LexistoriaDreptul la drept.

Recunoașterea hotărârilor pronunțate în statele membre

Azi

Legea 187/2003 · 6 articole

Articolul 35

O hotărâre pronunțată într-un stat membru este recunoscută de plin drept în România, în condițiile prezentei legi.

Articolul 36

(1) În caz de litigiu, orice persoană interesată poate solicita instanței române, pe cale principala, recunoașterea unei hotărâri pronunțate într-un stat membru. Cererea de recunoaștere se introduce la tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul ori sediul partea împotriva căreia se solicita recunoașterea sau, în lipsa acestuia, la tribunalul competent sa încuviințeze executarea, potrivit art. 41.

(2) Cererea de recunoaștere poate fi, de asemenea, rezolvată pe cale incidentala de către instanța sesizată cu un proces având un alt obiect, dacă recunoașterea este necesară pentru soluționarea acestui proces.

Articolul 37

Hotărârea pronunțată într-un stat membru nu poate fi recunoscută în unul dintre următoarele cazuri:

a) hotărârea încalcă ordinea publică de drept internațional privat român;

b) hotărârea a fost pronunțată în lipsa pârâtului, iar instanța constata ca actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent nu a fost înmânat în timp util, astfel încât pârâtul să aibă posibilitatea de a-și pregati apărarea, cu condiția ca pârâtul sa fi exercitat căile de atac împotriva hotărârii, dacă a avut posibilitatea sa o facă;

c) hotărârea este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată de o instanța română într-un litigiu între aceleași părți;

d) hotărârea este ireconciliabila cu o hotărâre pronunțată anterior de o instanța dintr-un stat membru sau dintr-un stat terț, între aceleași părți și având același obiect, dacă hotărârea anterioară îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută în România.

Articolul 38

(1) O hotărâre nu poate fi recunoscută dacă vine în conflict cu dispozițiile prezentei legi privitoare la competența în materie de asigurări, protecția consumatorului, precum și la competența exclusiva.

(2) La verificarea acestor reguli de competența instanța este ținuta de constatările de fapt în temeiul cărora instanța din statul membru și-a argumentat competența.

(3) Sub rezerva dispozițiilor alin. (1), competența instanței din statul membru nu poate fi revizuită. Dispoziția prevăzută la art. 37 lit. a) nu poate fi aplicată normelor în materie de competența.

Articolul 39

Instanța română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii unui stat membru și nici la modificarea ei.

Articolul 40

Instanța română poate suspenda acțiunea prin care se solicita recunoașterea unei hotărâri pronunțate de o instanța dintr-un stat membru în cazul în care, împotriva hotărârii a carei recunoaștere se cere, se introduce o cale de atac ordinară.

Secțiunea 1 — Recunoașterea hotărârilor pronunțate în statele membre · Legea 187/2003 · Lexistoria