea cu Jurați nu funcționează, cererea de liberare se adreseaza la Camera de acuzare care judeca conform procedurii sale. Cererea de liberare provizorie trebuie să cuprindă obligatiunea pentru prevenit de a se prezenta la orice chemare, alegerea de domiciliu în circumscripția autorității către care este facuta și mențiunea dacă este ceruta cu cautiune. Aceasta cerere se aduce la cunoștința procurorului. În caz de conflict negativ de competența, cererea de liberare se rezolva de instanța care și-a declinat cea din urma competența. Cei aflati în recurs pot cere liberarea provizorie dela instanța a carei hotărîre a fost atacata cu recurs. Cererea se cerceteaza de urgenta, ascultandu-se Ministerul public și prevenitul care poate fi asistat de aparator. Instantele de fond judeca cererea în camera de consiliu. Cererea de liberare provizorie respinsa poate fi reînnoită, dacă au disparut cauzele care au motivat respingerea.