(1) În cazul în care măsurile restrictive prevăzute la art. 19² alin. (1) lit. a) și b) nu sunt suficiente pentru îndeplinirea formalităților, precum și pentru limitarea abuzurilor la procedura de azil, în aplicarea art. 19² alin. (1) lit. c) solicitantul de protecție internațională poate fi plasat într-un spațiu închis special amenajat, cu restrângerea temporară a libertății de mișcare, numai în următoarele situații:
a) pentru verificarea identității declarate;
b) pentru stabilirea elementelor pe care se bazează cererea de protecție internațională, care nu ar putea fi obținute fără a se lua măsura, în special în cazul în care există un risc de sustragere a solicitantului;
c) la solicitarea uneia dintre instituțiile cu atribuții în domeniul securității naționale, din care rezultă că solicitantul de protecție internațională prezintă pericol pentru securitatea națională.
(2) Măsura prevăzută la alin. (1) nu poate fi dispusă împotriva solicitanților de protecție internațională minori, cu excepția situației prevăzute la art. 41 alin. (2) , cu respectarea principiului interesului superior al copilului.