Legea 123/2006 · 9 articole
(1) Suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probațiune poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în condițiile legii.
(2) Suspendarea raporturilor de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către personalul de probațiune și a plății drepturilor de natură salarială.
(3) Abrogat.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Suspendarea din funcție poate interveni prin acordul părților ori în cazul în care există motive justificate și temeinice de natură a pune persoana în imposibilitate temporară de a exercita funcția deținută.
(2) Suspendarea prin acordul părților se poate dispune pe o durată de maximum 6 luni, o singură dată într-un an.
(1) Suspendarea din funcție se poate dispune din inițiativa ministrului justiției, în următoarele situații:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2)-(5) ;
b) ca sancțiune disciplinară;
c) persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător.
(2) Dacă în urma cercetării disciplinare prealabile se constată că persoana nu a săvârșit o abatere disciplinară, neaplicându-se nici o sancțiune disciplinară, suspendarea din funcție încetează, iar persoana va fi repusă în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se drepturile bănești de care a fost lipsită.
(3) Suspendarea din funcție se dispune prin ordin al ministrului justiției.
(4) În perioada suspendării din funcție nu se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în funcția deținută.
(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) , boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate dispusă de ministrul justiției, la sesizarea directorului direcției de specialitate. Suspendarea din funcție se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății.
(6) După expirarea perioadei suspendării, ministrul justiției, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a persoanei, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, eliberarea din funcție potrivit art. 52 alin. (1) lit. g).
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
(1) Suspendarea la inițiativa persoanei poate interveni în următoarele situații:
a) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) pentru participarea la grevă, în condițiile legii;
d) există motive justificate și temeinice de natură a-l pune pe angajat în imposibilitate temporară de a exercita funcția deținută.
(2) Cererea de suspendare se face în scris, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea.
(3) Suspendarea se constată și se aprobă în cazurile prevăzute la alin. (1), prin act administrativ emis de angajator.
(4) Dispozițiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător și pentru cazurile prevăzute la alin. (1).
(1) Suspendarea raporturilor de muncă și reluarea activității se dispun sau se constată prin ordin al ministrului justiției care se comunică persoanei în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
(2) Pe perioada suspendării postul se păstrează.
Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare
Suspendarea din funcție se dispune de ministrul justiției, prin ordin.
(1) Personalul de probațiune este eliberat din funcție în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) pensionare, în condițiile legii;
c) neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute pentru numirea în funcție;
d) condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni;
e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de probațiune debutanți la examenul de definitivare, la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni;
f) incapacitatea profesională dovedită pe baza evaluării anuale a performanțelor profesionale individuale;
g) starea sănătății fizice și/sau psihice a persoanei, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției deținute;
h) ca sancțiune disciplinară.
(2) Cazurile de eliberare din funcție prevăzute la alin. (1) lit. c)-h) sunt motive imputabile persoanei, atrăgând consecințele prevăzute de lege.
(1) Persoana poate solicita eliberarea din funcție prin demisie.
(2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.
(3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrătoare pentru consilieri de probațiune, respectiv de 30 de zile lucrătoare pentru șefii serviciilor și inspectorii de probațiune din direcția de specialitate.
(1) Eliberarea din funcție se dispune prin ordin al ministrului justiției, care produce efecte de la data stabilită prin acesta.
(2) Ordinul ministrului justiției de eliberare din funcție se comunică persoanei în cauză și trebuie să conțină, în mod obligatoriu, motivele care determină eliberarea din funcție și, după caz, durata preavizului.
(3) Împotriva ordinului de eliberare din funcție se poate face contestație la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.