Modificarea raporturilor de muncă

Azi

Legea 123/2006 · 14 articole

Secțiunea 1 — Delegarea, detașarea și transferul personalului din serviciile de probațiune

Articolul 40

(1) Delegarea personalului de probațiune se dispune pe o perioadă de cel mult 60 de zile într-un an.

(2) Persoana poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) graviditate;

b) își crește singură copilul;

c) starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.

(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile într-un an se poate dispune numai cu acordul scris al persoanei.

(4) Pe perioada delegării, persoana își păstrează funcția și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul delegat din cadrul instituțiilor publice din sectorul bugetar.

(5) Personalul de probațiune poate fi delegat într-o funcție de conducere, cu acordul acestuia. Pe perioada delegării într-o funcție de conducere, persoana beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care este delegată.

Articolul 41

(1) Detașarea consilierilor de probațiune se dispune în interesul serviciului în care urmează să își desfășoare activitatea, la propunerea directorului direcției de specialitate, pentru o perioadă de cel mult un an.

(2) Detașarea poate fi prelungită pentru motive obiective, care impun prezența persoanei la serviciul la care s-a dispus detașarea, cu acordul acesteia, din 6 în 6 luni. Dacă nu există acordul persoanei, durata maximă a detașării este de un an.

(3) Persoana poate refuza detașarea numai în mod excepțional și pentru motive personale temeinice.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

Articolul 42

(1) Personalul de probațiune care este detașat sau delegat în altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază, pe toată durata delegării sau detașării, de următoarele drepturi:

a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizația de încadrare brută lunară, dar nu mai puțin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unitățile bugetare;

b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele inclusiv. În situația în care nu beneficiază de cazare în aceste condiții, personalul are dreptul la o sumă egală cu 0,5% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte, pe toată durata delegării sau detașării în altă localitate;

c) decontarea transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, după caz. În cazul în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea valorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri. Aceste drepturi nu se plătesc în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparține instituției.

(2) Prevederile prezentului articol se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituțiile publice.

Articolul 43

(1) Transferul personalului din serviciile de probațiune între serviciile de probațiune se aprobă, la cererea acestuia, de ministrul justiției, cu avizul directorului Direcției de probațiune și al șefilor serviciilor de probațiune implicate.

(2) Transferul se face într-o funcție echivalentă cu funcția deținută.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) , inspectorul de probațiune poate fi transferat, la cerere, pe funcția de consilier de probațiune, cu respectarea prevederilor alin. (1) .

(4) Inspectorul de probațiune transferat pe o funcție de consilier de probațiune va fi încadrat pe gradul de consilier de probațiune corespunzător vechimii în probațiune.

Articolul 44

(1) Delegarea, detașarea și transferul se dispun prin ordin al ministrului justiției. Încetarea delegării și detașării se dispune prin ordin al ministrului justiției.

(2) Condițiile și procedura delegării, detașării și transferului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Secțiunea a 2-a — Suspendarea și eliberarea din funcție ale personalului din serviciile de probațiune

Articolul 45

(1) Suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probațiune poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în condițiile legii.

(2) Suspendarea raporturilor de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către personalul de probațiune și a plății drepturilor de natură salarială.

(3) Abrogat.

Articolul 47

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Suspendarea din funcție poate interveni prin acordul părților ori în cazul în care există motive justificate și temeinice de natură a pune persoana în imposibilitate temporară de a exercita funcția deținută.

(2) Suspendarea prin acordul părților se poate dispune pe o durată de maximum 6 luni, o singură dată într-un an.

Articolul 48

(1) Suspendarea din funcție se poate dispune din inițiativa ministrului justiției, în următoarele situații:

a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2)-(5) ;

b) ca sancțiune disciplinară;

c) persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător.

(2) Dacă în urma cercetării disciplinare prealabile se constată că persoana nu a săvârșit o abatere disciplinară, neaplicându-se nici o sancțiune disciplinară, suspendarea din funcție încetează, iar persoana va fi repusă în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se drepturile bănești de care a fost lipsită.

(3) Suspendarea din funcție se dispune prin ordin al ministrului justiției.

(4) În perioada suspendării din funcție nu se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în funcția deținută.

(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) , boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate dispusă de ministrul justiției, la sesizarea directorului direcției de specialitate. Suspendarea din funcție se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului sănătății.

(6) După expirarea perioadei suspendării, ministrul justiției, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a persoanei, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, eliberarea din funcție potrivit art. 52 alin. (1) lit. g).

Articolul 49

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

(1) Suspendarea la inițiativa persoanei poate interveni în următoarele situații:

a) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

c) pentru participarea la grevă, în condițiile legii;

d) există motive justificate și temeinice de natură a-l pune pe angajat în imposibilitate temporară de a exercita funcția deținută.

(2) Cererea de suspendare se face în scris, cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea.

(3) Suspendarea se constată și se aprobă în cazurile prevăzute la alin. (1), prin act administrativ emis de angajator.

(4) Dispozițiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător și pentru cazurile prevăzute la alin. (1).

Articolul 50

(1) Suspendarea raporturilor de muncă și reluarea activității se dispun sau se constată prin ordin al ministrului justiției care se comunică persoanei în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.

(2) Pe perioada suspendării postul se păstrează.

Articolul 51

Text anterior abrogării — nu mai este în vigoare

Suspendarea din funcție se dispune de ministrul justiției, prin ordin.

Articolul 52

(1) Personalul de probațiune este eliberat din funcție în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, în condițiile legii;

c) neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute pentru numirea în funcție;

d) condamnarea definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni;

e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de probațiune debutanți la examenul de definitivare, la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni;

f) incapacitatea profesională dovedită pe baza evaluării anuale a performanțelor profesionale individuale;

g) starea sănătății fizice și/sau psihice a persoanei, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției deținute;

h) ca sancțiune disciplinară.

(2) Cazurile de eliberare din funcție prevăzute la alin. (1) lit. c)-h) sunt motive imputabile persoanei, atrăgând consecințele prevăzute de lege.

Articolul 53

(1) Persoana poate solicita eliberarea din funcție prin demisie.

(2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.

(3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrătoare pentru consilieri de probațiune, respectiv de 30 de zile lucrătoare pentru șefii serviciilor și inspectorii de probațiune din direcția de specialitate.

Articolul 54

(1) Eliberarea din funcție se dispune prin ordin al ministrului justiției, care produce efecte de la data stabilită prin acesta.

(2) Ordinul ministrului justiției de eliberare din funcție se comunică persoanei în cauză și trebuie să conțină, în mod obligatoriu, motivele care determină eliberarea din funcție și, după caz, durata preavizului.

(3) Împotriva ordinului de eliberare din funcție se poate face contestație la instanța judecătorească competentă, potrivit legii.