Deliberarea și hotărârea instanței

(1) Completul de judecată delibereaza mai intii asupra chestiunilor de fapt și apoi asupra chestiunilor de drept.

(2) Deliberarea poarta asupra existentei faptei și vinovatiei făptuitorului, asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranță când este cazul să fie luata, precum și asupra computarii retinerii și arestarii preventive.

(3) Completul de judecată delibereaza și asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive și asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum și asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

(4) Toți membrii completului de judecată au indatorirea să-și spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.

(5) Președintele își spune parerea cel din urma.

(1) Dacă în cursul deliberarii instanța găsește ca o anumita imprejurare trebuie lamurita și ca este necesară reluarea cercetării judecătorești, repune cauza pe rol.

(2) Dacă lamurirea acelei împrejurări se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanța o va pune în discutie în aceeasi sedinta, dacă este posibil, sau în alta sedinta în continuare.

(1) Instanța hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului, pronuntind, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

(2) Condamnarea se pronunță dacă instanța constata ca fapta exista, constituie infractiune și a fost savirsita de inculpat.

(3) Achitarea sau încetarea procesului penal se pronunță potrivit art. 11 pct. 2.

(4) Când instanța a constatat ca exista cazul prevăzut în art. 10 lit. b¹), o dată cu achitarea face și aplicarea art. 18¹) alin. 3 din Codul penal.

(5) Dacă instanța a dispus inlocuirea raspunderii penale, o dată cu încetarea procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal.

(1) În caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeasi sentinta și asupra actiunii civile.

(2) Când achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b¹) ori pentru ca instanța a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.

(3) Nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savirsita de inculpat.

(4) Instanța penala nu solutioneaza actiunea civila când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) și j), precum și în caz de retragere a plangerii prealabile.

(1) Instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunte asupra luării, mentinerii sau revocarii masurii arestarii preventive a inculpatului și asupra luării sau revocarii masurii obligarii acestuia de a nu părăsi localitatea ori tara, motivand solutia pronunțată.

(2) În caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.

(3) De asemenea, instanța dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunță:

a) o pedeapsă cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii și arestarii preventive;

b) o pedeapsă cu inchisoare, cu suspendarea condiționată a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de muncă;

c) amenda;

d) o măsura educativa.

(4) Hotărârea pronunțată în cazul alineatelor precedente cu privire la arestarea preventiva a inculpatului sau la obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea ori tara este executorie.

(5) Când potrivit dispozițiilor prevăzute în alin. 1, 2 și 3 inculpatul este pus în libertate, instanța comunică aceasta administrației locului de detinere.

(6) Inculpatul condamnat de prima instanța și aflat în stare de detinere este liberat de îndată ce durata retinerii și a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere. În acest scop i se comunică, îndată după pronuntarea hotărârii, o copie după dispozitiv sau extras, care va cuprinde mențiunile prevăzute în art. 140 alin. 3.

(7) Când în cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanța va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, în cazurile prevăzute de lege. Dispozitiile art. 160⁵ alin. 5 se aplică în mod corespunzător.

(1) Instanța, în cazul când admite actiunea civila, examineaza potrivit art. 163 și urmatoarele necesitatea luării masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior.

(2) Dispozitiile din hotărâre privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii.

(3) Când instanța nu s-a pronuntat asupra actiunii civile potrivit art. 346 alin. ultim, masurile asiguratorii se mentin. Aceste măsuri inceteaza de drept dacă persoana vatamata nu introduce actiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la raminerea definitivă a hotărârii.

(1) Partea introductiva cuprinde mențiunile prevăzute în art. 305.

(2) Când s-a redactat o încheiere de sedinta, potrivit dispozițiilor din art. 305, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mențiuni: denumirea instanței care a judecat cauza, data pronuntarii hotărârii, locul unde a fost judecata cauza, precum și numele și prenumele membrilor completului de judecată, ale procurorului și ale grefierului, facindu-se mențiune ca celelalte date au fost trecute în incheierea de sedinta.

(3) În hotărârile instanțelor militare trebuie să se indice și gradul militar al membrilor completului de judecată și al procurorului. Când inculpatul este militar, se menționează și gradul acestuia.

a) datele privind identitatea părților;

b) descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului și locului unde a fost savirsita, precum și incadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;

c) analiza probelor care au servit ca temei solutionarea laturii penale a cauzei, cit și a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data în cauza.

d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date în cauza.

(1) Dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanța cu privire la infractiune, indicandu-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia și textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de incetare a procesului penal, cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 11, precum și solutia data cu privire la repararea pagubei materiale și a daunelor morale. Când instanța face aplicarea art. 86⁷ din Codul penal, dispozitivul va menționa dacă cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde își desfășoară activitatea sau la alta unitate. Când instanța face aplicarea art. 86¹ din Codul penal, dispozitivul va menționa masurile de supraveghere prevăzute în art. 86³ alin. 1 din Codul penal, la care trebuie să se supuna condamnatul, precum și oblibațiile stabilite de instanța potrivit art. 86³ alin. 3 din Codul penal.

(2) Dispozitivul trebuie să mai cuprindă, după caz, cele hotarite de instanța cu privire la:

a) deducerea retinerii și arestarii preventive, indicindu-se partea din pedeapsa executata în acest mod;

b) masurile preventive;

c) masurile asiguratorii;

d) cheltuielile judiciare;

e) restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii;

f) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

(3) Când instanța pronunță pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de muncă, în hotărâre se face mențiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate în art. 71 din Codul penal, pe durata prevăzută în acelasi articol.

(4) Dispozitivul trebuie să cuprindă totdeauna mențiunea ca hotărârea este supusă apelului sau, după caz, recursului, cu aratarea termenului în care poate fi exercitat și menționarea datei când hotărârea a fost pronunțată și ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică.

(1) Dispozitivul hotărârii se pronunță potrivit art. 310 alin. 1.

(2) După pronuntare, președintele explica părților prezente ca pot declara apel sau, după caz, recurs.

(1) În caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea condiționată a executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori la executarea pedepsei la locul de muncă, președintele atrage atenția celui condamnat asupra dispozițiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii sau a executarii pedepsei la locul de muncă. În cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, președintele face cunoscut celui condamnat masurile de supraveghere la care este supus și oblibațiile pe care trebuie să le respecte.

(2) Dacă inculpatul nu este prezent și instanța apreciaza că nu este necesară chemarea lui, face o comunicare scrisa, în care i se atrage atenția potrivit alineatului precedent.

(3) În toate cazurile în care s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea condiționată a executarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, instanța de executare aduce aceasta la cunoștința unității unde condamnatul își desfășoară activitatea, iar în cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, și organului de politie din localitatea unde domiciliaza condamnatul.

(1) Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atit la judecata, cit și la pronuntare.

(2) Inculpatului detinut sau aflat în vreuna dintre situațiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronuntarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administrației locului de detinere.

(3) După redactarea hotărârii, inculpatilor prevăzuți în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.

(4) În cazul în care instanța a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică serviciului de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor.