(1) Pentru scopurile prezentei legi, în vederea verificării identității solicitantului de protecție internațională, structura specializată din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări desfășoară următoarele activități:

a) interogarea bazelor de date specifice;

b) amprentarea și fotografierea, în condițiile art. 19 lit. a) și ale art. 44 ;

c) interviul preliminar, în condițiile art. 43 ;

d) solicitarea, după caz, de date și informații de la instituții cu atribuții în domeniul securității naționale.

(2) Stabilirea elementelor cererii de protecție internațională se realizează cu prilejul derulării interviului prevăzut la art. 45 și 47 , după caz.

(3) Prin risc de sustragere în sensul art. 19⁵ alin. (1) lit. b) se înțelege situația de fapt care justifică presupunerea că solicitantul de protecție internațională se sustrage de la derularea activității prevăzute la alin. (2) .

(4) Prezintă risc de sustragere solicitantul care se află în oricare dintre următoarele situații:

a) a trecut sau a fost surprins încercând să treacă ilegal frontiera de stat a României, după depunerea cererii de protecție internațională;

b) a fost surprins încercând să treacă ilegal frontiera de stat a României, iar cererea de protecție internațională a fost depusă ulterior reținerii sale;

c) există motive să se creadă că intenționează să părăsească teritoriul României, după depunerea cererii de protecție internațională.