Contestația în anulare

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost indeplinita conform legii;

b) când partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a incunostinta instanța despre aceasta impiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i¹), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotărâri definitive pentru aceeasi fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385¹⁴ alin. 1¹ ori art. 385¹⁶ alin. 1.

(1) Contestația în anulare poate fi facuta de oricare dintre părți, iar contestația pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. c) și d), și de procuror.

(2) În cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e) trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acestora.

(1) Contestația în anulare pentru motivele aratate în art. 386 lit. a)-c) și e) poate fi introdusa de către persoana împotriva careia se face executarea, cel mai tarziu în 10 zile de la începerea executarii, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotărârii a carei anulare se cere.

(2) Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) poate fi introdusa oricând.

(1) Contestația în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e) se introduce la instanța de recurs care a pronuntat hotărârea a carei anulare se cere.

(2) Contestația pentru cazul prevăzut în art. 386 lit. d) se introduce la instanța la care a ramas definitivă ultima hotărâre.

(1) Instanța examineaza admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a)-c) și e), fără citarea părților.

(2) Instanța constatind ca cererea de contestație este facuta în termenul prevăzut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și ca în sprijinul contestației se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotărârea a carei anulare se cere și procedeaza fie de îndată, fie acordind un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare.

(2) Când condamnatul se afla în stare de detinere, dispozitiile art. 375 alin. 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.

(3) Judecarea contestației prevăzute în art. 386 lit. d) se face cu citarea părților interesate în cauza în care s-a pronuntat ultima hotărâre. Instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, după caz, prin sentinta, ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care exista autoritate de lucru judecat.

(4) Sentinta data în contestație este supusă apelului, iar decizia data în apel este supusă recursului.