Recursul

(1) Pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate de judecătorii;

b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;

c) sentintele pronuntate de curtile de apel și Curtea Militara de Apel;

d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie și Justiție;

e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentintele pronuntate în materia executarii hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

(2) Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinta sau decizia recurata, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

(3) Recursul declarat împotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut și împotriva incheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronuntarea hotărârii.

(4) Nu pot fi atacate cu recurs sentintele în privinta cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronuntate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificata solutia din sentinta și numai cu privire la aceasta modificare.

(1) Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dispozitiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen și declararea peste termen a caii de atac se aplică în mod corespunzător.

(1) Recursul se declara în condițiile prevăzute în art. 366 și 367, care se aplică în mod corespunzător.

(2) Părțile pot renunta la recurs potrivit dispozițiilor art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Instanța judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declaratia de recurs și numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.

(2) Instanța de recurs examineaza cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹.

(3) Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 385⁹, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. În aceste cauze, instanța de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil.

(1) Instanța de recurs examineaza cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, putind hotari și în privinta lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea.

(2) Procurorul, chiar după expirarea termenului de recurs, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen și față de alte persoane decit acelea la care s-a referit, fără a se putea crea acestora o situație mai grea.

(1) Instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.

(2) În recursul declarat de procuror în favoarea unei părți, instanța de recurs nu poate agrava situația acesteia.

(1) Hotărârile sunt supuse casării în urmatoarele cazuri:

(2) Cazurile de casare prevăzute în alin. 1 pot fi invocate atit cu privire la solutionarea laturii penale, cit și a laturii civile a cauzei.

(3) Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1, 3-6, 13 și 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

(4) Când instanța ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligata să le puna în discutia părților.

(1) Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.

(2) Dispozițiile referitoare la strămutare, respectiv cele privind desemnarea unei alte instanțe din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai cererilor de strămutare sau de desemnare a unei alte instanțe cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi."

(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formuleaza în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile inaintea primului termen de judecată.

(3) Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385⁶ alin. 3, când recursul poate fi motivat și oral în ziua judecatii.

(1) Judecarea recursului se face cu citarea părților.

(2) Judecarea recursului nu poate avea loc decit în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.

(3) Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva incheierilor privind masurile preventive.

(4) Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie în toate cazurile.

(1) Președintele instanței de recurs, primind dosarul, fixeaza termen pentru judecarea recursului și poate delega, totodata, unul din judecatorii care compun completul de judecată sa faca un raport scris asupra recursului. La Înaltă Curte de Casatie și Justiție raportul poate fi întocmit de un judecator sau de un magistrat-asistent.

(2) Raportul trebuie să cuprindă, pe scurt, obiectul procesului, solutiile pronuntate de instante și faptele reținute de ultima instanța, în măsura în care sunt necesare solutionarii recursului.

(3) Raportul trebuie să mai conțină observatii cu referiri, dacă este cazul, la jurisprudenta interna, precum și la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, fără a se arata opinia raportorului.

(4) În raport se semnaleaza din oficiu și cazurile de casare aratate în art. 385⁹ alin. 2.

(5) Raportul se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 5 zile inaintea primului termen de judecată.

(1) După citirea raportului, când s-a dispus intocmirea acestuia, președintele completului da cuvintul recurentului, apoi intimatului și în urma procurorului. Dacă între recursurile declarate se afla și recursul procurorului, primul cuvint îl are acesta.

(2) Procurorul și părțile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

(3) Inculpatul are cel din urma cuvintul.

(1) Instanța verifica hotărârea atacata pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror inscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs.

(2) Instanța este obligata să se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror și de părți.

a) dacă recursul este tardiv sau inadmisibil;

b) dacă recursul este nefondat;

a) menține hotărârea primei instante, când apelul a fost greșit admis;

b) achita pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal în cazurile prevăzute în art. 11;

c) dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. 1 pct. 3-6 și rejudecarea de către instanța competentă, în cazul prevăzut în art. 385⁹ alin. 1 pct. 1.

d) dispune rejudecarea de către instanța de recurs în cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. 1 pct. 12-16 și 17², precum și în cazul prevăzut în art. 385⁶ alin. 3.

(1) În caz de admitere a recursului, hotărârea atacata se caseaza în intregime, dar în limitele prevăzute în art. 385⁶ și 385⁷.

(2) Dispozitiile art. 382 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.

(3) Decizia instanței de recurs trebuie să cuprindă, în partea introductiva, mențiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt și cele de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea solutiilor prevăzute în art. 385¹⁵ pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă solutia data de instanța de recurs, data pronuntarii deciziei și mențiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publică.

(4) Dispozitiile art. 383 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

(5) Dacă instanța retine cauza spre rejudecare, în decizie se menționează probele ce urmeaza a fi administrate.

(6) Partea din hotărâre care nu a fost casata rămâne definitivă și devine executorie la data pronuntarii hotărârii instanței de recurs.

(1) Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt ramine cea avuta în vedere la solutionarea recursului.

(2) Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveste latura penala sau civila, instanța de rejudecare se pronunță în limitele în care hotărârea a fost casata.