(1) În zonele și aglomerările sau în părți ale acestora încadrate în regimul I de gestionare conform prevederilor art. 42 lit. a) din Legea nr. 104/2011 , cu modificările ulterioare, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză evaluează necesitatea de a aplica, pentru fiecare instalație medie de ardere din aceste zone sau părți ale acestor zone, valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta lege, ca măsură a planului de calitate a aerului elaborat pentru acea zonă sau aglomerare în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 104/2011 , cu modificările ulterioare.
(2) La aplicarea unor asemenea valori-limită de emisie se ține cont de rezultatele schimbului de informații organizat de Comisia Europeană în legătură cu nivelurile de emisii care pot fi obținute prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile și a tehnologiilor emergente luând în considerare și costurile aferente acestora, cu condiția ca aplicarea unor asemenea valori-limită de emisie să contribuie efectiv la o îmbunătățire semnificativă a calității aerului.