Cerințele de informare și conduită în desfășurarea activității

Azi

Legea 236/2018 · 7 articole

Articolul 12 — Principiile și informațiile generale

(1) Distribuitorii de asigurări acționează întotdeauna onest, corect și profesionist, astfel încât să corespundă cel mai bine intereselor clienților.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor din titlul I al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, cu modificările și completările ulterioare, informațiile legate de obiectul prezentei legi, inclusiv comunicările publicitare, care sunt adresate clienților sau potențialilor clienți de către distribuitorii de asigurări, sunt corecte, clare și neînșelătoare și ușor identificabile.

(3) Distribuitorilor de asigurări le este interzis să fie remunerați, să își remunereze personalul și să îi evalueze performanțele într-un mod incompatibil cu obligația de a acționa în conformitate cu cele mai bune interese ale clienților, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

(4) Distribuitorilor de asigurări le este interzisă adoptarea măsurilor care, prin intermediul remunerării, al obiectivelor de vânzări sau prin alte mijloace, constituie un stimulent pentru sine sau pentru personalul acestora, prin care să recomande clienților un anumit produs, dacă ar putea oferi un alt produs de asigurare care ar răspunde mai bine nevoilor clienților respectivi.

(5) Intermediarilor și intermediarilor de asigurări auxiliare le este interzis să facă reclamă ori publicitate remunerată pentru produsele, activitatea sau acțiunile de orice fel ale societăților.

(6) Înaintea încheierii unui contract de asigurare, asigurătorii și/sau intermediarii de asigurări prezintă clienților în timp util următoarele informații:

a) în cazul asigurătorilor și intermediarilor:

(i) identitatea și adresa acestora;

(ii) calitatea de intermediar sau de asigurător deținută, după caz;

(iii) dacă oferă consultanță cu privire la produsele de asigurare comercializate;

(iv) procedurile prevăzute la art. 4 alin. (20) și informațiile privind procedurile extrajudiciare de reclamație și de atac prevăzute la art. 4 alin. (27) ;

b) în cazul intermediarilor:

(i) registrul în care sunt înscriși și modalitățile prin care se poate verifica acest lucru;

(ii) dacă aceștia reprezintă clientul sau acționează pentru și în numele asigurătorului.

(7) Prevederile alin. (6) și cele ale art. 13 alin. (1) lit. d) se aplică în mod corespunzător și intermediarilor de asigurări auxiliare.

Articolul 13 — Informațiile privind conflictele de interese

(1) Înainte de încheierea unui contract de asigurare, intermediarii de asigurări furnizează, cu respectarea prevederilor art. 15 , în timp util, clienților cel puțin următoarele informații:

a) participațiile calificate deținute în cadrul asigurătorilor;

b) participațiile calificate deținute de asigurători sau de societățile-mamă ale unor asigurători în cadrul intermediarilor;

c) în legătură cu contractul propus sau contractul pentru care oferă consultanță:

(i) dacă oferă consultanță bazată pe o analiză imparțială și personală;

(ii) dacă are obligația contractuală să lucreze, în sectorul distribuției de asigurări, exclusiv cu unul sau mai mulți asigurători, caz în care comunică și denumirea asigurătorilor respectivi;

(iii) inexistența consultanței și inexistența obligației prevăzute la pct. (i) și (ii) , caz în care intermediarul comunică denumirea asigurătorului cu care poate lucra și cu care lucrează efectiv;

d) natura remunerației primite în legătură cu contractul de asigurare;

e) dacă, în ceea ce privește contractul de asigurare, acesta lucrează:

(i) pe baza unui onorariu, care este remunerația plătită direct de consumator;

(ii) pe baza unui comision de orice fel, ca remunerație inclusă în prima de asigurare;

(iii) pe baza oricărui altui tip de remunerație, inclusiv beneficii economice de orice natură, oferite sau date în legătură cu contractul de asigurare; sau

(iv) pe baza unei combinații dintre tipurile de remunerații prevăzute la pct. (i)-(iii) .

(2) Înainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorii informează în timp util clienții asupra naturii remunerației primite de angajații acestora în legătură cu contractul de asigurare.

(3) Pentru fiecare dintre plățile efectuate de clienți în temeiul contractului de asigurare după încheierea acestuia, altele decât cele aferente primelor și plăților programate, asigurătorii și intermediarii de asigurări prezintă informațiile prevăzute în prezentul articol.

(4) În cazul în care onorariile sunt plătite direct de către clienți, intermediarii de asigurări informează clienții cu privire la cuantumul acestora sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu privire la metoda de calculare a onorariilor.

(5) Este interzisă acceptarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate distribuitorilor de asigurări de către terți sau de persoane care acționează în numele acestora în legătură cu distribuția de produse de asigurare. Prin terț se înțelege altă persoană decât societățile, intermediarii și clienții.

Articolul 14 — Cerințele și necesitățile clienților și informațiile privind consultanța

(1) Înainte de încheierea contractelor de asigurare, distribuitorii de asigurări:

a) evaluează cerințele și necesitățile clienților, pe baza informațiilor obținute de la aceștia, astfel încât contractele propuse să fie în concordanță cu acestea;

b) furnizează clienților informații obiective privind produsul de asigurare propus, într-o formă ușor de înțeles, pentru a permite acestora să ia o decizie în cunoștință de cauză.

(2) În cazul în care se oferă consultanță înainte de încheierea unui contract specific, distribuitorii de asigurări fac recomandări personalizate pentru clienți, în care documentează motivul adecvării unui anumit produs la cerințele și nevoile clienților.

(3) Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt adaptate în funcție de complexitatea produsului de asigurare propus și tipul de client.

(4) În cazul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. c) pct. (i) , consultanța se oferă după analizarea unui număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piață, astfel încât recomandarea personalizată să fie efectuată pe baza unor criterii profesionale și contractul de asigurare să răspundă cel mai bine necesităților clientului.

(5) Fără a aduce atingere prevederilor art. 107 din Legea nr. 237/2015 , înainte de încheierea unui contract, indiferent dacă se acordă sau nu consultanță și indiferent dacă produsul de asigurare face sau nu parte dintr-un pachet în conformitate cu art. 4 alin. (21) și art. 16 , distribuitorul de asigurări aplică prevederile alin. (1) lit. b) și alin. (3) .

(6) Informațiile prevăzute la alin. (5) se transmit utilizând un document de informare standardizat privind produsul de asigurare, potrivit prevederilor legale, denumit în continuare PID, în cazul în care produsul respectiv face parte din clasele de asigurări generale prevăzute în secțiunile A și B din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015 . PID se transmite pe hârtie sau pe un alt suport durabil.

(7) PID este elaborat de creatorul produsului de asigurare generală și are următoarele caracteristici:

a) este succint și de sine stătător;

b) este prezentat și structurat utilizând caractere de dimensiuni lizibile pentru a fi clar și ușor de citit;

c) este inteligibil chiar dacă originalul color este imprimat sau fotocopiat în alb și negru;

d) este scris în limba oficială utilizată în partea din statul membru în care este oferit produsul de asigurare;

e) prin excepție de la lit. d) , este scris într-o altă limbă, în temeiul unui acord dintre consumator și distribuitor;

f) este structurat cu acuratețe și fără a crea confuzii;

g) conține titlul „document de informare privind produsul de asigurare“ în partea de sus pe prima pagină;

h) include declarația potrivit căreia informațiile precontractuale și contractuale complete sunt furnizate în alte documente.

(8) PID este furnizat împreună cu informațiile solicitate a fi transmise potrivit prevederilor legale cu condiția să fie respectate cerințele prevăzute la alin. (7) .

(9) PID cuprinde următoarele informații:

a) tipul de asigurare;

b) un rezumat al acoperirii asigurării cuprinzând:

(i) principalele riscuri;

(ii) suma asigurată;

(iii) acoperirea geografică, dacă este cazul;

(iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul;

c) metodele de plată a primelor și frecvența plăților;

d) principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de despăgubiri;

e) obligații la începutul contractului;

f) obligații pe durata contractului;

g) obligații în cazul solicitării de despăgubiri;

h) durata contractului, inclusiv data de începere și de încheiere a acestuia;

i) metode de încetare a contractului.

Articolul 15 — Modalitatea de transmitere a informațiilor

(1) Informațiile furnizate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (23) , art. 12 alin. (6) , art. 13 , 14 și art. 23 alin. (1) și (2) , art. 26 și art. 36 alin. (2) lit. a) pct. (iii) și lit. b) pct. (i) se transmit clienților:

a) pe hârtie;

b) cu claritate și precizie, într-un mod care să fie pe înțelesul acestora;

c) în una dintre următoarele limbi oficiale:

(i) a statului membru în care este situat riscul;

(ii) a statului membru al angajamentului;

(iii) agreată de părți;

d) gratuit.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. a) , informațiile respective pot fi furnizate clienților utilizând unul dintre următoarele mijloace de comunicare:

a) un suport durabil, altul decât hârtia, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (4) ;

b) un site, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (5) .

(3) În cazul în care informațiile respective sunt furnizate clientului potrivit alin. (2) , acestuia i se furnizează, la cerere și în mod gratuit, o copie pe suport hârtie.

(4) Condițiile pentru furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) utilizând un suport durabil, altul decât hârtia, sunt:

a) modalitatea de furnizare este adecvată în contextul activității desfășurate între distribuitorii de asigurări și clienți;

b) oferirea posibilității clienților de a alege între informații pe hârtie și pe un alt suport durabil, aceștia alegând a doua variantă.

(5) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt furnizate prin intermediul unui site dacă se adresează personal clienților sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) modalitatea de furnizare este adecvată în contextul activității desfășurate între distribuitorii de asigurări și clienți;

b) se obține acordul clienților;

c) se transmite clienților, pe cale electronică, adresa site-ului și a locului unde pot fi accesate informațiile respective;

d) se garantează faptul că informațiile respective rămân accesibile pe site pe toată perioada care este în mod rezonabil necesară clientului pentru a le consulta.

(6) În sensul prevederilor alin. (4) și (5) , furnizarea informațiilor se consideră a fi adecvată dacă există dovezi că respectivii clienți au acces la internet în mod periodic. Furnizarea de către client a unei adrese de e-mail în scopul activității respective este considerată o astfel de dovadă.

(7) În cazul vânzării prin telefon, informațiile furnizate clienților înainte de încheierea contractului, inclusiv PID, sunt furnizate în conformitate cu dispozițiile legale naționale și cu cele ale Uniunii Europene direct aplicabile comercializării la distanță a serviciilor financiare pentru consumatori.

(8) În situația prevăzută la alin. (7) , în care clienții optează pentru obținerea informațiilor prealabile pe un suport durabil, altul decât hârtia, în conformitate cu alin. (4) , acestea sunt furnizate de către distribuitorii de asigurări în conformitate cu alin. (1) sau (2) , imediat după încheierea contractului de asigurare.

Articolul 16 — Informațiile privind vânzarea combinată

(1) Atunci când un produs de asigurare este oferit împreună cu un serviciu sau produs auxiliar care nu este o asigurare, în cadrul unui pachet sau al aceluiași acord, distribuitorii de asigurări informează clienții asupra posibilității cumpărării separate a diferitelor componente. În caz afirmativ, distribuitorii de asigurări furnizează o descriere adecvată a diverselor componente ale acordului sau pachetului și o evidență separată a costurilor și cheltuielilor pentru fiecare componentă.

(2) În circumstanțele prevăzute la alin. (1) și atunci când riscul sau acoperirea asigurării care rezultă dintr-un astfel de acord sau pachet sunt diferite de cele asociate componentelor luate separat, distribuitorii de asigurări furnizează o descriere adecvată a diferitelor componente ale acordului sau pachetului și a modului în care interacțiunea dintre acestea modifică riscul sau acoperirea asigurării.

(3) Atunci când un produs de asigurare este auxiliar unui bun sau serviciu care nu este o asigurare, în cadrul unui pachet sau al aceluiași acord, distribuitorii de asigurări oferă clienților posibilitatea de a cumpăra separat bunul sau serviciul.

(4) Este exclus de la aplicarea prevederilor alin. (3) un produs de asigurare auxiliar:

a) unui serviciu sau unei activități de investiții în sensul definiției prevăzute de legislația privind piețele de instrumente financiare;

b) unui contract de credit în sensul definiției prevăzute la art. 3 pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;

c) unui cont de plăți în sensul definiției prevăzute la art. 4 lit. g) din Legea nr. 258/2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (3) , distribuitorii de asigurări specifică cerințele și necesitățile clienților în legătură cu produsele de asigurare care fac parte din pachetul global sau din același acord.

(6) Prezentul articol nu interzice distribuția de produse de asigurare care oferă acoperiri pentru diverse tipuri de riscuri, denumite în continuare polițe de asigurare multirisc.

Articolul 17 — Procesul de supraveghere și guvernanța internă a produsului

(1) Înainte de comercializarea sau distribuirea către clienți a produselor de asigurare, asigurătorii și intermediarii principali care creează astfel de produse mențin, aplică și revizuiesc un proces de aprobare a:

a) fiecărui produs, proporțional și adecvat naturii acestuia;

b) ajustărilor semnificative ale produselor existente.

(2) Prin procesul de aprobare prevăzut la alin. (1) se asigură următoarele:

a) identificarea unei piețe-țintă pentru fiecare produs;

b) evaluarea riscurilor relevante conexe pieței-țintă;

c) consecvența strategiei de distribuție preconizate cu piața-țintă identificată;

d) includerea măsurilor rezonabile pentru a asigura distribuția produsului de asigurare pe piața-țintă identificată.

(3) Asigurătorii înțeleg și revizuiesc periodic produsele de asigurare oferite sau comercializate, ținând cont de evenimentele care pot afecta în mod semnificativ riscul potențial conex pieței-țintă identificate, evaluând cel puțin următoarele:

a) dacă produsul respectă în continuare nevoile pieței-țintă identificate;

b) dacă strategia de distribuție preconizată este în continuare adecvată.

(4) Asigurătorii și intermediarii care creează produse de asigurare pun la dispoziția distribuitorilor toate informațiile adecvate privind produsul de asigurare și procesul de aprobare a produsului, inclusiv piața-țintă identificată.

(5) Distribuitorii de asigurări care oferă consultanță cu privire la produse de asigurare create de alți distribuitori sau propun astfel de produse instituie mecanisme adecvate pentru a obține informațiile prevăzute la alin. (4) și pentru a înțelege caracteristicile și piața-țintă identificată pentru fiecare produs de asigurare.

(6) Politicile, procesele și mecanismele prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere cerințelor din prezenta lege, inclusiv celor cu privire la publicare, caracterul adecvat și corespunzător, identificarea și gestionarea conflictelor de interese, precum și la stimulente.

(7) Produsele de asigurare care constau în asigurarea unor riscuri majore sunt exceptate de la aplicarea prezentului articol.

Articolul 18 — Excepții și clauza de flexibilitate

(1) Distribuitorii de asigurări care desfășoară activități de distribuție de asigurări de riscuri majore sunt exceptați de la prezentarea informațiilor prevăzute la art. 12 alin. (6) , art. 13 și 14 .

(2) Distribuitorii de asigurări sunt exceptați de la furnizarea informațiilor prevăzute la art. 4 alin. (23) , art. 23 alin. (1) și (2) , art. 26 , 27 și art. 36 alin. (2) lit. a) pct. (iii) și lit. b) pct. (i) către un client profesional în sensul definiției prevăzute de legislația privind piețele de instrumente financiare.

(3) Consultanța prevăzută la art. 14 alin. (2) este furnizată la vânzarea anumitor tipuri de produse de asigurare, în conformitate cu prevederile legale.

(4) În cazul în care distribuitorii de asigurări sunt responsabili de furnizarea unor produse din regimuri obligatorii de pensii ocupaționale, iar un angajat devine membru al unui astfel de regim fără să fi luat în mod individual decizia de a se înscrie, angajatului în cauză îi sunt furnizate informațiile menționate în prezentul capitol imediat după înscrierea sa în regimul în cauză.