(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.
(2) Abrogat.
(3) Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de secție, iar când urmarirea penala este efectuata de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta și înainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(4) Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl inainteaza instanței competente, împreună cu dosarul cauzei și cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati în stare de detinere.
(5) Abrogat.