(1) La stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la:
a) infracțiunile săvârșite în timpul minorității;
b) infracțiunile săvârșite din culpă;
c) infracțiunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni de legea penală.
(2) De asemenea, nu se ține seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.