(1) Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
a) sentințele pronunțate de judecătorii;
b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel și Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie și Justiție;
e) sentintele de dezinvestire.
f) sentintele pronuntate în materia executarii hotărârilor penale, precum și cele privind reabilitarea.
(2) Incheierile date în prima instanța pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.
(3) Apelul declarat împotriva sentintei se socoteste facut și împotriva incheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronuntarea sentintei.