(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a elabora programe de acțiune comunitară destinate prevenirii și combaterii riscului de sărăcie și excluziune socială, care se aprobă prin hotărâri ale consiliilor locale.
(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a include, cu prioritate, beneficiarii venitului minim de incluziune în programele de acțiune comunitară și de a analiza anual modul în care au fost aplicate măsurile pentru prevenirea și combaterea riscului de sărăcie și excluziune socială în rândul beneficiarilor venitului minim de incluziune, stabilite prin programele de acțiune comunitară prevăzute la alin. (1) .
(3) Programele de acțiune comunitară prevăzute la alin. (1) se transmit direcțiilor județene de asistență socială și protecția copilului în vederea elaborării strategiilor județene de dezvoltare a serviciilor sociale, precum și comisiilor județene de incluziune socială, respectiv comisiei de incluziune socială a municipiului București, înființate conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.217/2006 privind constituirea mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale în România, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Datele și informațiile rezultate din analiza prevăzută la alin. (2) se transmit Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
(5) Procedura privind structurarea și transmiterea datelor și informațiilor privind beneficiarii de venit minim de incluziune și a măsurilor implementate de către autoritățile locale în scopul prevenirii și combaterii riscului de sărăcie și excluziune socială se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.