Legea 246/2015 · 66 articole
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să aplice instrumentele de rezoluție asigurătorilor care îndeplinesc condițiile de declanșare a rezoluției.
Potrivit dispozițiilor art. 67 , instrumentele de rezoluție sunt următoarele:
a) vânzarea activității și a portofoliului;
b) instituția-punte;
c) separarea activelor.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentele de rezoluție individual sau în orice combinație, cu respectarea prevederilor art. 70 .
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate aplica instrumentul de separare a activelor numai împreună cu un alt instrument de rezoluție.
În situația în care sunt utilizate doar instrumentele de rezoluție prevăzute la art. 68 lit. a) sau b) , iar ele sunt utilizate pentru a transfera doar parțial active, drepturi sau obligații ale unui asigurător supus rezoluției, asigurătorul rezidual de la care au fost transferate activele, drepturile sau obligațiile este lichidat, conform procedurii obișnuite de insolvență. Lichidarea se realizează într-un termen rezonabil, având în vedere orice eventuală situație în care asigurătorul rezidual trebuie să furnizeze servicii sau sprijin pentru a permite destinatarului să-și desfășoare activitățile sau să presteze serviciile aferente elementelor transferate, precum și orice alt motiv care face necesară continuarea activității asigurătorului rezidual pentru atingerea obiectivelor rezoluției sau respectarea principiilor prevăzute în lege.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, și Fondul de garantare a asiguraților, în calitatea sa de administrator al Fondului de rezoluție pentru asigurători, acționând în temeiul art. 146 și 147 , pot recupera orice cheltuieli rezonabile suportate în mod justificat în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție, în una sau mai multe dintre modalitățile următoare:
a) ca deducere din orice contraprestații plătite de destinatar asigurătorului supus rezoluției sau, după caz, proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate;
b) de la asigurătorul supus rezoluției, în calitate de creditor preferențial;
c) din orice încasări rezultate în urma încetării funcționării instituției-punte sau a vehiculului de administrare a activelor, în calitate de creditor preferențial.
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către un cumpărător care nu este o instituție-punte:
a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției;
b) orice categorii de active, drepturi sau obligații ale unui asigurător aflat în rezoluție sau totalitatea acestora, inclusiv transferul de portofoliu în asigurări.
(2) Transferul menționat la alin. (1) are loc, cu respectarea prevederilor prezentei legi, fără a obține acordul acționarilor asigurătorului supus rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât cumpărătorul, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de dreptul civil sau de legislația specifică pieței asigurărilor, cu excepția celor prevăzute la art. 89 și 90 .
Un transfer efectuat în conformitate cu prevederile art. 73 trebuie să se realizeze potrivit Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, în funcție de circumstanțele existente, și în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
În sensul prevederilor art. 72 , Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, ia toate măsurile necesare pentru realizarea unui transfer în baza evaluării efectuate potrivit dispozițiilor prezentei legi, având în vedere circumstanțele situației.
Orice contraprestație se plătește de cumpărător, cu respectarea prevederilor art. 72 , în favoarea:
a) proprietarilor acțiunilor sau ai altor instrumente de proprietate, în cazul în care vânzarea activității și a portofoliului s-a efectuat prin transferarea către cumpărător a acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de asigurătorul supus rezoluției, de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente de proprietate;
b) asigurătorului supus rezoluției, în cazul în care s-a efectuat transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor asigurătorului aflat în rezoluție la cumpărător.
În situația în care aplică instrumentul de vânzare a activității și a portofoliului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni ori de alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției sau, după caz, pentru a efectua transferuri suplimentare de active, drepturi sau obligații ale asigurătorului supus rezoluției.
După aplicarea instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita, cu aprobarea cumpărătorului, competențele de transfer în ceea ce privește activele, drepturile sau obligațiile transferate în vederea transferării activelor, drepturilor sau obligațiilor înapoi la asigurătorul supus rezoluției ori a acțiunilor sau altor instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar asigurătorul supus rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații, acțiuni sau alte instrumente de proprietate.
Cumpărătorul trebuie să îndeplinească condițiile legale de desfășurare a activităților pe care le dobândește prin transfer în situația în care transferul este efectuat în conformitate cu prevederile art. 73 . În situația în care Autoritatea de Supraveghere Financiară este autoritatea competentă a cumpărătorului, aceasta evaluează o eventuală cerere de autorizare în acest sens, împreună cu transferul, într-un termen de până la 30 de zile.
Autoritatea de Supraveghere Financiară efectuează evaluarea necesară astfel încât să permită aplicarea promptă a instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului și să faciliteze atingerea de către măsura de rezoluție a obiectivelor relevante ale rezoluției. În cazul în care un transfer de acțiuni sau alte instrumente de proprietate ce are loc în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului ar duce la achiziționarea sau majorarea unei dețineri calificate în cadrul unui asigurător, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă a acelui asigurător, poate efectua evaluarea, prin derogare de la prevederile legale naționale referitoare la procedura și criteriile de evaluare aplicabile potențialilor achizitori în vederea dobândirii calității de acționar semnificativ al unui asigurător.
(1) În cazul în care direcția care exercită funcția de supraveghere din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară nu a finalizat evaluarea prevăzută la art. 80 , la data transferului de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate se aplică următoarele măsuri:
a) respectivul transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător operează de drept;
b) în cursul perioadei de evaluare și în cursul oricărei perioade de cesionare prevăzute la alin. (5) lit. b) , drepturile de vot ale cumpărătorului, aferente respectivelor acțiuni, sau alte instrumente de proprietate sunt suspendate până la data aprobării prealabile a Autorității de Supraveghere Financiară. Pe perioada suspendării Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, nu poate exercita respectivele drepturi de vot.
(2) În cursul perioadei de evaluare și în cursul oricărei perioade de cesionare prevăzute la alin. (5) lit. b) , sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor cu privire la aprobarea acționarilor semnificativi ai unui asigurător conform Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică respectivelor transferuri de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate.
(3) Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că, imediat după finalizarea evaluării, direcția care exercită funcția de supraveghere notifică în scris cumpărătorului și direcției care exercită funcția de rezoluție decizia sa de a aproba sau, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor legale emise în aplicarea acestei legi de a se opune respectivului transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător.
(4) În cazul în care direcția care exercită funcția de supraveghere din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară aprobă respectivul transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător, drepturile de vot aferente respectivelor acțiuni sau altor instrumente de proprietate se consideră acordate în întregime cumpărătorului, imediat după primirea de către cumpărător și de către direcția care exercită funcția de rezoluție a respectivei notificări de aprobare.
(5) În cazul în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, se opune respectivului transfer de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate către cumpărător, în următoarele situații, atunci:
a) drepturile de vot aferente respectivelor acțiuni sau altor instrumente de proprietate, prevăzute la alin. (1) lit. b) , se vor exercita în continuare;
b) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate cere cumpărătorului să cesioneze respectivele acțiuni sau alte instrumente de proprietate într-un termen stabilit de aceasta, care să nu-l afecteze negativ pe cumpărător, ținând cont de condițiile pieței;
c) în cazul în care cumpărătorul nu finalizează respectiva cesionare în termenul stabilit potrivit lit. b) , atunci Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, poate impune cumpărătorului sancțiunile și măsurile sancționatoare pentru încălcarea cerințelor cu privire la aprobarea acționarilor semnificativi ai unui asigurător. Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că respectivele sancțiuni și/sau măsuri sancționatoare sunt impuse cu acordul direcției care exercită funcția de rezoluție.
Transferurile efectuate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activității și a portofoliului fac obiectul mecanismelor de siguranță prevăzute de lege.
În scopul exercitării dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii într-un stat membru, cumpărătorul este considerat a fi o continuare a asigurătorului supus rezoluției și poate continua să exercite toate drepturile exercitate de asigurătorul supus rezoluției, aferente activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate, astfel cum acestea rezultă din lege și din contractele de asigurare la care este parte.
Cumpărătorul prevăzut la art. 73 poate continua să exercite drepturile asigurătorului supus rezoluției, astfel cum acestea rezultă din lege și din contractele de asigurare la care este parte.
Acționarii sau creditorii asigurătorului supuși rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații nu sunt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate ori în legătură cu acestea.
În situația în care aplică unui asigurător instrumentul de vânzare a activității și a portofoliului, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, scoate pe piață sau ia măsuri în sensul scoaterii pe piață a activelor, drepturilor, obligațiilor, acțiunilor sau altor instrumente de proprietate pe care intenționează să le transfere. Grupuri de drepturi, active și obligații pot fi scoase pe piață separat în vederea vânzării.
(1) Fără a aduce atingere cadrului legal privind ajutorul de stat, dacă acesta este aplicabil, scoaterea pe piață prevăzută la art. 86 se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:
a) trebuie să fie transparentă și trebuie să prezinte detaliat activele, drepturile, obligațiile, acțiunile sau alte instrumente de proprietate pe care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să le transfere, având în vedere circumstanțele și, în special, necesitatea de a menține stabilitatea financiară;
b) nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze niciun potențial cumpărător;
c) trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;
d) nu trebuie să confere niciun avantaj necuvenit vreunui cumpărător potențial;
e) trebuie să țină seama de necesitatea ca acțiunea de rezoluție să se desfășoare cu rapiditate;
f) scopul trebuie să fie maximizarea prețului de vânzare a acțiunilor sau al altor instrumente de proprietate, al activelor, drepturilor sau obligațiilor în cauză.
(2) Cu respectarea criteriului prevăzut la alin. (1) lit. b) , criteriile prevăzute la alin. (1) nu aduc atingere dreptului Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a contacta potențiali cumpărători.
(1) Pentru ca instrumentul instituției-punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice în cadrul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte:
a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției;
b) oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției.
(2) Transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor asigurătorului supus rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acesteia, cu respectarea prevederilor art. 139 .
(3) Înainte de înființarea instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, va proceda la efectuarea unei analize a viabilității acesteia, în vederea realizării obiectivelor pentru care aceasta va fi autorizată.
(1) Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:
a) este controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;
b) este creată în scopul de a primi și a deține unele sau toate acțiunile ori alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției ori unele sau toate activele, drepturile și obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției, în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării acestora.
(2) În situația în care Fondul de garantare a asiguraților va funcționa și va fi autorizat potrivit prezentei legi să exercite competența unei instituții-punte, activitatea acesteia va fi evidențiată distinct.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că valoarea totală a obligațiilor aferente contractelor de asigurare transferate instituției-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la asigurătorul supus rezoluției.
Orice contraprestație se plătește de instituția-punte, cu respectarea prevederilor art. 73 , în favoarea:
a) proprietarilor acțiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente la instituția-punte;
b) asigurătorilor supuși rezoluției, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea în tot sau în parte a activelor sau obligațiilor asigurătorilor supuși rezoluției la instituția-punte.
În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție ori, după caz, de alte active, drepturi sau obligații ale asigurătorului supus rezoluției.
(1) În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera:
a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte către o terță parte;
b) drepturi, active sau obligații de la instituția-punte înapoi la asigurătorul supus rezoluției sau acțiunile ori alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar asigurătorul supus rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a le reprimi, în condițiile în care este stipulat în mod expres acest aspect în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de transfer.
(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și în conformitate cu orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
(1) În cadrul exercitării libertății de a presta servicii sau a dreptului de stabilire, instituția-punte este considerată a fi o continuare a asigurătorului supus rezoluției și poate continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.
(2) În alte scopuri, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate solicita ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuare a asigurătorului supus rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.
Organul de conducere sau conducerea superioară a instituției-punte răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credință sau gravă neglijență, a atribuțiilor prevăzute de lege.
(1) Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe:
a) conținutul documentelor privind constituirea instituției-punte este aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;
b) în funcție de structura acționariatului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al instituției-punte;
c) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;
d) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale instituției-punte;
e) instituția-punte este autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările în materie emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară;
f) instituția-punte funcționează în conformitate cu cadrul Uniunii Europene privind ajutorul de stat, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prevedea, în mod corespunzător, restricții asupra activității sale.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1) lit. e) și în cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată conform art. 104 la începutul funcționării sale. În acest sens, direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere direcției care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte va funcționa cu capitalul social sub nivelul prevăzut de lege.
Cu respectarea oricăror restricții aplicate în conformitate cu normele Uniunii Europene sau cele naționale în materie de concurență, conducerea instituției-punte gestionează instituția-punte în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării asigurătorului, a activelor, drepturilor sau obligațiilor către unul sau mai mulți asigurători, în situația în care condițiile sunt prielnice.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 89 în oricare dintre următoarele situații:
a) fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate;
b) instituția-punte nu mai respectă cerințele prevăzute la art. 89 ;
c) transferul în întregime sau parțial al activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte;
d) până la doi ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la un asigurător supus rezoluției sau la sfârșitul perioadei de prelungire acordate conform art. 100 ;
e) activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.
(1) În situația în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile sau obligațiile acesteia, se asigură că acestea sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și că vânzarea nu le denaturează în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.
(2) Vânzările conform alin. (1) sunt efectuate în condiții legale, cu luarea în considerare a circumstanțelor și în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , cu notificarea Consiliului Concurenței pentru exercitarea competențelor legale, cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire:
a) vine în sprijinul realizării uneia dintre situațiile prevăzute la art. 98 lit. a) , b) , c) sau e) ; ori
b) este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii de asigurare esențiale.
Toate deciziile Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , se motivează și cuprind o evaluare detaliată a situației care justifică prelungirea, inclusiv a condițiilor și perspectivelor pieței.
(1) În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 98 lit. c) sau d), instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.
(2) Cu respectarea prevederilor art. 73 , toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.
În cazul în care o instituție-punte este utilizată cu scopul de a transfera active și obligații aparținând mai multor asigurători supuși rezoluției, obligația prevăzută la art. 99 alin. (1) se referă la activele și obligațiile transferate de la fiecare dintre acești asigurători supuși rezoluției, și nu la instituția-punte.
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî aprobarea constituirii unei instituții-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea prevederilor Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a două milioane euro. Autoritatea de Supraveghere Financiară notifică, în acest caz, autorizarea instituției-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.
(2) Autorizarea instituției-punte se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.
La constituirea unei instituții-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară numește persoanele care asigură conducerea structurilor responsabile cu activitățile de management al riscurilor, audit intern, conformitate, precum și cu orice alte activități care pot expune respectiva instituție-punte unor riscuri semnificative.
(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.
(2) Dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 111 alin. (2) lit. b1) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică instituției-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Aplicarea prezentului alineat se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.
Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește prin reglementări proprii documentația în baza căreia se autorizează constituirea instituției-punte în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum și conținutul hotărârii privind constituirea unei astfel de instituții-punte.
(1) Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.
(2) În termen de până la 30 de zile de la data depunerii actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți conform Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Începerea desfășurării activității de către instituția-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituției-punte în registrul comerțului.
În cadrul procedurii de insolvență aplicabile asigurătorului supus rezoluției, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor organului de conducere al instituției-punte ce urmează a fi îndeplinite de personalul asigurătorului supus rezoluției.
(1) În cazul în care vânzarea instituției-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, asigurătorul care a funcționat ca instituție-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarea unui asigurător, inclusiv cerința minimă de capital.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) , autorizația asigurătorului care a funcționat ca instituție-punte și care îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, produce în continuare efecte pe o perioadă nedeterminată.
(1) Pentru ca instrumentul de separare a activelor să fie eficace, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, este competentă să transfere activele, drepturile sau obligațiile unui asigurător supus rezoluției sau ale unei instituții-punte către unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor.
(2) Transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc, cu respectarea prevederilor art. 138-140 , fără a obține acordul acționarilor asigurătorilor supuși rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de lege.
În sensul instrumentului de separare a activelor, un vehicul de administrare a activelor este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:
a) este controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;
b) a fost creată în scopul de a primi, parțial sau integral, activele, drepturile și obligațiile unuia sau mai multor asigurători supuși rezoluției sau ale unei instituții-punte.
Vehiculul de administrare a activelor gestionează activele care îi sunt transferate cu scopul de protejare a acestora în vederea vânzării sau lichidării lor ordonate.
Un vehicul de administrare a activelor funcționează dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție:
a) aprobă conținutul documentelor privind constituirea vehiculului de administrare a activelor;
b) numește sau aprobă organul de conducere a vehiculului de administrare a activelor;
c) aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;
d) aprobă strategia și profilul de risc ale vehiculului de administrare a activelor.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența prevăzută la art. 112 de a transfera active, drepturi sau obligații, numai cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:
a) situația de pe piața specifică a acelor active este de așa natură încât lichidarea lor în cadrul procedurii obișnuite de insolvență ar putea avea un efect negativ asupra uneia sau mai multor piețe financiare;
b) un astfel de transfer este necesar pentru a asigura buna funcționare a asigurătorului supus rezoluției sau a instituției-punte; sau
c) un astfel de transfer este necesar pentru a maximiza încasările rezultate din lichidare.
În situația în care aplică instrumentul de separare a activelor, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, stabilește contraprestația în schimbul căreia sunt transferate activele, drepturile și obligațiile către vehiculul de administrare a activelor, în conformitate cu principiile stabilite de lege și cu cadrul legal privind ajutorul de stat.
Orice contraprestație plătită de vehiculul de administrare a activelor și portofoliilor dobândite în mod direct de la asigurătorul supus rezoluției se realizează pe seama asigurătorului supus rezoluției, cu respectarea prevederilor art. 72 . Contraprestația poate lua forma unei creanțe a vehiculului de administrare a activelor.
În cazul în care s-a aplicat instrumentul instituției-punte, un vehicul de administrare a activelor poate, după aplicarea instrumentului instituției-punte, să dobândească active, drepturi sau obligații de la instituția-punte.
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera active, drepturi sau obligații de la asigurătorul supus rezoluției la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor în mai multe rânduri și poate transfera înapoi active, drepturi sau obligații de la unul sau mai multe vehicule de administrare a activelor la asigurătorul supus rezoluției, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 121 .
(2) Asigurătorul supus rezoluției are obligația de a reprimi orice astfel de active, drepturi sau obligații.
(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera înapoi drepturi, active sau obligații de la vehiculul de administrare a activelor la asigurătorul supus rezoluției, în una dintre următoarele situații:
a) în situația în care posibilitatea ca respectivele drepturi, active sau obligații să fie transferate înapoi este precizată în mod expres în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul;
b) în situația în care respectivele drepturi, active sau obligații nu îndeplinesc condițiile de transfer sau nu se încadrează în categoria drepturilor, activelor sau obligațiilor specificate în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul.
(2) În oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (1) , transferul înapoi se poate efectua în orice moment și respectă orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.
Transferurile între asigurătorul supus rezoluției și vehiculul de administrare a activelor trebuie să facă obiectul mecanismelor de siguranță privind transferurile parțiale de proprietate prevăzute de lege.
Acționarii sau creditorii asigurătorului supus rezoluției și alte părți terțe ale căror active, drepturi sau obligații aferente portofoliilor contractelor de asigurare nu sunt transferate vehiculului de administrare a activelor nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor sau obligațiilor transferate vehiculului de administrare a activelor, organului de conducere sau conducerii superioare ale acestuia ori în legătură cu acestea.
Obiectivele vehiculului de administrare a activelor nu implică nicio obligație sau responsabilitate a acestuia față de acționarii sau creditorii asigurătorului supus rezoluției, iar organul de conducere sau conducerea superioară răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii cu rea-credință sau gravă neglijență a atribuțiilor prevăzute de lege.
Competența de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante poate fi exercitată fie:
a) independent de măsura de rezoluție; fie
b) împreună cu o măsură de rezoluție, în situația în care sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute de lege.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, are competența de a reduce sau de a converti datoriile în instrumente de capital relevante.
Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, își exercită competența prevăzută la art. 126 în conformitate cu prevederile legale, fără întârziere, referitor la instrumentele de capital relevante emise de către un asigurător, în situația în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:
a) dacă Autoritatea de Supraveghere Financiară a stabilit că toate condițiile de declanșare a rezoluției prevăzute de lege au fost îndeplinite înainte de aplicarea unei măsuri de rezoluție;
b) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, stabilește că, dacă respectiva competență nu este exercitată în ceea ce privește instrumentele de capital relevante, asigurătorul va înceta să mai fie viabil.
Se consideră că un asigurător nu mai este viabil dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) asigurătorul este în curs de sau este susceptibil de a intra într-o situație de dificultate;
b) măsurile alternative din sectorul privat, măsurile de supraveghere, inclusiv o măsură de intervenție timpurie, cu excepția măsurii de reducere a valorii sau de conversie în capital, luate individual sau combinate cu o altă măsură de rezoluție, nu sunt de natură să înlăture situația de dificultate a asigurătorului;
c) nu există nicio perspectivă rezonabilă potrivit căreia intrarea într-o situație de dificultate a asigurătorului ar putea fi împiedicată în timp util prin vreo măsură, fie ea o măsură alternativă a sectorului privat sau o măsură de supraveghere, inclusiv o măsură de intervenție timpurie, în afara unei măsuri de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante, luată individual sau în combinație cu o acțiune de rezoluție.
În sensul prevederilor art. 128 lit. a) , se consideră că un asigurător intră sau este susceptibil de a intra într-o situație de dificultate în cazul în care una dintre condițiile prevăzute la art. 43 alin. (1) este îndeplinită.
Autoritatea de Supraveghere Financiară se asigură că, în situația în care se ajunge la concluzia prevăzută la art. 129 , direcția care exercită funcția de supraveghere informează imediat direcția care exercită funcția de rezoluție.
(1) Înainte de a-și exercita competența de a reduce sau converti datoriile în instrumente de capital, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, se asigură de efectuarea unei evaluări a activelor, a datoriilor și a capitalurilor proprii ale asigurătorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) În sensul alin. (1) , evaluarea stă la baza calculării reducerii valorii care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante în scopul de a absorbi pierderile și a nivelului conversiei care urmează să fie aplicată instrumentelor de capital relevante în scopul recapitalizării asigurătorului.
În situația în care valoarea principalului instrumentelor de capital relevante este redusă, se aplică următoarele:
a) reducerea valorii respectivului instrument este permanentă, cu respectarea oricărei majorări în conformitate cu mecanismul de rambursare în urma evaluării definitive realizate, situație în care se poate aplica un mecanism de majorare a valorii creanțelor pentru a rambursa creditorii și, ulterior, acționarii, până la nivelul considerat necesar;
b) față de titularul instrumentului de capital relevant nu subzistă nicio datorie în limita sau în legătură cu valoarea cu care instrumentul a fost redus, cu excepția datoriilor ajunse deja la scadență și a despăgubirilor datorate, ce pot apărea ca urmare a contestării în instanță a legalității exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în instrumente de capital relevante;
c) nicio despăgubire nu este plătită deținătorilor de instrumente de capital relevante.