Hotărârea pronunțată într-un stat membru nu poate fi recunoscută în unul dintre următoarele cazuri:
a) hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român;
b) hotărârea a fost pronunțată în lipsa pârâtului, iar instanța constata ca actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu a fost înmânat în timp util, astfel încât pârâtul să aibă posibilitatea de a-și pregati apărarea, cu condiția ca pârâtul sa fi exercitat căile de atac împotriva hotărârii, dacă a avut posibilitatea sa o facă;
c) hotărârea este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată de o instanța română într-un litigiu între aceleași părți;
d) hotărârea este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată anterior de o instanța dintr-un stat membru sau dintr-un stat terț, între aceleași părți și având același obiect, dacă hotărârea anterioară îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută în România.