(1) După respingerea plangerii facute conform art. 275-278 împotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, după caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror, persoana vatamata, precum și orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate pot face plangere, în termen de 20 de zile de la data comunicarii de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecatorul de la instanța careia i-ar reveni, potrivit legii, competența sa judece cauza în prima instanța. Plangerea poate fi facuta și împotriva dispozitiei de netrimitere în judecata cuprinse în rechizitoriu.
(2) În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul sef de secție al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.
(3) Dosarul va fi trimis de parchet judecatorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.
(4) Persoana față de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmărire penala sau încetarea urmaririi penale, precum și persoana care a facut plangerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedica solutionarea cauzei. Când judecatorul considera ca este absolut necesară prezenta persoanei lipsa, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.
(5) La judecarea plangerii, prezenta procurorului este obligatorie.
(6) La termenul fixat pentru judecarea plangerii, judecatorul da cuvantul persoanei care a facut plangerea, persoanei față de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmărire penala sau încetarea urmaririi penale și apoi procurorului.
(7) Judecatorul, solutionand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanța atacata, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror inscrisuri noi prezentate.
(8) Judecatorul pronunță una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, după caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanța atacata;
b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanța atacata și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmaririi penale, după caz. Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele și imprejurarile ce urmeaza a fi constatate și prin care anume mijloace de proba;
c) admite plangerea, prin încheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanța atacata și, când probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozitiile privind judecata în prima instanța și caile de atac aplicandu-se în mod corespunzător.
(9) În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plangerea persoanei la care se referă alin. 1.
(10) Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.
(11) În situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privinta careia judecatorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se inceapa ori să se redeschida urmarirea penala nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penala și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
(12) Judecatorul este obligat sa rezolve plangerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
(13) Plângerea greșit îndreptată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.