Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
Fiecare hotărîre trebuie să cuprindă: 1. Denumirea instanței dela care emana; 2. Numele judecatorilor care au luat parte la judecata, numele reprezentantului Ministerului public și al grefierului; 3. Numele și pronumele acuzatului sau inculpatului, porecla, dacă are, locul nasterii, etapa, reședința sau domiciliul, ori locuinta, profesiunea, naționalitatea lui, dacă este liber sau arestat, precum și numele aparatorilor care l-au asistat; 4. Enuntarea faptelor care formeaza obiectul invinuirii și asupra cărora instanța s'a pronuntat; 5. Concluziile părților; 6. Motivele de fapt și de drept pe care este intemeiata hotărîrea; 7. Textul legii pe care s'a intemeiat condamnarea, precum și mențiune despre enuntarea lui în sedinta publică; 8. Dispozitivul, adica ceea ce judecata a hotarit în virtutea legilor. Dispozitivul hotărîrii condamnatoare trebuie să enunte faptele de care invinuitii se gasesc vinovati, pedeapsa și condamnarea civila, dacă s'au acordat despăgubiri, precum și acea referitoare la cheltuielile de procedura. În hotărîrile de achitare, dispozitivul trebuie să cuprindă și condamnarea la despăgubiri civile, în cazurile și după distinctiile prevăzute de art. 8. În caz de admiterea suspendarii executarii pedepsii, se menționează formal aceasta, precum și faptul ca s'a atras atențiunea condamnatului asupra consecintelor în cazul comiterii de noi infractiuni; 9. Dispoziția ca se tine seama de detentiunea preventiva și de timpul ce se socoteste ca implinit din pedeapsa; 10. Dispoziția relativa la confiscarea sau distrugerea lucrurilor ori restituirea lor; 11. Calea de atac la care hotărîrea poate fi supusă; 12. Ziua, luna, anul și indicatiunile locului unde a fost pronunțată, precum și mențiunea ca s'a dat în numele legii; 13. Semnatura judecatorilor și a grefierului.