LexistoriaDreptul la drept.

Cautiuni

Azi

Codul de procedură penală (1936) · 4 articole

Abrogat la 1 ianuarie 1969 · înlocuit de Codul de procedură penală (1968). Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.

Articolul 133

Cautiunea poate consta dintr'o sumă de bani sau din efecte publice române, calculate după cursul zilei. Cautiunea poate consta și dintr'o creanta ipotecara de o sumă certa, precum și dintr'o inscriptie ipotecara asupra unui imobil. Cuantumul cautiunii se fixeaza de judecator sau instanța. Cautiunea se depune la Casa de Consemnatiuni. În caz cînd cautiunea consta dintr'o creanta ipotecara, se dispune facerea unei mențiuni despre aceasta în registrul de inscriptiuni, care are valoarea unei cesiuni. Cautiunea poate fi depusa atît de prevenit cat și de orice altă persoană.

Articolul 134

Cautiunea depusa pentru obtinerea liberarii provizorii, garanteaza numai prezentarea inculpatului la toate actele de instructie, de judecată și la executarea hotărîrii instanței judecătorești.

Articolul 135

Cautiunea se restitue celui în drept de instanța care a ordonat depunerea ei, de îndată ce a incetat cauza care determinase depunerea și condițiunile impuse au fost respectate. Odata cu restituirea cautiunii se ordona, cînd aceasta consta dintr'o creanta ipotecara, stergerea mențiunii de pe registru, iar cînd s'a luat o inscriptie ipotecara, radierea acestei inscriptii.

Articolul 136

Nerespectarea condițiilor impuse fără o cauza legitima de împiedicare atrage pierderea cautiunii. Constatarea nerespectarii condițiunilor, precum și pierderea cautiunii, se face de instanța în fața careia cauza se găsește pendinte. Pierderea cautiunii se constata printr'o încheiere. Cautiunea declarata pierduta se repartizeaza în modul următor: 1. Statul ia cu preferinta sumele ce reprezinta cheltuielile de judecată; 2. Restul se atribue părții vatamate pentru despăgubiri, în caz cînd prevenitul nu dispune de alta avere; 3. Dacă nu exista parte civila, sau aceasta a fost despagubita, suma este atribuita fondului amenzilor. Incheierea care constata pierderea cautiunii rămîne definitivă dacă în termen de 10 zile inculpatul nu justifica cauza împiedicării. Termenul de 10 zile curge dela data notificarii incheierii de pierderea cautiunii. Cînd cauza se termina prin neurmarire sau achitare, ordonanța, incheierea sau hotărîrea, trebuie să dispună și restituirea cautiunii, care se executa cînd ele rămîn definitive.