(1) Autoritatea competentă a unui stat membru poate transmite autorității competente a oricărui alt stat membru vizat, fără o cerere anterioară, informațiile la care se face referire la art. 124²⁸ alin. (1), pe care le cunoaște din următoarele circumstanțe:
a) autoritatea competentă a unui stat contractant s-a bazat pe presupunerea că ar putea fi o pierdere a impozitului într-un alt stat membru;
b) o persoană supusă impozitării obține o reducere a impozitului sau o scutire de impozit în alt stat membru, care ar putea genera o creștere a impozitului sau a obligației de impozitare în alt stat membru;
c) afacerea tratată între o persoană supusă impozitării într-un stat membru și o persoană supusă impozitării într-un alt stat membru este dirijată prin una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o diminuare a impozitului în unul sau în celălalt stat membru sau în ambele state;
d) autoritatea competentă a unui stat membru s-a bazat pe presupunerea că diminuarea impozitului poate rezultă din transferurile artificiale de profituri în cadrul grupurilor de întreprinderi;
e) informația transmisă la unul din statele membre de către autoritatea competentă a celuilalt stat este în măsură să dea informațiile care pot fi relevante în stabilirea obligației pentru impunere în ultimul dintre state.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 124³⁸, să extindă schimbul de informații prevăzut la alin. (1) la alte cazuri decât cele specificate în articolul menționat.
(3) Autoritățile competente ale statelor membre pot să-și transmită una alteia informațiile la care se face referire la art. 124²⁸ alin. 1, despre care au cunoștință, în orice alt caz, fără o cerere anterioară.