Instrumentul instituției-punte

Azi

Legea 246/2015 · 24 articole

Articolul 88

(1) Pentru ca instrumentul instituției-punte să fie eficace și pentru a ține seama de necesitatea de a păstra funcțiile critice în cadrul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate de rezoluție, este împuternicită să transfere către o instituție-punte:

a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției;

b) oricare dintre activele, drepturile sau obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției.

(2) Transferul prevăzut la alin. (1) poate avea loc fără a obține acordul acționarilor asigurătorului supus rezoluției sau al oricărei părți terțe, alta decât instituția-punte, și fără a se conforma vreunei cerințe procedurale prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și de reglementările emise în aplicarea acesteia, cu respectarea prevederilor art. 139 .

(3) Înainte de înființarea instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, va proceda la efectuarea unei analize a viabilității acesteia, în vederea realizării obiectivelor pentru care aceasta va fi autorizată.

Articolul 89

(1) Instituția-punte este o persoană juridică ce îndeplinește cumulativ următoarele cerințe:

a) este controlată de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;

b) este creată în scopul de a primi și a deține unele sau toate acțiunile ori alte instrumente de proprietate emise de un asigurător supus rezoluției ori unele sau toate activele, drepturile și obligațiile unuia sau ale mai multor asigurători supuși rezoluției, în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării acestora.

(2) În situația în care Fondul de garantare a asiguraților va funcționa și va fi autorizat potrivit prezentei legi să exercite competența unei instituții-punte, activitatea acesteia va fi evidențiată distinct.

Articolul 90

În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, se asigură că valoarea totală a obligațiilor aferente contractelor de asigurare transferate instituției-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la asigurătorul supus rezoluției.

Articolul 91

Orice contraprestație se plătește de instituția-punte, cu respectarea prevederilor art. 73 , în favoarea:

a) proprietarilor acțiunilor sau instrumentelor de proprietate, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea acțiunilor sau instrumentelor de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție de la deținătorii respectivelor acțiuni sau instrumente la instituția-punte;

b) asigurătorilor supuși rezoluției, în cazul în care transferul către instituția-punte s-a efectuat prin transferarea în tot sau în parte a activelor sau obligațiilor asigurătorilor supuși rezoluției la instituția-punte.

Articolul 92

În situația în care aplică instrumentul instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate exercita competența de transfer în mod repetat, pentru a efectua transferuri suplimentare de acțiuni sau de alte instrumente de proprietate emise de asigurătorul aflat în rezoluție ori, după caz, de alte active, drepturi sau obligații ale asigurătorului supus rezoluției.

Articolul 93

(1) În urma aplicării instrumentului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate transfera:

a) acțiuni sau alte instrumente de proprietate ori active, drepturi sau obligații de la instituția-punte către o terță parte;

b) drepturi, active sau obligații de la instituția-punte înapoi la asigurătorul supus rezoluției sau acțiunile ori alte instrumente de proprietate înapoi la proprietarii lor inițiali, iar asigurătorul supus rezoluției sau proprietarii inițiali au obligația de a le reprimi, în condițiile în care este stipulat în mod expres acest aspect în cadrul instrumentului prin care a fost efectuat transferul sau dacă nu sunt îndeplinite condițiile de transfer.

(2) Un astfel de transfer înapoi se poate efectua în orice moment și în conformitate cu orice alte condiții stipulate în cadrul instrumentului respectiv pentru scopul în cauză.

Articolul 94

(1) În cadrul exercitării libertății de a presta servicii sau a dreptului de stabilire, instituția-punte este considerată a fi o continuare a asigurătorului supus rezoluției și poate continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.

(2) În alte scopuri, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate solicita ca o instituție-punte să fie considerată drept o continuare a asigurătorului supus rezoluției și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de acesta.

Articolul 95

Organul de conducere sau conducerea superioară a instituției-punte răspunde civil pentru neîndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii, cu rea-credință sau gravă neglijență, a atribuțiilor prevăzute de lege.

Articolul 96

(1) Funcționarea unei instituții-punte respectă următoarele cerințe:

a) conținutul documentelor privind constituirea instituției-punte este aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție;

b) în funcție de structura acționariatului instituției-punte, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, numește sau aprobă organul de conducere al instituției-punte;

c) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă remunerațiile membrilor organului de conducere și le stabilește responsabilitățile;

d) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, aprobă strategia și profilul de risc ale instituției-punte;

e) instituția-punte este autorizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările în materie emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară;

f) instituția-punte funcționează în conformitate cu cadrul Uniunii Europene privind ajutorul de stat, iar Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prevedea, în mod corespunzător, restricții asupra activității sale.

(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1) lit. e) și în cazul în care este necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției, instituția-punte poate fi constituită și autorizată conform art. 104 la începutul funcționării sale. În acest sens, direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție transmite o cerere direcției care exercită funcția de supraveghere. Dacă decide să acorde o astfel de autorizație, Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate competentă, indică intervalul în care instituția-punte va funcționa cu capitalul social sub nivelul prevăzut de lege.

Articolul 97

Cu respectarea oricăror restricții aplicate în conformitate cu normele Uniunii Europene sau cele naționale în materie de concurență, conducerea instituției-punte gestionează instituția-punte în vederea păstrării accesului la funcțiile critice și a vânzării asigurătorului, a activelor, drepturilor sau obligațiilor către unul sau mai mulți asigurători, în situația în care condițiile sunt prielnice.

Articolul 98

Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, decide că o instituție-punte nu mai reprezintă o instituție-punte în conformitate cu prevederile art. 89 în oricare dintre următoarele situații:

a) fuzionarea instituției-punte cu o altă entitate;

b) instituția-punte nu mai respectă cerințele prevăzute la art. 89 ;

c) transferul în întregime sau parțial al activelor, drepturilor sau obligațiilor instituției-punte către o terță parte;

d) până la doi ani de la data la care a fost efectuat ultimul transfer de la un asigurător supus rezoluției sau la sfârșitul perioadei de prelungire acordate conform art. 100 ;

e) activele instituției-punte sunt complet lichidate, iar obligațiile sale sunt achitate integral.

Articolul 99

(1) În situația în care Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, intenționează să vândă instituția-punte sau activele, drepturile sau obligațiile acesteia, se asigură că acestea sunt puse în vânzare în mod deschis și transparent și că vânzarea nu le denaturează în mod semnificativ, iar în cadrul vânzării nu este favorizat sau discriminat nejustificat niciun potențial cumpărător.

(2) Vânzările conform alin. (1) sunt efectuate în condiții legale, cu luarea în considerare a circumstanțelor și în conformitate cu cadrul legal privind ajutorul de stat.

Articolul 100

Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, poate prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , cu notificarea Consiliului Concurenței pentru exercitarea competențelor legale, cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, în situația în care o astfel de prelungire:

a) vine în sprijinul realizării uneia dintre situațiile prevăzute la art. 98 lit. a) , b) , c) sau e) ; ori

b) este necesară pentru a asigura continuitatea unor servicii de asigurare esențiale.

Articolul 101

Toate deciziile Autorității de Supraveghere Financiară, în calitatea sa de autoritate de rezoluție, de a prelungi perioada prevăzută la art. 98 lit. d) , se motivează și cuprind o evaluare detaliată a situației care justifică prelungirea, inclusiv a condițiilor și perspectivelor pieței.

Articolul 102

(1) În cazul în care funcționarea unei instituții-punte încetează în situațiile prevăzute la art. 98 lit. c) sau d), instituția-punte este lichidată în conformitate cu procedura de insolvență.

(2) Cu respectarea prevederilor art. 73 , toate încasările rezultate ca urmare a încetării funcționării instituției-punte revin acționarilor instituției-punte.

Articolul 103

În cazul în care o instituție-punte este utilizată cu scopul de a transfera active și obligații aparținând mai multor asigurători supuși rezoluției, obligația prevăzută la art. 99 alin. (1) se referă la activele și obligațiile transferate de la fiecare dintre acești asigurători supuși rezoluției, și nu la instituția-punte.

Articolul 104

(1) Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, poate hotărî aprobarea constituirii unei instituții-punte autorizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, cu un capital social stabilit sub nivelul prevăzut de reglementările emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară în aplicarea prevederilor Legii nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, dar care nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a două milioane euro. Autoritatea de Supraveghere Financiară notifică, în acest caz, autorizarea instituției-punte și Comisiei Europene, împreună cu motivarea nivelului stabilit pentru capitalul social.

(2) Autorizarea instituției-punte se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.

Articolul 105

La constituirea unei instituții-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de autoritate competentă, Autoritatea de Supraveghere Financiară numește persoanele care asigură conducerea structurilor responsabile cu activitățile de management al riscurilor, audit intern, conformitate, precum și cu orice alte activități care pot expune respectiva instituție-punte unor riscuri semnificative.

Articolul 106

(1) Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, o instituție-punte autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară se poate constitui ca societate pe acțiuni cu acționar unic.

(2) Dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 111 alin. (2) lit. b1) din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică instituției-punte autorizate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Aplicarea prezentului alineat se face cu respectarea cadrului legal privind ajutorul de stat.

Articolul 107

Autoritatea de Supraveghere Financiară stabilește prin reglementări proprii documentația în baza căreia se autorizează constituirea instituției-punte în conformitate cu prevederile prezentei legi, precum și conținutul hotărârii privind constituirea unei astfel de instituții-punte.

Articolul 108

(1) Înmatricularea instituției-punte în registrul comerțului se face în baza actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire, în termen de 24 de ore de la depunerea documentelor la oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se află sediul instituției-punte.

(2) În termen de până la 30 de zile de la data depunerii actului constitutiv și, după caz, a autorizației de constituire sunt depuse și celelalte documente prevăzute de lege pentru înmatricularea unei societăți conform Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) se sancționează potrivit dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 109

Începerea desfășurării activității de către instituția-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară are loc în prima zi lucrătoare ce urmează datei înmatriculării instituției-punte în registrul comerțului.

Articolul 110

În cadrul procedurii de insolvență aplicabile asigurătorului supus rezoluției, lichidatorul trebuie să asigure punerea în executare a dispozițiilor organului de conducere al instituției-punte ce urmează a fi îndeplinite de personalul asigurătorului supus rezoluției.

Articolul 111

(1) În cazul în care vânzarea instituției-punte autorizată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară se realizează prin vânzarea acțiunilor, de la momentul vânzării acestora, asigurătorul care a funcționat ca instituție-punte trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, pentru funcționarea unui asigurător, inclusiv cerința minimă de capital.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) , autorizația asigurătorului care a funcționat ca instituție-punte și care îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 32/2000 , cu modificările și completările ulterioare, produce în continuare efecte pe o perioadă nedeterminată.