Regimuri vamale

(1) Sintagma regim suspensiv se utilizează, în cazul mărfurilor străine, pentru următoarele regimuri:

a) tranzit;

b) antrepozitare vamală;

c) perfecționare activă sub forma unui sistem cu suspendare;

d) transformare sub control vamal;

e) admitere temporară.

(2) Sintagma regim vamal economic se utilizează pentru următoarele regimuri:

a) antrepozitare vamală;

b) perfecționare activă;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporară;

e) perfecționare pasivă.

(3) Prin mărfuri de import se înțelege mărfurile plasate sub un regim suspensiv, precum și mărfurile care, în cadrul regimului de perfecționare activă în sistem cu rambursare, au făcut obiectul formalităților de punere în liberă circulație și al formalităților prevăzute la art. 145.

(4) Prin mărfuri în aceeași stare se înțelege mărfurile de import care, în regimul de perfecționare activă sau de transformare sub control vamal, nu au suferit nici o operațiune de perfecționare sau de transformare.

(1) Utilizarea unui regim vamal economic este condiționată de eliberarea unei autorizații de către autoritatea vamală.

(2) Autorizația se acordă persoanelor care asigură toate condițiile necesare pentru efectuarea corectă a operațiunilor și când autoritatea vamală poate asigura supravegherea și controlul regimului fără a mai trebui să introducă măsuri administrative disproporționate față de necesitățile economice respective.

(3) Condițiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizație.

(4) Titularul autorizației este obligat să informeze autoritatea vamală asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizației care pot influența menținerea acesteia sau condițiile de utilizare a acesteia.

(1) Autoritatea vamală poate condiționa plasarea mărfurilor sub un regim suspensiv de constituirea unei garanții care să asigure plata datoriei vamale care s-ar naște pentru aceste mărfuri.

(2) Prin regulamentul vamal pot fi prevăzute dispoziții speciale privind constituirea unei garanții în cadrul unui anumit regim suspensiv.

(1) Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obținute sub acest regim primesc o nouă destinație vamală admisă.

(2) Autoritatea vamală ia toate măsurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în condițiile prevăzute.

(1) Regimul de tranzit permite transportul de la un birou vamal la alt birou vamal al:

a) mărfurilor străine, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;

b) mărfurilor românești, în cazurile și în condițiile prevăzute în reglementări specifice pentru a se evita ca produsele care beneficiază de măsuri speciale de export să eludeze sau să beneficieze nejustificat de aceste măsuri.

(2) Transportul menționat la alin. (1) se efectuează în următoarele modalități:

a) conform regimului de tranzit;

b) în baza unui carnet TIR - Convenția TIR - Convenția vamală relativă la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975, la care România a aderat potrivit Decretului nr. 420/1979 ;

c) în baza unui carnet ATA, utilizat ca document de tranzit - Convenția privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990, ratificată de România prin Legea nr. 395/2002 ;

d) în baza altor norme prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care România este parte;

e) prin poștă, inclusiv colet poștal.

(3) Regimul de tranzit nu înlătură aplicarea dispozițiilor specifice aplicabile transportului mărfurilor plasate într-un regim vamal economic.

(1) Regimul de tranzit se încheie și obligațiile titularului se consideră îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinație, în concordanță cu dispozițiile regimului.

(2) Autoritatea vamală descarcă regimul de tranzit când este în măsură să stabilească, pe baza comparării datelor disponibile la biroul vamal de plecare cu cele disponibile la biroul vamal de destinație, că regimul s-a încheiat în mod corect.

(1) Principalul obligat este titularul regimului de tranzit și răspunde pentru:

a) prezentarea mărfurilor intacte la biroul de destinație în termenul prevăzut și cu respectarea întocmai a măsurilor de marcare și sigilare adoptate de autoritatea vamală;

b) respectarea dispozițiilor referitoare la regimul de tranzit.

(2) Transportatorul sau destinatarul mărfurilor care acceptă mărfurile știind că acestea circulă în regim de tranzit răspunde solidar pentru respectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) lit. a).

(1) Principalul obligat furnizează garanția pentru asigurarea plății datoriei vamale pentru mărfurile tranzitate.

(2) Garanția poate fi:

a) garanție izolată, care acoperă o singură operațiune de tranzit;

b) garanție globală, care acoperă mai multe operațiuni de tranzit, când principalul obligat a fost autorizat de autoritatea vamală să folosească această garanție.

(3) Autorizația menționată la alin. (2) lit. b) se acordă numai persoanelor care:

a) sunt stabilite în România;

b) sunt utilizatoare frecvente ale regimului de tranzit sau care au bonitatea de a-și achita obligațiile legate de acest regim;

c) nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementările vamale ori fiscale.

(4) Autoritatea vamală poate autoriza, în cazuri justificate, utilizarea unei garanții globale de o valoare redusă sau o dispensă de la garantare. Criteriile suplimentare pentru această aprobare includ:

a) folosirea corectă a procedurii de tranzit într-o perioadă dată;

b) cooperarea cu autoritatea vamală;

c) în cazul dispensei de la garantare, o situație financiară bună care să le permită îndeplinirea angajamentelor persoanelor în cauză.

(5) Normele pentru acordarea autorizațiilor conform prevederilor alin. (4) se stabilesc prin regulamentul vamal.

(6) Dispensa de la garantare prevăzută la alin. (4) nu se acordă pentru operațiunile de tranzit al mărfurilor care implică un risc ridicat de fraudă. Criteriile de stabilire a riscurilor de fraudă sunt prevăzute în regulamentul vamal.

(7) Utilizarea garanției globale de o valoare redusă poate fi temporar interzisă de autoritatea vamală, ca măsură excepțională în împrejurări speciale.

(8) Garanția globală poate fi temporar interzisă de către autoritatea vamală pentru mărfurile care, prin utilizarea garanției globale, au fost identificate ca făcând obiectul unei fraude.

(1) Cu excepția situațiilor stabilite, când este cazul, prin regulamentul vamal, nu se constituie o garanție pentru:

a) transportul aerian;

b) transportul pe căi navigabile interioare deschise traficului internațional;

c) transportul prin conducte;

d) transportul efectuat de companiile de cale ferată din România.

(2) Cazurile în care se poate acorda exceptarea de la garanție pentru transportul naval, altul decât cel menționat la alin. (1) lit. b), se stabilesc prin regulamentul vamal.

(1) Normele pentru punerea în aplicare a regimului de tranzit se stabilesc prin regulamentul vamal.

(2) Autoritatea vamală poate stabili proceduri simplificate care se aplică anumitor tipuri de transport de mărfuri sau pentru mărfuri care nu părăsesc teritoriul vamal al României.

(1) Regimul de antrepozitare vamală permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:

a) mărfurilor străine, fără ca ele să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;

b) mărfurilor românești care, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasării lor într-un antrepozit vamal, de măsurile legate de exportul mărfurilor.

(2) Antrepozitul vamal reprezintă orice loc aprobat de autoritatea vamală și aflat sub supravegherea acesteia, unde mărfurile pot fi depozitate în condițiile prevăzute.

(3) Cazurile în care mărfurile prevăzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamală fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.

(1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.

(2) Antrepozitul public reprezintă antrepozitul vamal disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor.

(3) Antrepozitul privat reprezintă antrepozitul vamal rezervat depozitării mărfurilor de către deținătorul antrepozitului.

(4) Deținătorul antrepozitului este persoana autorizată să gestioneze antrepozitul vamal.

(5) Antrepozitarul este persoana obligată prin declarația de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau persoana căreia i se transferă drepturile și obligațiile unei astfel de persoane.

(1) Gestionarea unui antrepozit vamal este condiționată de eliberarea unei autorizații de către autoritatea vamală. Această autorizație nu este necesară în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuată de autoritatea vamală.

(2) Persoana care dorește să gestioneze un antrepozit vamal întocmește o cerere scrisă care să conțină informațiile necesare pentru acordarea autorizației și să dovedească faptul că există o rațiune economică pentru depozitare. Autorizația prevede condițiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.

(3) Autorizația se acordă numai persoanelor stabilite în România.

a) să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;

b) să îndeplinească obligațiile ce decurg din depozitarea mărfurilor aflate în regim de antrepozitare vamală;

c) să respecte condițiile stabilite în autorizație.

(1) Autoritatea vamală îl desemnează pe deținătorul de antrepozit sau, după caz, pe antrepozitar să țină o evidență operativă, în forma aprobată de autoritatea vamală, a tuturor mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Desemnarea unei persoane pentru ținerea evidenței operative a mărfurilor nu este necesară în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamală.

(2) Înscrierea în evidența operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în antrepozit.

(3) Dacă sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamală poate renunța la solicitarea ținerii de evidențe operative ale mărfurilor când răspunderile menționate la art. 122 lit. a) și/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mărfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declarații vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).

(1) Când există o necesitate economică, iar supravegherea vamală nu este influențată nefavorabil de aceasta, autoritatea vamală poate aproba ca:

a) mărfurile românești, altele decât cele prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), să fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mărfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamală;

b) mărfurile străine să fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operațiuni specifice regimului de perfecționare activă;

c) mărfurile străine să fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operațiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.

(2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare și nu al regimului de antrepozitare vamală.

(3) Formalitățile la care se poate renunța într-un antrepozit vamal pentru mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) se stabilesc în regulamentul vamal.

(4) Autoritatea vamală poate cere ca mărfurile menționate la alin. (1) să fie înscrise în evidența operativă prevăzută la art. 126.

(1) Mărfurile pot rămâne în regim de antrepozitare vamală pe timp nelimitat. În cazuri excepționale, autoritatea vamală poate stabili un termen până la care antrepozitarul trebuie să atribuie mărfurilor o nouă destinație vamală.

(2) Pentru anumite mărfuri menționate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolă, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.

(1) Mărfurile de import pot face obiectul manipulărilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregăti pentru distribuție sau revânzare. Pentru anumite categorii de mărfuri, autoritatea vamală poate alcătui o listă a cazurilor în care aceste manipulări sunt interzise pentru mărfurile care fac obiectul politicii agricole.

(2) Mărfurile românești menționate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamală și care sunt cuprinse în politica agricolă, pot fi supuse doar manipulărilor prevăzute în mod expres pentru asemenea mărfuri.

(3) Manipulările prevăzute la alin. (1) și (2) se autorizează în prealabil de autoritatea vamală, care fixează condițiile în care acestea pot avea loc.

(4) Formele de manipulare prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

(1) În cazuri justificate, mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobării prealabile a autorității vamale, care stabilește condițiile în care poate avea loc.

(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mărfurile pot fi supuse manipulărilor prevăzute la art. 129.

(1) Când se naște o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vamă se bazează pe un preț efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare și de conservare a mărfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamă, cu condiția ca acestea să fie evidențiate distinct față de prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.

(2) Când mărfurile prevăzute la alin. (1) au fost supuse manipulărilor prevăzute la art. 129, natura mărfurilor, valoarea în vamă și cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data nașterii datoriei vamale dacă nu ar fi suferit aceste manipulări. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la această dispoziție.

(3) În cazul în care mărfurile de import sunt puse în liberă circulație în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mărfurilor, valoarea în vamă și cantitatea ce trebuie luate în considerare la data nașterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Dispozițiile cuprinse în prezentul alineat se aplică numai cu condiția ca aceste elemente să fi fost acceptate de autoritatea vamală la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală și dacă declarantul nu solicită ca aceste elemente să fie determinate la momentul nașterii datoriei vamale, fără să contravină controlului ulterior prevăzut la art. 100.

(1) Regimul de perfecționare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul vamal al României într-una sau mai multe operațiuni de perfecționare:

a) mărfurile străine destinate reexportului în afara teritoriului vamal al României sub forma produselor compensatoare, fără ca aceste mărfuri să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;

b) mărfurile puse în liberă circulație, cu rambursarea sau remiterea drepturilor de import aferente unor asemenea mărfuri, dacă sunt exportate în afara teritoriului vamal al României sub formă de produse compensatoare.

(2) Prin sistem cu suspendare se înțelege regimul de perfecționare activă prevăzut la alin. (1) lit. a).

(3) Prin sistem cu rambursare se înțelege regimul de perfecționare activă prevăzut la alin. (1) lit. b).

(4) Prin operațiuni de perfecționare se înțelege:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea și adaptarea lor la alte mărfuri;

b) transformarea mărfurilor;

c) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea lor;

d) utilizarea anumitor mărfuri, definite în conformitate cu regulamentul vamal, care, deși nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar dacă dispar total sau parțial în cursul folosirii lor.

(5) Prin produse compensatoare se înțelege toate produsele care rezultă din operațiuni de perfecționare.

(6) Prin mărfuri echivalente se înțelege mărfurile românești care sunt utilizate în locul mărfurilor de import pentru fabricarea produselor compensatoare.

(7) Prin rata de randament se înțelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obținute din perfecționarea unor cantități determinate de mărfuri de import.

(1) Mărfurile echivalente trebuie să fie de aceeași calitate și să aibă aceleași caracteristici ca mărfurile de import. În anumite cazuri, stabilite în regulamentul vamal, mărfurile echivalente pot fi într-un stadiu de fabricație mai avansat decât mărfurile de import.

(2) Autoritatea vamală permite ca:

a) produsele compensatoare să fie obținute din mărfuri echivalente;

b) produsele compensatoare obținute din mărfuri echivalente să fie exportate din România înainte de a importa mărfurile de import.

(3) Când se aplică dispozițiile alin. (2), mărfurile de import sunt considerate, în scopuri vamale, ca mărfuri echivalente, iar mărfurile echivalente ca mărfuri de import.

(4) Când se aplică alin. (2) lit. b) și produsele compensatoare ar fi susceptibile de plată drepturilor de export dacă nu ar fi exportate sau reexportate în cadrul unei operațiuni de perfecționare activă, titularul autorizației trebuie să constituie o garanție pentru a asigura plata acestor drepturi în eventualitatea în care importul mărfurilor nu se efectuează în termenul prevăzut.

(5) Prin regulamentul vamal se pot adopta măsuri destinate să interzică, să limiteze sau să faciliteze operațiunile efectuate în temeiul alin. (2).

a) persoanelor stabilite în România. Autorizația se poate acorda și persoanelor stabilite în afara României pentru importurile de natură necomercială;

b) când, fără să aducă atingere utilizării mărfurilor menționate la art. 134 alin. (4) lit. d) , mărfurile de import pot fi identificate în produsele compensatoare sau, în cazul menționat la art. 135 , când se poate verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru mărfurile echivalente;

c) când regimul de perfecționare activă poate contribui la crearea unor condiții favorabile pentru exportul sau reexportul produselor compensatoare, cu condiția ca interesele esențiale ale producătorilor români să nu fie afectate în mod nefavorabil. Cazurile în care condițiile economice se consideră îndeplinite se stabilesc prin regulamentul vamal.

(1) Autoritatea vamală stabilește termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinație vamală. Acest termen trebuie să țină seama de durata necesară pentru efectuarea operațiunilor de perfecționare și de livrare a produselor compensatoare.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) se calculează de la data la care mărfurile străine sunt plasate sub regimul de perfecționare activă. Autoritatea vamală poate acorda prelungirea termenului în urma unei cereri justificate depuse de titularul autorizației. Din rațiuni de simplificare se poate decide ca un termen care începe în cursul unei luni calendaristice sau al unui trimestru să se încheie în ultima zi a unei luni calendaristice ulterioare, respectiv a unui trimestru ulterior.

(3) Când se aplică prevederile art. 135 alin. (2) lit. b), autoritatea vamală stabilește termenul în care mărfurile străine trebuie declarate pentru regim. Acest termen începe la data acceptării declarației de export pentru produsele compensatoare obținute din mărfurile echivalente corespunzătoare.

(4) Autoritatea vamală poate să prevadă termene specifice în cazul unor operațiuni de perfecționare sau pentru anumite mărfuri de import.

(1) Autoritatea vamală stabilește fie rata de randament a operațiunii, fie, când este cazul, metoda de determinare a acestei rate. Rata de randament este propusă de titularul operațiunii pe baza condițiilor reale în care se efectuează sau urmează să se efectueze operațiunea de perfecționare.

(2) În cazuri justificate, pentru operațiuni de perfecționare activă care se efectuează uzual în condiții tehnice bine definite, cu mărfuri având caracteristici sensibil constante, din care rezultă produse compensatoare de o calitate uniformă, se poate stabili, potrivit regulamentului vamal, o rată de randament standard, pe baza unor date reale, cunoscute și determinate în prealabil de titularul operațiunii.

(1) În cazul nașterii unei datorii vamale, cuantumul acesteia se determină pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor de import în momentul acceptării declarației de plasare a acestor mărfuri sub regim de perfecționare activă.

(2) Dacă în momentul menționat la alin. (1) mărfurile de import îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de tratamentul tarifar preferențial în cadrul contingentelor sau al plafoanelor tarifare, acestea pot beneficia de tratamentul tarifar preferențial prevăzut pentru mărfuri identice în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație.

a) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare, când sunt puse în liberă circulație și se regăsesc în lista prevăzută de regulamentul vamal, în măsura în care ele sunt proporționale cu partea exportată a produselor compensatoare neincluse pe această listă. Titularul autorizației are însă dreptul să solicite ca taxarea pentru acele produse să fie efectuată în condițiile menționate la art. 141 ;

b) sunt supuse drepturilor de import corespunzătoare când sunt supuse taxării stabilite prin politica agricolă și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în regulamentul vamal;

c) sunt supuse drepturilor de import determinate în conformitate cu reglementările aplicabile regimului vamal în cauză sau în materie de zone libere sau antrepozite libere, când au fost plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonă liberă ori antrepozit liber. Titularul autorizației are însă dreptul să solicite ca taxarea să fie efectuată potrivit art. 141 sau, în cazurile când produselor compensatoare li s-a atribuit o destinație vamală, alta decât transformarea sub control vamal, cuantumul drepturilor de import percepute să fie cel puțin egal cu cel calculat conform art. 141 ;

d) pot fi supuse reglementărilor privind stabilirea drepturilor prevăzute pentru regimul de transformare sub control vamal când mărfurile de import ar fi putut fi plasate sub acest regim;

e) beneficiază de tratament tarifar favorabil în funcție de destinația lor finală, când acest tratament este prevăzut pentru mărfuri identice importate;

f) sunt scutite de drepturi de import când o astfel de scutire este prevăzută, prin lege, pentru mărfuri identice importate.

(1) Produsele compensatoare ori mărfurile aflate în aceeași stare pot face obiectul unui export temporar, total sau parțial, în scopul perfecționării complementare efectuate în afara teritoriului vamal al României, cu condiția obținerii unei autorizații și cu respectarea prevederilor privind regimul de perfecționare pasivă.

(2) Când ia naștere o datorie vamală privind produsele reimportate, autoritatea vamală încasează:

a) drepturile de import pentru produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeași stare menționate la alin. (1), calculate în conformitate cu prevederile art. 141 și 142;

b) drepturile de import pentru produsele reimportate după perfecționare în afara teritoriului vamal al României, al căror cuantum se calculează în conformitate cu dispozițiile privind regimul de perfecționare pasivă în aceleași condiții care s-ar aplica dacă produsele exportate sub acest din urmă regim ar fi fost puse în liberă circulație înainte ca acest export să aibă loc.

(1) Sistemul cu rambursare poate fi utilizat pentru toate mărfurile. Acest sistem nu poate fi utilizat când, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație:

a) mărfurile de import sunt supuse unor restricții cantitative la import;

b) mărfurile de import beneficiază de o măsură tarifară în cadrul contingentelor;

c) pentru mărfurile de import este necesară prezentarea unei licențe de import sau export ori a unui certificat prevăzut de reglementările privind politica agricolă;

d) a fost stabilită o restituire la export sau o taxă la export pentru produsele compensatoare.

(2) Rambursarea drepturilor de import nu este permisă nici în cazul în care, în momentul acceptării declarației de export pentru produsele compensatoare, aceste produse necesită prezentarea unui certificat de import sau de export ori s-a stabilit o restituire sau o taxă la export pentru acestea.

(3) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) și (2).

(1) În declarația de punere în liberă circulație trebuie să se indice faptul că se utilizează sistemul de rambursare și să fie furnizate datele de referință ale autorizației.

(2) La cererea autorității vamale, autorizația menționată la alin. (1) se anexează la declarația de punere în liberă circulație.

(1) Titularul autorizației poate solicita rambursarea sau remiterea drepturilor de import când poate dovedi, în conformitate cu cerințele autorității vamale, că mărfurile de import puse în liberă circulație în cadrul sistemului cu rambursare sub formă de produse compensatoare sau mărfuri în aceeași stare au fost:

a) fie exportate;

b) fie plasate, în vederea reexportului ulterior, sub regimul de tranzit, regimul de antrepozitare vamală, regimul de admitere temporară sau regimul de perfecționare activă în sistem cu suspendare sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber.

(2) Dispozițiile alin. (1) lit. b) se aplică în cazul în care au fost îndeplinite toate condițiile de utilizare a regimului.

(3) În scopul atribuirii unei destinații vamale în conformitate cu alin. (1) lit. b), produsele compensatoare sau mărfurile de import aflate în aceeași stare sunt considerate mărfuri străine.

(4) Termenul în care trebuie să se depună cererea de rambursare se stabilește prin regulamentul vamal.

(5) Când produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeași stare, plasate sub un regim vamal sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber, potrivit alin. (1), sunt puse în liberă circulație, cuantumul drepturilor de import rambursate sau remise se consideră a constitui cuantumul datoriei vamale.

(6) În scopul stabilirii cuantumului drepturilor de import ce trebuie rambursate sau remise, prevederile art. 142 lit. a) se aplică în mod corespunzător.

a) persoanelor stabilite în România;

b) când mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

c) când natura sau starea mărfurilor din momentul plasării lor sub regim nu mai poate fi reconstituită economic după transformare;

d) când utilizarea regimului nu poate avea drept consecință eludarea efectelor reglementărilor privind originea și a restricțiilor cantitative aplicabile mărfurilor importate;

e) când sunt îndeplinite condițiile necesare ca regimul să ajute la crearea sau menținerea activității de transformare a mărfurilor în România, fără să aducă atingere în mod vădit intereselor economice ale producătorilor naționali de mărfuri similare. Prin regulamentul vamal se stabilesc cazurile în care aceste condiții economice se consideră îndeplinite.

(1) În cazurile în care mărfurile de import îndeplineau condițiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferențial când au fost plasate sub regimul de transformare sub control vamal și când acest tratament tarifar preferențial este aplicabil produselor identice cu produsele transformate puse în liberă circulație, drepturile de import la care sunt supuse produsele transformate se calculează prin aplicarea taxei pentru tratamentul tarifar preferențial respectiv.

(2) Dacă tratamentul tarifar preferențial menționat la alin. (1) este prevăzut pentru mărfurile de import în cadrul contingentelor tarifare sau plafoanelor tarifare, aplicarea taxei menționate la alin. (1) cu privire la produsele transformate este, de asemenea, supusă condiției ca respectivul tratament tarifar preferențial să fie aplicabil mărfurilor de import în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație. În acest caz, cantității de mărfuri de import utilizate în mod real la fabricarea produselor transformate puse în liberă circulație i se aplică contingentele sau plafoanele tarifare în vigoare la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație și nu se procedează la aplicarea contingentelor sau plafoanelor tarifare deschise pentru produsele identice cu produsele transformate.

(1) Autoritatea vamală stabilește termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se dea o altă destinație vamală. Termenul aprobat trebuie să fie suficient pentru ca obiectivul utilizării autorizate să fie atins.

(2) Termenul maxim în care mărfurile pot rămâne în regimul de admitere temporară este de 24 de luni. Autoritatea vamală poate stabili reducerea termenului, cu acordul persoanei în cauză.

(3) Autoritatea vamală poate, numai în împrejurări excepționale, la cererea persoanei în cauză și în limite raționale, să prelungească termenul prevăzut la alin. (2) pentru a permite utilizarea autorizată.

(1) Utilizarea regimului de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se acordă pentru mărfurile care nu sunt prevăzute la art. 161 sau care, chiar dacă sunt menționate, nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute în articolul respectiv pentru acordarea admiterii temporare cu exonerare totală de drepturi de import.

(2) Prin regulamentul vamal se stabilesc lista mărfurilor pentru care nu poate fi utilizat regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, precum și condițiile în care se poate recurge la acest regim.

(1) Cuantumul drepturilor de import de plătit pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import se stabilește la 3%, pentru fiecare lună sau fracție de lună în care mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi, din cuantumul drepturilor care ar fi fost plătite dacă astfel de mărfuri ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară.

(2) Cuantumul drepturilor de import de încasat nu îl poate depăși pe acela care ar fi trebuit încasat dacă mărfurile respective ar fi fost puse în liberă circulație la data la care au fost plasate sub regimul de admitere temporară, fără să se ia în considerare majorările de întârziere care ar putea fi aplicate.

(3) Transferul drepturilor și obligațiilor care decurg din regimul de admitere temporară, conform prevederilor art. 112, nu presupune aplicarea acelorași măsuri de exonerare pentru fiecare dintre perioadele de utilizare avute în vedere.

(4) Când transferul menționat la alin. (3) se efectuează cu exonerare parțială pentru ambii titulari autorizați să utilizeze regimul în aceeași lună, titularul autorizației inițiale este obligat să plătească cuantumul drepturilor de import pentru întreaga lună.

(1) Când ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile de import, cuantumul unei astfel de datorii se stabilește pe baza elementelor de taxare corespunzătoare acestor mărfuri în momentul acceptării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară. Cu toate acestea, când dispozițiile menționate la art. 161 prevăd astfel, cuantumul datoriei se determină pe baza elementelor de taxare corespunzătoare mărfurilor în cauză aplicabile în momentul nașterii datoriei vamale.

(2) În cazul în care, din alte rațiuni decât cele de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporară cu exonerare parțială de drepturi de import, ia naștere o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub regimul menționat, cuantumul acesteia este egal cu diferența dintre cuantumul drepturilor calculate conform alin. (1) și al celor de plătit, conform art. 163.

(1) Regimul de perfecționare pasivă permite ca mărfurile românești să fie exportate temporar de pe teritoriul vamal al României pentru a fi supuse unor operațiuni de perfecționare, iar produsele rezultate din aceste operațiuni să fie puse în liberă circulație cu exonerare totală sau parțială de drepturi de import.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu înlătură aplicarea prevederilor care reglementează domenii specifice privind sistemul de schimburi standard prevăzut în prezenta secțiune sau la art. 143.

(3) Exportul temporar al mărfurilor românești atrage aplicarea drepturilor de export, a măsurilor de politică comercială și a altor formalități prevăzute pentru scoaterea mărfurilor românești în afara teritoriului vamal al României.

(4) În sensul prezentei secțiuni, prin:

a) mărfuri de export temporar se înțelege mărfurile plasate sub regimul de perfecționare pasivă;

b) operațiuni de perfecționare se înțelege operațiunile menționate la art. 134 alin. (4) lit. a)-c);

c) produse compensatoare se înțelege toate produsele care rezultă din operațiunile de perfecționare;

d) rata de randament se înțelege cantitatea sau procentajul de produse compensatoare obținute prin perfecționarea unei cantități date de mărfuri de export temporar.

(1) Nu pot fi plasate în regim de perfecționare pasivă mărfurile românești:

a) al căror export implică rambursarea sau remiterea drepturilor de import;

b) care, înaintea exportului, au fost puse în liberă circulație cu exonerare totală de drepturi de import, în funcție de destinația lor finală, atât timp cât condițiile pentru acordarea unei astfel de exonerări continuă să se aplice;

c) al căror export implică acordarea rambursărilor la export sau pentru care, potrivit reglementărilor privind politica agricolă, se acordă un alt avantaj financiar decât aceste rambursări.

(2) Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la prevederile alin. (1) lit. b).

(1) Autorizația de perfecționare pasivă se emite la cererea persoanei care se ocupă de îndeplinirea operațiunilor de perfecționare.

(2) Autorizația de perfecționare pasivă poate fi acordată și unei alte persoane decât cea prevăzută la alin. (1) pentru mărfurile de origine română, în sensul titlului II cap. II secțiunea 1, când operațiunea de perfecționare constă în încorporarea acelor mărfuri în mărfuri obținute în afara României și importate ca produse compensatoare, cu condiția ca utilizarea acestui regim să contribuie la promovarea vânzării mărfurilor de export, fără să aducă atingere intereselor esențiale ale producătorilor români de produse identice sau similare cu produsele compensatoare importate.

(3) Cazurile și modalitățile în care se aplică alin. (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.

a) persoanelor stabilite în România;

b) când se poate stabili faptul că produsele compensatoare rezultă din perfecționarea mărfurilor de export temporar. Cazurile și condițiile în care se pot aplica derogări de la prezenta dispoziție sunt prevăzute în regulamentul vamal;

c) când utilizarea regimului de perfecționare pasivă nu este de natură să aducă atingere în mod serios intereselor esențiale ale producătorilor români.

(1) Autoritatea vamală stabilește termenul în care produsele compensatoare trebuie să fie reimportate pe teritoriul vamal al României. Acest termen se prelungește în urma depunerii, înainte de expirarea termenului inițial, a unei cereri justificate a titularului autorizației.

(2) Autoritatea vamală stabilește fie rata de randament a operațiunii, fie, când este necesar, modalitatea de stabilire a acesteia.

(1) Exonerarea totală sau parțială de drepturi de import prevăzută la art. 171 alin. (1) se acordă numai când produsele compensatoare sunt declarate pentru punerea în liberă circulație în numele sau pe seama:

a) titularului autorizației; sau

b) a oricărei alte persoane stabilite în România, cu condiția ca acea persoană să fi obținut consimțământul titularului autorizației, iar condițiile autorizării să fie îndeplinite.

(2) Exonerarea totală sau parțială de drepturi de import nu se acordă când una dintre condițiile sau obligațiile legate de regimul de perfecționare pasivă nu este îndeplinită, în afară de cazul în care se stabilește că neconcordanțele nu au un efect semnificativ în funcționarea corectă a regimului de perfecționare pasivă.

(1) Exonerarea totală sau parțială de drepturi de import prevăzută la art. 165 constă în deducerea din cuantumul drepturilor de import, aferente produselor compensatoare puse în liberă circulație, a cuantumului drepturilor de import care ar fi aplicabile la aceeași dată mărfurilor de export temporar, dacă acestea ar fi importate pe teritoriul vamal al României din țara în care a avut loc operațiunea de perfecționare sau ultima operațiune de perfecționare.

(2) Cuantumul ce trebuie dedus în temeiul prevederilor alin. (1) se calculează pe baza cantității și a felului mărfurilor în cauză, la data acceptării declarației de plasare sub regimul de perfecționare pasivă și pe baza altor elemente de taxare aplicabile la data acceptării declarației de punere în liberă circulație a produselor compensatoare.

(3) Valoarea mărfurilor de export temporar este cea înscrisă în declarația vamală de plasare sub regimul de perfecționare pasivă sau, dacă nu este posibilă determinarea valorii în acest mod, valoarea se determină prin diferența dintre valoarea în vamă a produselor compensatoare și costurile de perfecționare justificate prin documente.

(4) Dacă înainte de a fi plasate sub regimul de perfecționare pasivă mărfurile de export temporar au fost puse în liberă circulație la o taxă redusă în funcție de destinația lor finală și atât timp cât condițiile de acordare a acestei taxe reduse continuă să se aplice, cuantumul de dedus este cuantumul drepturilor de import încasat la punerea în liberă circulație a mărfurilor. Prin regulamentul vamal se stabilesc și alte costuri care nu se iau în considerare la calcularea cuantumului care trebuie dedus.

(5) Când mărfurile de export temporar ar putea beneficia, la punerea în liberă circulație, de o taxă redusă sau zero, în funcție de destinația lor finală, această taxă se ia în considerare cu condiția ca mărfurile să fi suferit aceleași operațiuni ca operațiunile prevăzute pentru o astfel de destinație în țara în care a avut loc operațiunea de perfecționare sau ultima operațiune de perfecționare.

(6) Dacă produsele compensatoare beneficiază de o măsură tarifară preferențială, în sensul art. 46 lit. d) sau e), iar această măsură există pentru mărfurile care se încadrează la același cod tarifar ca și mărfurile de export temporar, procentul drepturilor de import de luat în considerare la stabilirea cuantumului de dedus conform alin. (1) este acela care s-ar aplica dacă mărfurile de export temporar ar îndeplini condițiile în care se aplică măsura preferențială.

(7) Prezentul articol nu înlătură aplicarea prevederilor adoptate de România în schimbul de mărfuri cu alte țări, care stabilesc exonerarea de drepturi de import a anumitor produse compensatoare.

(1) Când scopul operațiunii de perfecționare este repararea mărfurilor de export temporar, acestea sunt puse în liberă circulație cu exonerare totală de drepturi de import când mărfurile au fost reparate cu titlu gratuit fie datorită unei obligații contractuale sau legale care decurge dintr-o garanție, fie datorită existenței unui viciu de fabricație.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care defectul a fost luat în considerare în momentul în care mărfurile în cauză au fost puse pentru prima oară în liberă circulație.

(1) Când scopul operațiunii de perfecționare este repararea mărfurilor de export temporar și o astfel de reparare se efectuează cu titlu oneros, exonerarea parțială de drepturi de import prevăzută la art. 165 constă în stabilirea cuantumului drepturilor aplicabile, pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data acceptării declarației de punere în liberă circulație a produselor respective și luând în considerare ca valoare în vamă o valoare egală cu costurile de reparare, cu condiția ca aceste costuri să reprezinte singura plată efectuată către titularul autorizației și să nu fie influențate de nici o legătură între titular și operator.

(2) Prin excepție de la dispozițiile art. 171, prin regulamentul vamal se pot stabili cazurile și condițiile specifice în care mărfurile pot fi puse în liberă circulație în urma operațiunii de perfecționare pasivă, pentru care costul operațiunii de perfecționare este luat ca bază pentru evaluare în vederea aplicării Tarifului vamal de import al României.

(1) Perfecționarea pasivă în sistemul de schimburi standard permite ca marfa importată, denumită în continuare produs de înlocuire, să înlocuiască un produs compensator.

(2) Autoritatea vamală aprobă utilizarea sistemului de schimburi standard când operațiunea de perfecționare constă în repararea de mărfuri românești, altele decât cele care fac obiectul politicii agricole sau al reglementărilor specifice aplicabile anumitor mărfuri ce rezultă din transformarea produselor agricole.

(3) Fără a se înlătura aplicarea prevederilor art. 179, dispozițiile privind produsele compensatoare se aplică și produselor de înlocuire.

(4) Autoritatea vamală permite ca produsele de înlocuire să fie importate înainte de exportul mărfurilor de export temporar, procedura numindu-se import anticipat. La importul anticipat al unui produs de înlocuire se constituie o garanție care să acopere cuantumul drepturilor de import.

(1) Produsele de înlocuire trebuie să se încadreze la același cod tarifar, să fie de aceeași calitate comercială și să aibă aceleași caracteristici tehnice ca mărfurile de export temporar, dacă acestea din urmă ar fi fost supuse operațiunii de reparare în cauză.

(2) Dacă mărfurile de export temporar au fost deja folosite înaintea acestui export, produsele de înlocuire trebuie să nu fie produse noi. Autoritatea vamală poate acorda derogări de la această regulă dacă produsul de înlocuire a fost livrat gratuit fie datorită unei obligații contractuale sau legale care decurge dintr-o garanție, fie datorită unui viciu de fabricație.

(1) În cazul importului anticipat, exportul mărfurilor de export temporar se realizează în termen de două luni de la data acceptării de către autoritatea vamală a declarației de punere în liberă circulație a produselor de înlocuire.

(2) În situații excepționale, la solicitarea justificată a titularului, autoritatea vamală poate prelungi, în limite rezonabile, termenul prevăzut la alin. (1).