(1) Când se naște o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vamă se bazează pe un preț efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare și de conservare a mărfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamă, cu condiția ca acestea să fie evidențiate distinct față de prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.
(2) Când mărfurile prevăzute la alin. (1) au fost supuse manipulărilor prevăzute la art. 129, natura mărfurilor, valoarea în vamă și cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data nașterii datoriei vamale dacă nu ar fi suferit aceste manipulări. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la această dispoziție.
(3) În cazul în care mărfurile de import sunt puse în liberă circulație în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mărfurilor, valoarea în vamă și cantitatea ce trebuie luate în considerare la data nașterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Dispozițiile cuprinse în prezentul alineat se aplică numai cu condiția ca aceste elemente să fi fost acceptate de autoritatea vamală la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală și dacă declarantul nu solicită ca aceste elemente să fie determinate la momentul nașterii datoriei vamale, fără să contravină controlului ulterior prevăzut la art. 100.