Abrogată.

(1) În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deținute în scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.

(2) Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.

(3) Acciza este datorată, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primește produsele pentru utilizare în România.

(4) Produsele prevăzute la alin. (1) circulă între statul membru în care au fost deja eliberate în consum și România, însoțite de documentul de însoțire simplificat.

(5) Comerciantul sau persoana la care se face referire la alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a) înaintea expedierii produselor să dea o declarație autorităților fiscale competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea și să garanteze plata accizelor;

b) să plătească accizele, potrivit prevederilor art. 193;

c) să se supună oricăror controale care să permită autorității fiscale competente confirmarea primirii efective a mărfurilor și plata corespunzătoare a accizelor.

(6) În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România și care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, conform art. 192⁶.

(1) Documentul de însoțire simplificat se întocmește de către expeditor în 3 exemplare și se utilizează după cum urmează:

a) primul exemplar rămâne la expeditor;

b) exemplarele 2 și 3 ale documentului de însoțire simplificat însoțesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;

c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;

d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepției și cu menționarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul membru de destinație, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.

(2) Modelul documentului de însoțire simplificat va fi prevăzut în norme.

(1) Un comerciant în timpul activității sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru, cu respectarea următoarelor condiții:

a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă și să facă dovada că acciza a fost plătită;

b) livrarea produselor către statul membru de destinație se face în conformitate cu prevederile art. 192⁴;

c) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorității fiscale competente copia returnată a documentului prevăzut la art. 192⁵, certificată de către destinatar, care trebuie să fie însoțită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de destinație. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorității fiscale competente din statul membru de destinație și data de acceptare a declarației destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinație, împreună cu numărul de înregistrare a acestei declarații.

(2) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate și eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscală competentă, dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse în condițiile prevăzute în norme.

(3) În cazurile prevăzute la art. 192³, autoritatea fiscală competentă va restitui acciza plătită doar atunci când accizele au fost plătite anterior în statul membru de destinație, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 192³ alin. (5).

(4) În cazurile menționate la art. 192⁸ alin. (1), autoritatea fiscală competentă, la cererea vânzătorului, poate restitui acciza plătită atunci când vânzătorul a urmat procedurile prevăzute la art. 192⁸ alin. (4).

(1) Pentru produsele supuse accizelor și eliberate în consum în alt stat membru, achiziționate de către persoane fizice pentru nevoile proprii și transportate de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziționate.

(2) Produsele achiziționate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condițiile și cantitățile prevăzute în norme.

(3) Produsele achiziționate și transportate în cantități superioare limitelor prevăzute în norme și destinate consumului în România se consideră a fi achiziționate în scopuri comerciale și, în acest caz, se datorează acciza în România.

(4) Acciza devine exigibilă în România și pentru cantitățile de produse energetice eliberate în consum într-un alt stat membru și transportate de persoane fizice sau în numele acestora, folosind modalități de transport atipic. Se consideră modalități de transport atipic transportul carburantului altfel decât în rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum și transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne utilizate în numele comercianților profesioniști.

(1) Produsele supuse accizelor, cumpărate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori neînregistrat și care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de destinație. În înțelesul prezentului articol, statul membru de destinație este statul membru în care sosește trimiterea sau transportul de produse accizabile.

(2) Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru și care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia către o persoană prevăzută la alin. (1), stabilită într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorată pentru respectivele produse în statul membru de destinație. În această situație, accizele plătite în statul membru de proveniență a bunurilor vor fi rambursate la cererea vânzătorului, în condițiile stabilite prin norme.

(3) Acciza statului membru de destinație va fi datorată de vânzător în momentul efectuării livrării.

(4) Statul membru în care vânzătorul este stabilit trebuie să se asigure că acesta este în măsură să îndeplinească următoarele cerințe:

a) să garanteze plata accizelor în condițiile fixate de statul membru de destinație înaintea expedierii produselor și să asigure plata accizelor după sosirea produselor;

b) să țină contabilitatea livrărilor de produse.

(1) Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant fiscal.

(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România și înregistrat la autoritatea fiscală competentă.

(3) Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul și în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să respecte următoarele cerințe:

a) să garanteze plata accizelor, în condițiile stabilite de autoritățile fiscale competente din statul membru de destinație;

b) să plătească accizele la momentul recepționării mărfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme;

c) să țină contabilitatea livrărilor de produse;

d) să indice autorității fiscale competente locul în care sunt livrate mărfurile.

(4) Pentru situațiile reglementate la art. 192⁸, vânzătorul poate desemna un reprezentant fiscal, în forma și maniera prevăzute la alin. (2) și (3).