CAILE DE ATAC ORDINARE

(1) Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:

a) sentințele pronunțate de judecătorii;

b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;

c) sentintele pronuntate de curtile de apel și Curtea Militara de Apel;

d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie și Justiție;

e) sentintele de dezinvestire.

f) sentintele pronuntate în materia executarii hotărârilor penale, precum și cele privind reabilitarea.

(2) Incheierile date în prima instanța pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul.

(3) Apelul declarat împotriva sentintei se socoteste facut și împotriva incheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronuntarea sentintei.

(1) Pot face apel:

a) procurorul, în ce priveste latura penala și latura civila. Apelul procurorului în ce priveste latura civila este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civila, cu excepția cazurilor în care actiunea civila se exercită din oficiu;

b) inculpatul, în ce priveste latura penala și latura civila. Împotriva sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel și în ce priveste temeiurile achitarii sau încetării procesului penal;

c) partea vatamata, în ce priveste latura penala;

d) partea civila și partea responsabila civilmente, în ce priveste latura penala și latura civila;

e) martorul, expertul, interpretul și aparatorul, în ce priveste cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

f) orice persoană ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o măsura sau printr-un act al instanței.

(2) Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) și de către reprezentantul legal, de către aparator, iar pentru inculpat, și de către sotul acestuia.

(1) Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Pentru procuror termenul curge de la pronuntare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanța este obligata sa trimita de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie după expirarea termenului de apel.

(3) Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul curge de la pronuntare. Pentru părțile care au lipsit atit la dezbateri, cit și la pronuntare, precum și pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei institutii militare de invatamint, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

(4) În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitata de îndată după pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare și cel mai tirziu în 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai după solutionarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat.

(1) Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind facut în termen, dacă instanța de apel constata ca intirzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executarii pedepsei sau a despăgubirilor civile.

(2) Până la solutionarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.

(1) Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cat și la pronuntare poate declara apel și peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, după caz, a începerii executarii pedepsei sau a începerii executarii dispozițiilor privind despăgubirile civile.

(2) Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.

(3) Instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate.

(1) Apelul se declară prin cerere scrisă. Cererea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea și domiciliul, reședința sau locuința declarantului, să indice hotărârea apelată și numărul dosarului în care a fost pronunțată și să fie semnată de persoana care face apel.

(2) Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanța a carei hotărâre se ataca sau de aparator. Cererea poate fi atestata și de primarul sau secretarul consiliului local, ori de functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza.

(3) Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata în instanța de parte ori de reprezentantul ei.

(4) Procurorul și oricare dintre părțile prezente la pronuntarea hotărârii pot declara apel oral în sedinta în care s-a pronuntat hotărârea. Instanța ia act și consemneaza aceasta într-un proces-verbal.

(1) Cererea de apel se depune la instanța a carei hotărâre se ataca.

(2) Persoana care se afla în stare de detinere poate depune cererea de apel și la administratia locului de detinere.

(3) Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constata într-un proces-verbal.

(4) Cererea de apel înregistrată sau atestata în condițiile art. 187 ori procesul-verbal întocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de îndată instanței prevăzute în alin. 1.

(1) După pronuntarea hotărârii și până la expirarea termenului de declarare a apelului, părțile pot renunta în mod expres la aceasta cale de atac.

(2) Asupra renuntarii, cu excepția apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.

(3) Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special.

(2) Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a condițiilor prevăzute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.

(3) Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

(4) Apelul declarat de procuror și retras poate fi insusit de partea în favoarea careia a fost declarat.

(1) Instanța judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declaratia de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

(2) În cadrul limitelor aratate în alineatul precedent, instanța este obligata ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

(1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

(1) Președintele instanței de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea apelului.

(2) Judecarea apelului se face cu citarea părților.

(3) Judecarea apelului nu poate avea loc decit în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.

(4) Abrogat.

(1) Dacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, președintele completului da cuvintul apelantului, apoi intimatului și în urma procurorului. Dacă între apelurile declarate se afla și apelul procurorului, primul cuvint îl are acesta.

(2) În cazul în care procurorul sau părțile invoca necesitatea administrarii de noi probe, trebuie să indice probele și mijloacele de proba cu ajutorul cărora pot fi obtinute. Dispozitiile art. 67 se aplică în mod corespunzător.

(3) Procurorul și părțile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

(4) Inculpatul are cel din urma cuvintul.

(1) Instanța verifica hotărârea atacata pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel.

(2) În vederea solutionarii apelului, instanța poate da o noua apreciere probelor administrate în fața primei instante.

(3) Instanța este obligata să se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate.

a) dacă apelul este tardiv sau inadmisibil;

b) dacă apelul este nefondat;

a) desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntind o noua hotărâre și procedeaza potrivit art. 345 și urm. privind judecata în fond;

b) desfiinteaza sentinta primei instante și dispune rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanța a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a instiinta instanța despre aceasta imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost desfiintata se dispune și atunci când exista vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepția cazului de necompetenta, când se dispune rejudecarea de către instanța competența.

(1) Instanța, deliberind asupra apelului, face, când este cazul, aplicatia dispozițiilor privitoare la reluarea dezbaterilor și a celor privitoare la repararea pagubei, la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare și la orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanța de apel verifica dacă s-a facut o justa aplicare de către prima instanța a dispozițiilor privitoare la computarea retinerii și arestarii și adauga, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronuntarea hotărârii atacate cu apel.

(2) Instanța delibereaza și hotaraste asupra oricarei alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului.

(1) În caz de admitere a apelului, hotărârea atacata se desfiinteaza în intregime, dar în limitele prevăzute în art. 371 și 373.

(2) Hotărârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveste latura penala sau civila, dacă aceasta nu împiedica justa solutionare a cauzei.

(3) Când prima instanța a dispus arestarea inculpatului, instanța de apel poate menține măsura arestarii în caz de desființare a hotărârii.

(1) Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în partea introductiva mențiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevăzute în art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă solutia data de instanța de apel, data pronuntarii deciziei și mențiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică.

(2) În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de detinere, în expunere și dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsa.

(3) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul.

(4) Abrogat.

(1) Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt ramine cea avuta în vedere la solutionarea apelului.

(2) Dacă hotărârea a fost desfiintata în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul părții vatamate, instanța care rejudeca poate pronunță și o pedeapsă mai grea decat cea aratata în art. 372 alin. 2 și art. 373.

(3) Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveste latura penala sau civila, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost desfiintata.

(1) Pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate de judecătorii;

b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;

c) sentintele pronuntate de curtile de apel și Curtea Militara de Apel;

d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie și Justiție;

e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentintele pronuntate în materia executarii hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

(2) Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurata, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

(3) Recursul declarat împotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut și împotriva incheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronuntarea hotărârii.

(4) Nu pot fi atacate cu recurs sentintele în privinta cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronuntate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificata solutia din sentinta și numai cu privire la aceasta modificare.

(1) Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dispozitiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a caii de atac se aplică în mod corespunzător.

(1) Recursul se declara în condițiile prevăzute în art. 366 și 367, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Părțile pot renunta la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Instanța judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declaratia de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.

(2) Instanța de recurs examineaza cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹.

(3) Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 385⁹, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. În aceste cauze, instanța de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil.

(1) Instanța de recurs examineaza cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putind hotari și în privinta lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea.

(2) Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen și față de alte persoane decit acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situație mai grea.

(1) Instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.

(2) În recursul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acesteia.

(1) Hotărârile sunt supuse casării în urmatoarele cazuri:

(2) Cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pot fi invocate atit cu privire la solutionarea laturii penale, cit și a laturii civile a cauzei.

(3) Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1, 3-6, 13 și 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

(4) Când instanța ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligata să le puna în discutia părților.

(1) Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.

(2) Dispozițiile referitoare la strămutare, respectiv cele privind desemnarea unei alte instanțe din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai cererilor de strămutare sau de desemnare a unei alte instanțe cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi."

(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formuleaza în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile inaintea primului termen de judecată.

(3) Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385⁶ alin. 3, când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecatii.

(1) Judecarea recursului se face cu citarea părților.

(2) Judecarea recursului nu poate avea loc decit în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.

(3) Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva incheierilor privind masurile preventive.

(4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie în toate cazurile.

(1) Președintele instanței de recurs, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea recursului și poate delega, totodata, unul din judecatorii care compun completul de judecată sa faca un raport scris asupra recursului. La Înaltă Curte de Casatie și Justiție raportul poate fi întocmit de un judecator sau de un magistrat-asistent.

(2) Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante și faptele reținute de ultima instanța, în măsura în care sunt necesare solutionarii recursului.

(3) Raportul trebuie să mai conțină observatii cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenta interna, precum și la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fără a se arata opinia raportorului.

(4) În raport se semnaleaza din oficiu și cazurile de casare aratate în art. 385⁹ alin. 2.

(5) Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile inaintea primului termen de judecată.

(1) După citirea raportului, când s-a dispus intocmirea acestuia, președintele completului da cuvintul recurentului, apoi intimatului și în urma procurorului. Dacă între recursurile declarate se afla și recursul procurorului, primul cuvint îl are acesta.

(2) Procurorul și părțile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

(3) Inculpatul are cel din urma cuvintul.

(1) Instanța verifica hotărârea atacata pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror inscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs.

(2) Instanța este obligata să se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror și de părți.

a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;

b) dacă recursul este nefondat;

a) menține hotărârea primei instante, când apelul a fost greșit admis;

b) achita pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11;

c) dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. 1 pct. 3-6 și rejudecarea de către instanța competentă, în cazul prevăzut în art. 385⁹ alin. 1 pct. 1.

d) dispune rejudecarea de către instanța de recurs în cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. 1 pct. 12-16 și 17², precum și în cazul prevăzut în art. 385⁶ alin. 3.

(1) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata se caseaza în intregime, dar în limitele prevăzute în art. 385⁶ și 385⁷.

(2) Dispozitiile art. 382 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.

(3) Decizia instanței de recurs trebuie să cuprindă, în partea introductiva, mențiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt și cele de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea solutiilor prevăzute în art. 385¹⁵ pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă solutia data de instanța de recurs, data pronuntarii deciziei și mențiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică.

(4) Dispozitiile art. 383 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

(5) Dacă instanța retine cauza spre rejudecare, în decizie se menționează probele ce urmeaza a fi administrate.

(6) Partea din hotărâre care nu a fost casata rămâne definitivă și devine executorie la data pronuntarii hotărârii instanței de recurs.

(1) Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt ramine cea avuta în vedere la solutionarea recursului.

(2) Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveste latura penala sau civila, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost casata.