Abrogat

(1) În conformitate cu prevederile prezentului capitol, autoritățile competente ale statelor membre vor schimba orice informație care poate să le îndreptățească să efectueze o corectă stabilire a impozitelor pe venit și pe capital și orice informație referitoare la stabilirea impozitelor asupra primelor de asigurare la care se face referire la art. 3 paragraful 6 din Directiva 76/308/CEE a Consiliului, din 15 martie 1976, privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de anumite obligații fiscale, taxe, impozite și alte măsuri, cu amendamentele ulterioare.

(2) Vor fi privite ca impozite pe venit și pe capital, indiferent de modul în care sunt stabilite, toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elemente de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câștigurile din înstrăinarea proprietății mobiliare sau imobiliare, impozitul pe sumele totale ale salariilor plătite de întreprinderi, precum și impozitele pe creșterea de capital.

(3) Impozitele la care se face referire la alin. (2) sunt în prezent, în mod special:

a) în Belgia:

b) în Danemarca:

c) în Germania:

d) în Grecia:

e) în Spania:

f) în Franța:

g) în Irlanda:

h) în Italia:

i) în Luxemburg:

j) în Olanda:

k) în Austria:

l) în Portugalia:

m) în Finlanda:

n) în Suedia:

o) în Marea Britanie:

p) în Republica Cehă:

q) în Estonia:

r) în Cipru:

s) în Letonia:

ș) în Lituania:

t) în Ungaria:

ț) în Malta:

u) în Polonia:

v) în Slovenia:

w) în Slovacia:

(4) Prevederile alin. (1) se aplică, de asemenea, asupra oricăror impozite identice sau similare stabilite ulterior, în plus, sau în locui impozitelor prevăzute la alin. (3). Autoritățile competente ale statelor membre se vor informa reciproc asupra datei de intrare în vigoare a unor asemenea impozite.

(5) Sintagma autoritate competentă înseamnă:

a) în Belgia:

b) în Danemarca:

c) în Germania:

d) în Grecia:

e) în Spania:

f) în Franța:

g) în Irlanda:

h) în Italia:

i) în Luxemburg:

j) în Olanda:

k) în Austria:

l) în Portugalia:

m) în Finlanda:

n) în Suedia

o) în Marea Britanie:

p) în Republica Cehă:

q) în Estonia:

r) în Cipru:

s) în Letonia:

ș) în Lituania:

t) în Ungaria:

ț) în Malta:

u) în Polonia:

v) în Slovenia:

w) în Slovacia:

x) în România:

(1) Autoritatea competentă dintr-un stat membru poate cere autorității competente a altui stat membru să transmită informația la care s-a făcut referire la art. 124²⁸ alin. (1), într-un caz special. Autoritatea competentă a statului solicitat nu va da curs cererii de schimb de informații dacă este evident că autoritatea competentă a statului care face cererea nu a epuizat propriile sale surse obișnuite de obținere a informațiilor, surse pe care le-ar fi putut utiliza, conform circumstanțelor, pentru a obține informațiile cerute fără a provoca riscul de periclitare a realizării căutării după rezultat.

(2) Pentru scopul transmiterii informației la care s-a făcut referire la art. 124²⁸ alin. (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat va asigura condițiile pentru conducerea oricăror anchete necesare în vederea obținerii acestor informații.

(3) În scopul obținerii informației cerute, autoritatea competentă căreia i se solicită această informație sau autoritatea administrativă la care se recurge va proceda ca și cum ar acționa pe cont propriu sau, la cererea celeilalte autorități, în contul propriului stat membru.

(1) Autoritatea competentă a unui stat membru poate transmite autorității competente a oricărui alt stat membru vizat, fără o cerere anterioară, informațiile la care se face referire la art. 124²⁸ alin. (1), pe care le cunoaște din următoarele circumstanțe:

a) autoritatea competentă a unui stat contractant s-a bazat pe presupunerea că ar putea fi o pierdere a impozitului într-un alt stat membru;

b) o persoană supusă impozitării obține o reducere a impozitului sau o scutire de impozit în alt stat membru, care ar putea genera o creștere a impozitului sau a obligației de impozitare în alt stat membru;

c) afacerea tratată între o persoană supusă impozitării într-un stat membru și o persoană supusă impozitării într-un alt stat membru este dirijată prin una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o diminuare a impozitului în unul sau în celălalt stat membru sau în ambele state;

d) autoritatea competentă a unui stat membru s-a bazat pe presupunerea că diminuarea impozitului poate rezultă din transferurile artificiale de profituri în cadrul grupurilor de întreprinderi;

e) informația transmisă la unul din statele membre de către autoritatea competentă a celuilalt stat este în măsură să dea informațiile care pot fi relevante în stabilirea obligației pentru impunere în ultimul dintre state.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la art. 124³⁸, să extindă schimbul de informații prevăzut la alin. (1) la alte cazuri decât cele specificate în articolul menționat.

(3) Autoritățile competente ale statelor membre pot să-și transmită una alteia informațiile la care se face referire la art. 124²⁸ alin. 1, despre care au cunoștință, în orice alt caz, fără o cerere anterioară.

(1) Toate informațiile făcute cunoscute unui stat membru, conform prezentului capitol, vor fi păstrate secrete în acel stat în același mod ca și informația primită conform legislației interne. În orice caz, asemenea informații:

a) pot fi făcute cunoscute numai persoanelor direct implicate în stabilirea impozitului sau în controlul administrativ al acestei stabiliri a impozitului;

b) pot fi făcute cunoscute numai în legătură cu procedurile judecătorești sau procedurile administrative care implică sancțiuni luate în vederea sau în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei de impozitare și numai persoanelor care sunt direct implicate în asemenea proceduri; astfel de informații pot fi totuși dezvăluite în timpul audierilor publice sau al proceselor de judecată, dacă autoritatea competentă a statului membru care a furnizat informația nu ridică nici o obiecție la momentul când acest stat furnizează prima dată informația;

c) vor fi folosite, în orice circumstanță, numai pentru scopuri fiscale sau în legătură cu procedurile judecătorești sau administrative care implică sancțiuni întreprinse cu privire la sau în legătură cu stabilirea sau revizuirea bazei fiscale.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu vor obliga un stat membru a cărui legislație sau practică administrativă instituie, pentru scopuri fiscale, prevederi legislative cu puteri mai restrânse decât cele cuprinse în acest alineat să furnizeze informații, dacă statul vizat nu acționează în sensul respectării acelor prevederi legislative cu puteri mai restrânse.

(3) Indiferent de prevederile alin. (1), autoritățile competente ale statului membru care furnizează informația pot permite să fie folosită această informație pentru alte scopuri, în statul care cere informația, dacă, potrivit legislației din statul care dă informația, aceasta poate fi folosită în statul care dă informația, în condiții similare, pentru scopuri similare.

(4) Când o autoritate competentă a unui stat contractant consideră că informația care s-a primit de la autoritatea competentă a unui alt stat membru este posibil să fie folositoare autorității competente a unui stat terț, ea poate transmite informația ultimei autorități competente menționate, cu acordul autorității competente care a furnizat informația.

(1) Prezentul capitol nu va impune nici o obligație statului membru căruia i se cere informația de a face cercetări sau de a furniza informații, dacă în acest stat ar fi contrară propriei sale legislații sau practicii sale administrative realizarea unor astfel de cercetări sau colectarea informațiilor solicitate.

(2) Furnizarea informației poate fi refuzată când ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unei informații a cărei dezvăluire ar fi contrară politicii publice.

(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate refuza să furnizeze informațiile când statul membru vizat este în imposibilitate de a furniza informații similare, pentru motive practice sau legale.

(1) La cererea autorității competente a unui stat membru, autoritatea competentă a celuilalt stat membru va notifica, în conformitate cu prevederile legale care reglementează notificarea unor instrumente similare în statul membru solicitat, destinatarul tuturor instrumentelor și deciziilor care sunt emise de autoritățile administrative ale statului membru solicitant și care privesc aplicarea pe teritoriul său a legislației privind impozitele acoperite de prezentul capitol.

(2) Cererile pentru notificare vor indica subiectul instrumentului sau deciziei care urmează a fi notificat și vor specifică numele și adresa destinatarului, împreună cu orice alte informații prin care se poate facilita identificarea destinatarului.

(3) Autoritatea solicitată va informa imediat autoritatea solicitantă asupra răspunsului său la cererea pentru notificare și, în mod special, va comunică data de notificare a deciziei sau a instrumentului la destinatar.

(1) Când situația fiscală a uneia sau a mai multor persoane supuse impunerii este în interesul comun sau complementar a două sau mai multe state membre, aceste state pot conveni să desfășoare verificări simultane pe teritoriile lor, astfel încât să poată schimba informațiile astfel obținute ori de câte ori un astfel de schimb de informații este mai eficient decât efectuarea de verificări numai de către unul dintre statele membre.

(2) Autoritatea competentă din fiecare stat membru va identifica în mod arbitrar persoanele supuse impozitării, pe care intenționează să le propună pentru o verificare simultană. Această autoritate competentă va comunică autorităților competente responsabile din celelalte state membre vizate cazurile care, din punctul său de vedere, ar fi subiectul unei verificări simultane. Această autoritate competentă va comunică motivele sale în ceea ce privește alegerea cazurilor, cât mai mult posibil, prin comunicarea informațiilor care au condus la luarea deciziei pentru o verificare simultană. Autoritatea competentă va specifică perioada de timp în care se vor derula operațiunile de control.

(3) Autoritatea competentă din fiecare stat membru vizat va decide dacă dorește să ia parte la operațiuni de verificări simultane. La primirea unei propuneri pentru o verificare simultană, autoritatea competentă va confirma acordul sau va comunică refuzul său, motivat, celeilalte autorități.

(4) Fiecare autoritate competentă din statele membre vizate va numi un reprezentant, care va avea responsabilitatea supravegherii și coordonării activității de control.

(1) Pentru scopurile implementării prezentului capitol, consultările vor fi ținute, dacă este necesar, în cadrul unui comitet care va avea loc între:

a) autoritățile competente ale statelor membre vizate, la cererea fiecăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;

b) autoritățile competente ale tuturor statelor membre și Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorități sau a Comisiei, în măsura în care problema ridicată nu este numai în interes bilateral.

(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot comunică în mod direct între ele. Autoritățile competente ale statelor membre pot, prin asistență reciprocă, să permită autorităților desemnate de acestea să comunice direct între ele în cazurile speciale sau în alte categorii de cazuri.

(3) Când autoritățile competente încheie acorduri care vizează probleme bilaterale, acoperite de prezentul articol, altele decât cele cu privire la cazurile individuale, acestea vor informa cât mai repede posibil Comisia asupra acestui fapt. La rândul său, Comisia va notifica autoritățile competente ale statelor membre.