Punerea în executare a masurilor de siguranță

(1) Măsura de siguranță a obligarii la tratament medical luata printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a copiei de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din județul pe teritoriul caruia locuieste persoana față de care s-a luat această măsură. Directia sanitara judeteana va comunică de îndată persoanei față de care s-a luat măsura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratament.

(2) Instanța de executare comunică persoanei față de care s-a luat măsura obligarii la tratament medical, ca este obligata să se prezinte de îndată la unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atrăgându-i-se atenția ca în caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea medicală.

(3) În cazul în care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa inchisorii ori a detentiunii pe viața sau priveste o persoană aflata în stare de detinere, comunicarea prevăzută în alin. 1 se face administrației locului de detinere.

(1) Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligata sa comunice instanței:

a) dacă persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) când măsura dispusa de instanța nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament este indicat un alt tratament;

d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.

(2) În cazul când unitatea sanitara nu se afla în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la lit. b)-d) se face judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara.

(3) Dispozitiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul aratat în art. 429 alin. 3.

(1) Primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care este luata măsura de siguranță.

(2) O copie de pe hotărârea definitivă a instanței prevăzute în art. 430 alin. 2 se comunică instanței de executare.

(1) Măsura de siguranță a internarii medicale luata printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv și a unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din județul pe teritoriul caruia locuieste persoana față de care s-a luat această măsură.

(2) La luarea masurii internarii medicale, persoana la care se referă măsura are dreptul de a cere să fie examinata și de un medic specialist desemnat de aceasta, ale cărui concluzii sunt inaintate instanței de judecată, iar la data ramanerii definitive a hotărârii, și directiei sanitare prevăzute în alin. 1.

(3) Judecatorul delegat al instanței de executare comunică judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara la care s-a facut internarea data la care s-a efectuat internarea, în vederea luării în supraveghere.

(4) După primirea comunicarii, judecatorul delegat al judecatoriei în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara verifica periodic, dar nu mai tarziu de 6 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecatorul delegat dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei față de care s-a luat măsura internarii medicale și, după primirea acestuia, sesizeaza judecatoria în a carei circumscriptie se afla unitatea sanitara pentru a dispune asupra mentinerii, inlocuirii sau încetării masurii.

(1) Directia sanitara este obligata să efectueze internarea, încunoștințând despre această instanță de executare.

(2) Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligația, în cazul când considera ca internarea nu mai este necesară, sa incunostiinteze judecatoria în a carei circumscriptie se găsește unitatea sanitara.

(1) Judecatoria, după primirea sesizarii judecatorului delegat sau a incunostintarii prevăzute în art. 433 alin. 2, ascultand concluziile procurorului, ale persoanei față de care este luata măsura internarii, atunci când aducerea acesteia în fața instanței este posibila, și ale aparatorului sau, precum și ale expertului care a întocmit raportul medico-legal, atunci când considera necesar, dispune, după caz, menținerea internarii medicale, încetarea acesteia sau inlocuirea cu măsura obligarii la tratament medical.

(2) Încetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta și de persoana internata sau de procuror. În acest caz, judecatoria dispune efectuarea raportului medico-legal. Dispozitiile art. 431 alin. 1¹ se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă persoana internata nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.

(4) O copie de pe hotărârea definitivă prin care s-a dispus menținerea, inlocuirea sau încetarea internarii medicale se comunică instanței de executare.

(1) În cazul în care măsura obligarii la tratament medical sau a internarii medicale a fost luata în mod provizoriu în cursul urmaririi penale sau al judecatii, punerea în executare se face de către instanța de judecată care a luat această măsură.

(2) Dispozitiile prevăzute în art. 430-434 se aplică în mod corespunzător.

(1) Măsura de siguranță a interzicerii unei functii sau profesii și măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități se pun în executare prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului în drept sa aduca la indeplinire aceste măsuri și sa supravegheze respectarea lor.

(2) Acest organ are indatorirea să asigure executarea masurii luate și sa sesizeze organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executarea masurii de siguranță.

(3) Măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în anumite localități poate fi aminata sau întreruptă de organul care are indatorirea să asigure executarea acestei măsuri, în caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica aminarea sau intreruperea.

(1) Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevăzute în art. 115 și 116 din Codul penal poate cere instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în a carei circumscriptie locuieste, revocarea masurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat.

(2) Revocarea poate fi ceruta și de procuror.

(3) Solutionarea cererii se face cu citarea persoanei față de care este luata măsura, după ascultarea concluziilor aparatorului acesteia și ale procurorului.

(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat măsura de siguranță a expulzarii, se face mențiune în mandatul de executare a pedepsei inchisorii ca la data liberarii, condamnatul să fie predat organului de politie, care va proceda la efectuarea expulzarii.

(2) Dacă măsura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea în vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotărârea a ramas definitivă.

(3) În vederea punerii în executare a masurii expulzarii, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără invoirea acesteia, precum și în sediul unei persoane juridice fără invoirea reprezentantului legal al acesteia.

(4) Dacă persoana față de care s-a luat măsura expulzarii nu este gasita, organul de politie constata aceasta printr-un proces-verbal și ia măsuri pentru darea în urmărire, precum și pentru darea în consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se trimite instanței de executare.

a) lucrurile confiscate se predau organelor în drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozițiilor legii;

b) când s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face în prezenta, după caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.

(1) Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat măsura de siguranță prevăzută în art. 118¹ din Codul penal, a interdicției de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinata, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de politie în a cărui circumscriptie se afla locuinta familiei.

(2) Dacă pedeapsa inchisorii se executa într-un loc de detentie, se face mențiune în mandatul de executare a pedepsei inchisorii sa i se puna în vedere condamnatului, la data liberarii să se prezinte la organul de politie, care procedeaza potrivit alin. 3. Totodata, se trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii comandantului locului de detinere.

(3) Organul de politie are indatorirea să asigure executarea masurii luate prin supravegherea respectarii interdicției de a nu reveni în locuinta familiei și sa sesizeze organul de urmărire penala în caz de sustragere de la executarea masurii.