(1) Solicitantului i se oferă posibilitatea de a prezenta, în cadrul unui interviu, situația personală pentru a se stabili dacă în cazul său sunt aplicabile prevederile art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) .
(2) Hotărârea prevăzută la art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) se emite fără analizarea pe fond a cererii solicitantului și se comunică în condițiile prezentei legi.
(3) Împotriva hotărârii prevăzute la art. 95 alin. (2) , art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) solicitantul poate depune plângere, dispozițiile art. 80-81 aplicându-se în mod corespunzător.
(4) După comunicarea hotărârii prevăzute la art. 96 alin. (2) și art. 97 alin. (2) , Inspectoratul General pentru Imigrări informează autoritățile țării terțe europene sigure sau, după caz, ale țării terțe sigure, în limba țării respective, cu privire la faptul că cererea solicitantului nu a fost analizată pe fond.
(5) Atunci când constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 95 , 96 sau, după caz, art. 97 , Inspectoratul General pentru Imigrări acordă accesul la procedura de azil, în baza unei hotărâri motivate, și analizează cererea de azil în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta lege.