(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) creanța de asigurări - creanțele creditorilor de asigurări, indiferent de momentul nașterii acestora raportat la data deschiderii procedurii de faliment sau de lichidare bazată sau nu pe insolvență, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă; se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;

b) creditorii de asigurări, deținători ai uneia sau mai multor creanțe de asigurare, sunt, după caz:

(i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;

(ii) beneficiarul asigurării - persoana definită la art. 1 alin. (2) pct. 7 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 237/2015 ;

(iii) persoana prejudiciată - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, altul decât un contract RCA;

(iv) persoană prejudiciată RCA - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract RCA atunci când accidentul cauzator de prejudicii se produce în limitele teritoriale de aplicare ale asigurării RCA;

(v) asigurătorul îndreptățit să recupereze de la asigurătorul aflat în faliment sau în procedură de lichidare bazată pe insolvență sume plătite persoanelor prejudiciate RCA în conformitate cu clauza de despăgubire directă aferentă unui contract RCA, conform dreptului intern; orice alt asigurător care are un drept de subrogare, regres sau acțiune directă împotriva asigurătorului debitor nu este considerat creditor de asigurare în sensul prezentei legi;

c) contribuție - suma nerambursabilă datorată Fondului de către asigurătorii prevăzuți la art. 3 , conform prevederilor prezentei legi;

d) despăgubire/indemnizație - suma pe care Fondul o plătește fiecărei persoane dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) , în limita plafonului de garantare și în condițiile prevăzute de prezenta lege.

e) asigurător european - asigurătorul autorizat într-un alt stat membru care desfășoară activitate pe teritoriul României în calitate de stat membru gazdă prin intermediul unei sucursale deschise în România;

f) stat membru - stat membru al Uniunii Europene sau alt stat membru al Spațiului Economic European.

(2) Termenii și expresiile utilizați/utilizate în cuprinsul prezentei legi și care nu au fost definiți/definite la alin. (1) au semnificația prevăzută la art. 5 din Legea nr. 85/2014 , art. 2 din Legea nr. 246/2015 , art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 și la art. 2 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, denumită în continuare Legea nr. 132/2017 .

(3) În înțelesul prezentei legi, persoanele din conducerea asigurătorului debitor, astfel cum sunt definite la art. 1 alin. (2) pct. 33 din Legea nr. 237/2015 , cu modificările și completările ulterioare, nu fac parte din categoria creditorilor de asigurări, cu excepția cazului în care sunt persoane prejudiciate RCA.