Codul de procedură penală (1968) · 9 articole
Abrogat la 1 februarie 2014 · înlocuit de Codul de procedură penală. Textul rămâne disponibil — formă istorică, nu drept în vigoare.
(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plingerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plingere.
(2) Plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(1) În caz de infractiune flagranta, organul de urmărire penala este obligat să constate savirsirea acesteia, chiar în lipsa plingerii prealabile.
(2) Abrogat.
(3) După constatarea infractiunii flagrante, organul de urmărire penala cheama persoana vatamata și, dacă aceasta declara ca face plangere prealabila, continua urmarirea penala. În caz contrar, procurorul dispune încetarea urmaririi penale.
În caz de conexitate sau de indivizibilitate între o infractiune pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila și o alta infractiune pentru care punerea în miscare a actiunii penale nu se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, dacă disjungerea nu este posibila, se aplică procedura prevăzută în art. 35.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Abrogat. Conținutul plingerii
Plingerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vatamata se constituie parte civila și, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
(1) În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plingere prealabila, aceasta trebuie să fie introdusa în termen de 2 luni din ziua în care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
(2) Când persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Abrogat. Plingerea greșit indreptata
Plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se trimite organului competent, pe cale administrativă. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.
Dacă intr-o cauza în care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o încadrare juridica pentru care este necesară plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata și o intreaba dacă înțelege sa faca plangere. În caz afirmativ, organul de cercetare penala continua cercetarea. În caz contrar, transmite actele procurorului în vederea încetării urmaririi penale.