PROCEDURI SPECIALE

(1) Este flagranta infractiunea descoperita în momentul savirsirii sau imediat după savirsire.

(2) Este de asemenea considerata flagranta și infractiunea al carei faptuitor, imediat după savirsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l presupune participant la infractiune.

(3) În cazurile de mai sus, orice persoană are dreptul sa prinda pe faptuitor și sa-l conduca inaintea autorității.

(1) Organul de urmărire penala sesizat întocmește un proces-verbal, în care consemneaza cele constatate cu privire la fapta savirsita. În procesul-verbal consemneaza de asemenea declaratiile invinuitului și ale celorlalte persoane ascultate.

(2) Dacă este cazul, organul de urmărire penala stringe și alte probe.

(3) Procesul-verbal se citește invinuitului, precum și persoanelor care au fost ascultate, cărora li se atrage atenția ca pot completa declaratiile sau ca pot face obiectii cu privire la acestea.

(4) Procesul-verbal se semneaza de organul de urmărire penala, de invinuit și de persoanele ascultate.

(1) Invinuitul este retinut. Retinerea dureaza 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate solicita judecatorului arestarea invinuitului, care nu poate depăși 10 zile, acestea calculandu-se de la data expirarii ordonantei de retinere.

(2) Dacă procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea în miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala și dispune trimiterea în judecata și trimite dosarul instanței competente înainte de expirarea mandatului de arestare.

(3) În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecata în termen de 3 zile de la data emiterii ordonantei de retinere, se aplică art. 146 și urmatoarele.

(1) În cazul când judecatorul a emis mandat de arestare a invinuitului și procurorul a restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea și sa inainteze dosarul procurorului o dată cu invinuitul, cel mai tarziu în 3 zile de la arestarea acestuia.

(2) În cazul când nu s-a putut efectua complet cercetarea în termenul aratat în alineatul precedent, continuarea cercetării penale se face potrivit dispozițiilor procedurii obisnuite.

(1) Procurorul, primind dosarul, procedeaza la verificarea lucrărilor urmaririi penale și se pronunță în cel mult 2 zile de la primire, putind dispune trimiterea în judecata, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmaririi penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.

(2) Când procurorul dispune trimiterea în judecata, întocmește rechizitoriu și inainteaza de îndată instanței de judecată dosarul cauzei.

(3) Dacă procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite. Dispozitiile art. 267 și 268 se aplică în mod corespunzător.

(1) Competența de judecată în cauzele privitoare la infractiunile flagrante prevăzute în art. 466 este cea obisnuita.

(2) Pentru municipiile impartite în sectoare, ministrul justiției poate desemna una sau mai multe judecatorii care să judece aceste cauze.

(1) Președintele instanței fixeaza termenul de judecată, care nu poate depăși 5 zile de la data primirii dosarului, dispunand totodata aducerea cu mandat a martorilor și a părții vatamate.

(2) Inculpatul este adus la judecata. Celelalte părți nu se citeaza.

(3) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.

(4) Instanța verifica dacă în cauza sunt intrunite condițiile prevăzute în articolul 466.

(5) Când instanța constata ca în cauza nu sunt intrunite aceste condiții, judecata se face potrivit procedurii obisnuite.

(1) Instanța procedeaza la judecarea cauzei ascultând pe inculpat, martorii prezenți, precum și persoana vatamata dacă este de fața. Judecata se face pe baza acestor declaratii și a lucrărilor din dosar.

(2) Instanța poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe noi, în care scop ia masurile corespunzătoare, pe care le aduce la indeplinire în mod direct sau prin organele de politie.

(3) Pentru administrarea probelor instanța poate acorda termene care în total nu trebuie să depășească 10 zile.

(1) Instanța este obligata să se pronunte asupra cauzei în aceeasi zi în care s-au incheiat dezbaterile, sau cel mai tirziu în urmatoarele 2 zile.

(2) Inculpatul aflat în stare de detinere este adus la pronuntare.

(3) Hotărârea trebuie redactata în cel mult 24 de ore.

(4) Când inculpatul a fost pus anterior în libertate, dacă instanța pronunță pedeapsa inchisorii, poate dispune arestarea acestuia.

(5) Instanța este obligata a dispune punerea în libertate a inculpatului arestat, în cazurile prevăzute în art. 350 alin. 2 și 3, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Inst nta examineaza actiunea civila numai dacă persoana vatamata este prezenta și se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi solutionate fără aminarea judecatii.

(2) Dacă persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal ori o persoană lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, instanța examineaza actiunea civila chiar în lipsa acestora și chiar dacă nu s-au constituit parte civila, iar solutionarea actiunii civile nu duce la aminarea cauzei.

(3) Dacă nu sunt intrunite condițiile alineatelor precedente, instanța rezerva solutionarea actiunii pe calea unei acțiuni separate, care este scutita de taxe de timbru.

(1) Termenul de apel și cel de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare.

(2) Dosarul cauzei se inainteaza instanței de apel sau, după caz, instanței de recurs în urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.

(3) Judecarea în apel și în recurs se face de urgenta.

(1) În caz de concurs de infractiuni, când procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la disjungere, urmarirea și judecarea infracțiunilor facindu-se separat.

(2) În caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă procedura prevăzută în prezentul capitol se aplică numai unora dintre fapte ori unora dintre infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmarirea și judecata se fac potrivit procedurii obisnuite.

(1) Procedura prevăzută în prezentul capitol nu se aplică infracțiunilor savirsite de minori.

(2) În cazul infracțiunilor pentru care punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, dacă acestea sunt flagrante și savarsite în condițiile prevăzute în art. 466, constatarea savarsirii lor este obligatorie și se face potrivit art. 467. Procedura de urmărire și judecare prevăzută în acest capitol se aplică numai dacă persoana vatamata a introdus în termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii flagrante plangerea prealabila la organul de urmărire penala. În acest scop, persoana vatamata este chemata și intrebata de organul de urmărire penala dacă înțelege sa faca plangere în termenul mai sus aratat.

(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor juridice care au savarsit infractiuni.

(2) Persoana juridica este reprezentata la indeplinirea actelor procesuale și procedurale de reprezentantul sau legal.

(3) Dacă pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a inceput urmarirea penala și împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta își numeste un mandatar pentru a o reprezenta.

(4) În cazul prevăzut în alin. 3, dacă persoana juridica nu își numeste un mandatar, acesta este desemnat de organul de urmărire penala sau de instanța de judecată din randul practicienilor în insolventa, autorizati potrivit legii.

(5) Practicienilor în insolventa desemnați potrivit alin. 4 li se aplică, în mod corespunzător, dispozitiile art. 190 alin. 1, 2 și 4-6.

a) locul unde a fost savarsita infractiunea;

b) locul unde se afla sediul persoanei juridice;

c) locul unde locuieste persoana vatamata sau unde aceasta își are sediul.

(1) Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Când sediul este fictiv ori persoana juridica nu mai funcționează la sediul declarat, iar noul sediu nu este cunoscut, citatia se afișează la sediul consiliului local în a cărui raza teritoriala s-a savarsit infractiunea.

(2) Dacă persoana juridica este reprezentata prin mandatar, numit în condițiile prevăzute în art. 479² alin. 3 și 4, citarea se face la locuinta mandatarului ori la sediul practicianului în insolventa desemnat în calitate de mandatar.

(1) Judecatorul, în cursul urmaririi penale, la propunerea procurorului, sau instanța, în cursul judecatii, poate dispune, dacă exista motive temeinice care justifica presupunerea rezonabila ca persoana juridica a savarsit o faptă prevăzută de legea penala și numai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, una sau mai multe dintre urmatoarele măsuri preventive:

a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;

b) suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice;

c) interzicerea unor operațiuni patrimoniale specifice, susceptibile de a antrena diminuarea semnificativa a activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice;

d) interzicerea de a incheia anumite acte juridice, stabilite de organul judiciar;

e) interzicerea de a desfășura activități de natura celor în exercitiu sau cu ocazia cărora a fost comisa infractiunea.

(2) În vederea asigurarii respectarii masurilor prevăzute în alin. 1 lit. a)-e), instanța poate obliga persoana juridica la depunerea unei cautiuni constand intr-o sumă de bani sau alte valori fixate de organul judiciar. Cuantumul cautiunii nu poate fi mai mic de 5.000 lei. Cautiunea se restituie la data ramanerii definitive a hotărârii de condamnare pronunțată în cauza, dacă persoana juridica a respectat masurile preventive, precum și în cazul în care, prin hotărâre definitivă, s-a dispus achitarea persoanei juridice sau încetarea procesului penal față de aceasta. În cazul în care s-a dispus față de persoana juridica o solutie de netrimitere în judecata, restituirea cautiunii se dispune de către procuror. Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectarii de către persoana juridica a masurilor preventive, facandu-se venit la bugetul statului la data ramanerii definitive a hotărârii de condamnare.

(3) Masurile preventive prevăzute în alin. 1 pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, dacă se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputand depăși 60 de zile.

(4) În cursul urmaririi penale, masurile preventive se dispun de judecator, prin încheiere motivata data în camera de consiliu, cu citarea persoanei juridice.

(5) Participarea procurorului este obligatorie.

(6) Incheierea poate fi atacata cu recurs în 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsa.

(7) Masurile preventive se revoca, din oficiu sau la cerere, când nu mai exista temeiuri care să justifice menținerea acestora. Dispozitiile alin. 4-6 se aplică în mod corespunzător.

(8) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului acesteia pot fi luate masurile prevăzute în art. 183 și art. 198 alin. 2, iar față de practicianul în insolventa, măsura prevăzută în art. 198 alin. 2.

(1) Organul judiciar comunică organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridica începerea urmaririi penale, punerea în miscare a actiunii penale și trimiterea în judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

(2) Organele prevăzute în alin. 1 sunt obligate sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificata, orice mențiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridica.

(3) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare, lichidare sau reducere a capitalului social.

(4) Neindeplinirea sau indeplinirea cu intarziere a obligațiilor prevăzute în alin. 2 și 3 constituie abatere judiciara și se sancționează cu amendă judiciara de la 500 lei la 5.000 lei.

(5) După ramanerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii, instanța de executare comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridica, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

(1) Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanța de executare, în termen de 3 luni de la ramanerea definitivă a hotărârii de condamnare.

(2) Când persoana juridica condamnata se găsește în imposibilitatea de a achita integral amenda în termenul prevăzut în alin. 1, instanța de executare, la cererea acesteia, poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare.

(3) În caz de neindeplinire a obligației de plată a amenzii în termenul aratat în alin. 1 sau de neplata a unei rate, instanța de executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii organelor competente, în vederea executarii acesteia, potrivit dispozițiilor legale privind executarea silita a creanțelor fiscale și cu procedura prevăzută de aceste dispozitii.

(1) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa dizolvarii persoanei juridice se comunică, la data ramanerii definitive, instanței civile competente, care deschide procedura de lichidare și desemneaza lichidatorul din randul practicienilor în insolventa autorizati potrivit legii. Remunerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit potrivit legii.

(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare se comunică, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

(1) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunică, la data ramanerii definitive:

a) Oficiului registrului comerțului, în vederea efectuării formalitatilor de publicitate în registrul comerțului;

b) Ministerului Justiției, în vederea efectuării formalitatilor de publicitate în registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial;

c) altor autorități care țin evidenta persoanelor juridice, în vederea efectuării formalitatilor de publicitate.

(2) O copie de pe dispozitivul hotărârii de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii publice se comunică, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

(1) Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data ramanerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa în forma, locul și pentru perioada stabilite de instanța de judecată.

(2) Un extras al hotărârii de condamnare se comunică, la data ramanerii definitive, persoanei juridice condamnate, pentru a asigura difuzarea hotărârii în forma stabilita de instanța, prin intermediul presei scrise sau audiovizuale ori prin alte mijloace de comunicare audiovizuala, desemnate de instanța.

(3) Persoana condamnata inainteaza instanței de executare dovada începerii executarii afisarii sau, după caz, dovada executarii publicarii hotărârii de condamnare, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dar nu mai tarziu de 10 zile de la începerea executarii ori, după caz, de la executare.

(4) O copie de pe hotărârea de condamnare, în intregime, sau un extras al acesteia se comunică, la data ramanerii definitive, organului care a autorizat înființarea persoanei juridice și organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.

(1) În caz de neexecutare cu rea-credinta a pedepselor complementare aplicate persoanei juridice, instanța de executare aplica dispozitiile art. 71² alin. 2 sau, după caz, art. 71³ alin. 2 ori 3 din Codul penal.

(2) Sesizarea instanței se face din oficiu, de către judecatorul delegat al instanței de executare ori de către organele cărora li s-a comunicat hotărârea definitivă de condamnare a persoanei juridice, potrivit art. 479¹¹-479¹⁴.

(3) Persoana juridica este citata la judecata.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(5) După concluziile procurorului și ascultarea persoanei juridice condamnate, instanța se pronunță prin sentinta.

(1) Când invinuitul sau inculpatul este un minor care nu a implinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dacă organul de urmărire penala considera necesar, citeaza Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, precum și pe parinti, iar când este cazul, pe tutore, curator sau persoana în ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul.

(2) Citarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent este obligatorie la efectuarea prezentarii materialului de urmărire penala.

(3) Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate în alin. 1 și 2 nu împiedica efectuarea acelor acte.

(1) Cauzele în care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de competența obisnuite, de către judecatori anume desemnați potrivit legii.

(2) Instanța compusa potrivit dispozițiilor alineatului precedent ramine competența sa judece și face aplicarea dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacă între timp inculpatul a implinit vârsta de 18 ani.

(3) Inculpatul care a savarsit infractiunea în timpul când era minor este judecat potrivit dispozițiilor procedurale speciale privitoare la minori.

(1) Abrogat.

(2) La judecarea cauzei se citeaza, în afară de părți, Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, parintii acestuia sau, după caz, tutorele, curatorul, persoana în ingrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum și alte persoane a caror prezenta este considerata necesară de către instanța.

(3) Persoanele aratate în alineatul precedent au dreptul și indatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri și să prezinte propuneri în privinta masurilor ce ar urma să fie luate.

(4) Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica judecarea cauzei.

(1) Sedinta în care are loc judecarea infractorului minor se desfășoară separat de celelalte ședințe.

(2) Sedinta nu este publică. La desfășurarea judecatii pot asista persoanele aratate în articolul precedent, aparatorii părților, precum și alte persoane cu incuviintarea instanței.

(3) Când inculpatul este minor sub 16 ani, instanța după ce îl asculta poate dispune indepartarea lui din sedinta, dacă apreciaza ca cercetarea judecătorească și dezbaterile ar putea avea o influența negativa asupra minorului.

(1) În cazul când s-a luat față de minor măsura educativa a mustrarii, aceasta se executa de îndată, în sedinta în care s-a pronuntat hotărârea.

(2) Când din orice împrejurări măsura mustrarii poate fi executata îndată după pronuntare, se fixeaza un termen pentru când se dispune aducerea minorului, citindu-se totodata parintii, ori dacă este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.

(1) Când instanța a luat față de minor măsura libertatii supravegheate, această măsură se pune în executare chiar în sedinta în care este pronunțată, dacă minorul și persoana sau reprezentantul institutiei sau unității speciale careia i s-a încredințat supravegherea sunt de fața.

(2) Când punerea în executare nu se poate face în aceeasi sedinta, se fixeaza un termen pentru când se dispune aducerea minorului și chemarea persoanelor prevăzute în alineatul precedent.

(1) În cazul când s-a luat față de minor măsura educativa a internarii într-un centru de reeducare, instanța poate dispune, prin aceeasi hotărâre, punerea în executare de îndată a masurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de politie de la locul unde se afla minorul.

(2) Organul de politie ia măsuri pentru internarea minorului.

(3) Copia de pe hotărâre se preda centrului de reeducare în care minorul este internat.

(4) Centrul de reeducare comunică instanței efectuarea internarii.

(1) Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major, revocarea liberarii înainte de a deveni major, precum și ridicarea sau prelungirea masurii internarii într-un centru de reeducare se dispun din oficiu sau la sesizare de judecatoria sau tribunalul care a judecat în prima instanța pe minor.

(2) Aceeasi instanța este competența sa dispună ridicarea, prelungirea sau inlocuirea masurii internarii într-un institut medical-educativ.

(1) Darea în urmărire se solicita și se dispune pentru identificarea, cautarea, localizarea și prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în fața organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătorești.

(2) Darea în urmărire se solicita și se dispune în urmatoarele cazuri:

a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de executare a unei pedepse privative de libertate, măsura educativa a internarii într-un centru de reeducare, măsura internarii medicale sau măsura expulzarii, intrucat persoana față de care s-a luat una dintre aceste măsuri nu a fost gasita;

b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a fugit dintr-un centru de reeducare sau din unitatea în care executa măsura internarii medicale;

c) în vederea depistarii unei persoane urmarite international despre care exista date ca se afla în România.

(3) Darea în urmărire se solicita de:

a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurilor prevăzute în alin. 2 lit. a);

b) administratia locului de detinere, centrul de reeducare sau unitatea medicală prevăzută în alin. 2 lit. b);

c) procurorul competent potrivit legii, în cazul prevăzut în alin. 2 lit. c).

(4) Darea în urmărire se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Române.

(5) Ordinul de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligația sa refuze eliberarea pasaportului sau, după caz, sa ridice provizoriu pasaportul pe durata masurii, precum și organelor de frontieră pentru darea în consemn.

(6) De asemenea, ordinul de dare în urmărire se comunică în copie:

a) celui în fața caruia urmeaza să fie adusa persoana urmarita în momentul prinderii;

b) parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire.

(1) Ordinul de dare în urmărire se pune în executare de îndată de către structurile competente ale Ministerului Administrației și Internelor, care vor desfășura, la nivel național, activități de identificare, cautare, localizare și prindere a persoanei urmarite.

(2) Instituțiile publice sunt obligate sa sprijine, în condițiile legii și conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza urmarirea unei persoane date în urmărire.

(3) Activitatea de urmărire a unei persoane arestate preventiv, desfășurată de organele de politie, este supravegheata de procurori anume desemnați din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscriptie se afla sediul instanței competente care a solutionat în fond propunerea de arestare preventiva. Când mandatul de arestare preventiva a fost emis intr-o cauza de competența Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie și Justiție, supravegherea activității de urmărire este efectuata de procurori anume desemnați din cadrul structurii competente care efectueaza sau a efectuat urmarirea penala în cauza.

(4) În celelalte cazuri activitatea de urmărire a persoanelor date în urmărire este supravegheata de procurori anume desemnați din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscriptie se afla sediul instanței de executare ori al altei instante competente potrivit legii speciale.

(1) În vederea identificarii, cautarii, localizarii și prinderii persoanelor date în urmărire pot fi efectuate, în condițiile prevăzute de lege, urmatoarele activități:

a) interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, precum și alte înregistrări;

b) retinerea și predarea corespondentei și a obiectelor;

c) perchezitia;

d) ridicarea de obiecte și inscrisuri;

e) punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora.

(2) Activitățile prevăzute în alin. 1 lit. a)-c) pot fi efectuate numai cu autorizarea:

a) instanței de executare, în cazurile prevăzute în art. 493¹ alin. 2 lit. a) și b);

b) unui judecator al instanței competente potrivit legii speciale, în cazul prevăzut în art. 493¹ alin. 2 lit. c).

(3) Activitățile prevăzute în alin. 1 lit. d) și e) pot fi efectuate numai cu autorizarea procurorului care supraveghează activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmărire. De asemenea, procurorul poate dispune sa i se transmita inscrisuri, documente bancare, financiare sau contabile.

(1) Interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare în procedura urmaririi se dispun, la propunerea procurorului care supraveghează activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmărire, dacă instanța apreciaza ca identificarea, cautarea, localizarea și prinderea persoanelor date în urmărire nu pot fi facute prin alte mijloace ori ar fi mult intarziate.

(2) Autorizatia se da pentru durata necesară interceptarii și înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în camera de consiliu, de președintele instanței competente, iar în lipsa acestuia, de către judecatorul desemnat de acesta și poate fi reinnoita, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi condiții, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăși 30 de zile. Durata totala a interceptarilor și înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite nu poate depăși 120 de zile în aceeasi cauza.

(3) Procurorul dispune încetarea imediata a interceptarilor și înregistrărilor înainte de expirarea duratei autorizatiei, dacă nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre această instanță care a emis autorizatia.

(4) Autorizarea interceptarii și înregistrării convorbirilor sau comunicarilor se face prin încheiere motivata, care va cuprinde: motivele care justifica măsura; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea și inregistrarea.

(5) Procurorul procedeaza personal la efectuarea interceptarilor și înregistrărilor sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari și înregistrări sunt obligate sa pastreze secretul operațiunii efectuate, incalcarea acestei obligații fiind pedepsita potrivit Codului penal.

(6) În caz de urgenta, când intarzierea obtinerii autorizarii ar aduce grave prejudicii activității de urmărire a persoanei date în urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanța motivata, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. 1¹, interceptarea și inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.

(7) În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. 6, procurorul prezinta ordonanța, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptarile și inregistrarile efectuate și un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului, în vederea confirmarii. Judecatorul se pronunță asupra legalității și temeiniciei ordonantei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivata data în camera de consiliu. În cazul în care ordonanța este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii și înregistrării, în condițiile alin. 4. Dacă judecatorul nu confirma ordonanța procurorului, va dispune încetarea de îndată a interceptarilor și înregistrărilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal care se comunică în copie judecatorului.

(8) Convorbirile sau comunicarile interceptate și înregistrate care nu contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date în urmărire se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, și pot fi transmise pentru consultare procurorului care efectueaza sau supraveghează urmarirea penala ori judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestora. După prinderea persoanei urmarite, acestea vor fi sterse sau, după caz, distruse de către procuror, incheindu-se în acest sens un proces-verbal.

(9) Convorbirile sau comunicarile interceptate și înregistrate care contribuie la identificarea, localizarea sau prinderea persoanei date în urmărire sunt certificate, conform art. 91³ alin. 1 și 2, de procurorul care supraveghează activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmărire. După prinderea persoanei urmarite, procesele-verbale de redare, împreună cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecatorului care a emis autorizatia și se arhiveaza la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. După arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile înregistrate poate fi consultat numai cu incuviintarea prealabila a presedintelui instanței.

(10) Convorbirile sau comunicarile interceptate și înregistrate, din cuprinsul cărora rezultă date sau informații concludente și utile privitoare la pregătirea sau savarsirea unei infractiuni, certificate în condițiile alineatului precedent, sunt transmise, împreună cu suportul original, de îndată parchetului competent și pot fi folosite ca probe.

(1) În vederea identificarii, cautarii, localizarii și prinderii persoanelor date în urmărire, procurorul care supraveghează activitatea organelor de politie care efectueaza urmarirea poate dispune punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora pe o durată care nu poate depăși 30 de zile.

(2) Măsura poate fi reinnoita, înainte sau după expirarea celei anterioare, în aceleasi condiții, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depăși 30 de zile. Durata totala a supravegherii conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora, cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite nu poate depăși 120 de zile în aceeasi cauza.

(3) Procurorul dispune încetarea imediata a activității de supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora, dacă nu mai exista motivele care au justificat-o.

(1) Urmarirea se revoca în momentul prinderii persoanei urmarite sau atunci când au disparut temeiurile care au justificat darea în urmărire.

(2) Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei Române, care se transmite în copie, de îndată:

a) parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire;

b) organelor competente sa elibereze pasaportul și organelor de frontieră.

(3) Procurorul care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire dispune, de îndată, încetarea imediata a activităților de supraveghere luate conform art. 493⁴-493⁶.

(1) Cererea de reabilitare judecătorească se face de condamnat, iar după moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului.

(2) În cerere trebuie să se mentioneze:

a) adresa condamnatului, iar când cererea este facuta de altă persoană, adresa acesteia;

b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea și fapta pentru care a fost pronunțată acea condamnare;

c) localitățile unde condamnatul a locuit și locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei și până la introducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data raminerii definitive a hotărârii și până la introducerea cererii;

d) temeiurile cererii;

e) indicatii utile pentru identificarea dosarului și orice alte date pentru solutionarea cererii.

(3) La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite condițiile reabilitarii.

(1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neindeplinirea condițiilor de forma în urmatoarele cazuri:

a) când a fost introdusa înainte de termenul legal;

b) când lipseste mențiunea prevăzută în art. 495 alin. 2 lit. a) și petitionarul nu s-a prezentat la termenul de infatisare;

c) când lipseste vreuna din mențiunile prevăzute în art. 495 alin. 2 lit. b)-e) și petitionarul nu a completat cererea la prima infatisare și nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completarii.

(2) În cazul prevăzut la lit. a), cererea poate fi repetata după implinirea termenului legal, iar în cazurile prevăzute la lit. b) și c), oricând.

(1) Când condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste că nu i-a fost cu putinta sa achite despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, instanța, apreciind imprejurarile, poate dispune reabilitarea sau poate să acorde, în vederea solutionarii cererii, un termen pentru a achita în intregime sau în parte suma datorata. Acest termen nu poate depăși 6 luni.

(2) În caz de obligație solidara, instanța fixeaza suma ce trebuie achitata, în vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii săi.

(3) Drepturile acordate părții civile prin hotărârea de condamnare nu se modifica prin hotărârea data asupra reabilitarii.

(1) Anularea reabilitarii se hotaraste la cererea procurorului, de către instanța prevăzută în art. 494.

(2) Procedura prevăzută pentru solutionarea cererii de reabilitare se aplică în mod corespunzător și pentru solutionarea cererii de anulare.

(1) Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotărâre definitivă de achitare.

(2) Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori careia i s-a restrans libertatea în mod nelegal.

(3) Privarea sau restrangerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilita, după caz, prin ordonanța a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanța a procurorului de scoatere de sub urmărire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de incetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).

(4) Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

(1) La stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate suportate, precum și de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restransa.

(2) Reparatia consta în plata unei sume de bani sau, ținându-se seama de condițiile celui indreptatit la repararea pagubei și de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligația ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restransa să fie încredințat unui institut de asistența sociala și medicală.

(3) Persoanelor indreptatite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau incadrate în munca, li se calculeaza, la vechimea în munca stabilita potrivit legii, și timpul cat au fost private de libertate.

(4) Reparatia este, în toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice.

(1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.

(2) Actiunea poate fi introdusa în termen de 18 luni de la data ramanerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonantelor procurorului, prevăzute în art. 504.

(3) Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului în a cărui circumscriptie domiciliaza, chemand în judecata civila statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice.

(4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.

(5) Hotărârea este supusă numai recursului.

(1) În cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care aparține unui astfel de dosar, organul de urmărire penala sau președintele instanței la care se gasea dosarul sau inscrisul întocmește un proces-verbal prin care constata dispariția și arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.

(2) Pe baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol.

(1) Când dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat și nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanța sau instanța de judecată prin încheiere dispune, după caz, inlocuirea sau reconstituirea dosarului ori inscrisului disparut.

(2) Incheierea instanței se da fără citarea părților, afară de cazul când instanța considera necesară chemarea acestora. Incheierea nu este supusă nici unei cai de atac.

(1) Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmărire penala ori de instanța de judecată inaintea careia cauza se găsește pendinte, iar în cauzele definitiv solutionate, de instanța la care dosarul se găsește în conservare.

(2) Când constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmărire penala sau de o instanța de judecată, altele decit cele aratate în alineatul precedent, organul de urmărire penala sau instanța de judecată care a constatat dispariția trimite organului de urmărire penala sau instanței de judecată competente toate materialele necesare efectuării inlocuirii ori reconstituirii inscrisului disparut.

(1) Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci când exista copii oficiale de pe acel inscris. Organul de urmărire penala sau instanța de judecată ia măsuri pentru obtinerea copiei.

(2) Copia obtinuta tine locul inscrisului original până la gasirea acestuia.

(3) Persoanei care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata de pe aceasta.

(1) Când nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea inscrisurilor pe care le continea.

(2) În vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba.

(3) Rezultatul reconstituirii se constata, după caz, prin ordonanța organului de urmărire penala confirmata de procuror sau prin hotărârea instanței data cu citarea părților.

(4) Hotărârea de reconstituire este supusă apelului, iar hotărârea pronunțată de instanța de apel este supusă recursului.