(1) Personalul de probațiune este eliberat din funcție în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, în condițiile legii;

c) neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute pentru numirea în funcție;

d) condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni;

e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de probațiune debutanți la examenul de definitivare, la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni;

f) incapacitatea profesională dovedită pe baza evaluării anuale a performanțelor profesionale individuale;

g) starea sănătății fizice și/sau psihice a persoanei, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției deținute;

h) ca sancțiune disciplinară.

(2) Cazurile de eliberare din funcție prevăzute la alin. (1) lit. c)-h) sunt motive imputabile persoanei, atrăgând consecințele prevăzute de lege.