Valorile-limită de emisie

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2025, emisiile în aer de SO_2, NO_x și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică nominală mai mare de 5 MW nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 2 și 3 din partea 1 a anexei nr. 2 .

(2) Începând cu data de 1 ianuarie 2030, emisiile în aer de SO_2, NO_x și pulberi provenite de la o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică nominală de 5 MW sau mai mică nu trebuie să depășească valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1 și 3 din partea 1 a anexei nr. 2 .

(1) Instalațiile medii de ardere existente care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, sunt exceptate de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1-3 din partea 1 a anexei nr. 2 .

(2) Instalațiile medii de ardere existente care nu funcționează mai mult de 1.000 de ore pe an, calculate ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, sunt exceptate de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute în tabelele 1-3 din partea I a anexei nr. 2 , dacă sunt exploatate pentru producerea de energie termică în cazul unor condiții meteorologice cu temperaturi excepțional de scăzute.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 200 mg/Nm³ pentru instalațiile care ard combustibili solizi.

(1) Până la data de 1 ianuarie 2030, instalațiile medii de ardere existente cu o putere termică nominală mai mare de 5 MW sunt exceptate de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 2 , cu condiția ca cel puțin 50% din producția de energie termică utilă a instalației, ca medie mobilă pe o perioadă de 5 ani, să fie distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de termoficare.

(2) În situația aplicării exceptării prevăzute la alin. (1) , valorile-limită de emisie stabilite de autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză nu depășesc 1.100 mg/Nmc pentru SO_2 și 150 mg/Nmc pentru pulberi.

(1) Până la data de 1 ianuarie 2030, instalațiile medii de ardere care folosesc biomasă solidă drept combustibil principal sunt exceptate de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie pentru pulberi prevăzute în anexa nr. 2 , cu condiția ca aceste instalații să fie situate în zone în care, potrivit evaluărilor realizate în concordanță cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare, este asigurată conformitatea cu valorile-limită impuse pentru poluanții pentru care se realizează evaluarea calității aerului.

(2) În situația aplicării exceptării prevăzute la alin. (1) , valorile-limită de emisie stabilite de autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză nu depășesc 150 mg/Nmc în cazul pulberilor.

(1) Instalațiile medii de ardere noi care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an, calculate ca medie mobilă pe o perioadă de 3 ani, sunt exceptate de la obligația de a respecta valorile-limită de emisie prevăzute în partea a 2-a din anexa nr. 2 .

(2) Pentru instalațiile care ard combustibili solizi, în situația aplicării unei exceptări prevăzute la alin. (1) , autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză stabilește ca cerință specifică o valoare-limită de emisie pentru pulberi de 100 mg/Nmc.

(1) În zonele și aglomerările sau în părți ale acestora încadrate în regimul I de gestionare conform prevederilor art. 42 lit. a) din Legea nr. 104/2011 , cu modificările ulterioare, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză evaluează necesitatea de a aplica, pentru fiecare instalație medie de ardere din aceste zone sau părți ale acestor zone, valori-limită de emisie mai stricte decât cele prevăzute în prezenta lege, ca măsură a planului de calitate a aerului elaborat pentru acea zonă sau aglomerare în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 104/2011 , cu modificările ulterioare.

(2) La aplicarea unor asemenea valori-limită de emisie se ține cont de rezultatele schimbului de informații organizat de Comisia Europeană în legătură cu nivelurile de emisii care pot fi obținute prin utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile și a tehnologiilor emergente luând în considerare și costurile aferente acestora, cu condiția ca aplicarea unor asemenea valori-limită de emisie să contribuie efectiv la o îmbunătățire semnificativă a calității aerului.

(1) În cazul în care operatorul unei instalații medii de ardere care utilizează, în mod normal, combustibil cu conținut scăzut de sulf nu poate să respecte valorile-limită de emisie pentru SO_2 din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conținut scăzut de sulf, ca urmare a unei penurii grave, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză poate acorda o derogare de la obligația respectării valorilor-limită de emisie pentru SO_2 prevăzute la art. 19 și 26 , pentru o perioadă de maximum șase luni, cu înștiințarea autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu prevederile alin. (1) , în termen de o lună de la acordarea acesteia.

(1) În cazul în care, din cauza unei întreruperi neașteptate a furnizării de gaz, operatorul unei instalații medii de ardere care utilizează numai combustibil gazos trebuie să recurgă în mod excepțional la utilizarea altor combustibili, motiv pentru care instalația ar trebui să fie dotată cu un echipament secundar de reducere a emisiilor, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză, cu înștiințarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, poate acorda o derogare de la obligația respectării valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 19 și 26 .

(2) Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăși 10 zile, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează autorității publice teritoriale pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul în cauză că se justifică o perioadă mai îndelungată.

(3) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) , în termen de o lună de la acordarea acesteia.

În cazul în care o instalație medie de ardere utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului în a cărei rază de competență se află operatorul instalației în cauză stabilește valorile-limită de emisie, respectând etapele următoare: