Măsuri administrative și sancțiuni

(1) Banca Națională a României, în calitate de autoritate națională competentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a), dispune măsurile necesare și/sau aplică sancțiuni, în conformitate cu prevederile prezentei legi, față de orice persoană, fizică sau juridică, care încalcă dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 236/2012 , actele de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniul reglementat de Regulamentul (UE) nr. 236/2012 sau reglementările emise de Banca Națională a României potrivit art. 12.

(2) Măsurile și/sau sancțiunile dispuse conform prevederilor alin. (1) trebuie să fie eficiente, proporționale și de natură a avea un efect descurajant.

(3) La stabilirea măsurii și/sau sancțiunii, precum și, după caz, a cuantumului acesteia, Banca Națională a României are în vedere circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și orientările adoptate în acest sens de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, potrivit art. 41 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 .

a) neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare de către orice persoană a obligațiilor ce îi revin potrivit Regulamentului (UE) nr. 236/2012 sau încălcarea de către aceasta a oricăror restricții sau condiții prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 236/2012 pentru desfășurarea tranzacțiilor în legătură cu datoria suverană emisă de statul român și swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane;

b) nerespectarea oricăror limitări, interdicții, suspendări dispuse de Banca Națională a României în baza Regulamentului (UE) nr. 236/2012 ;

c) nerespectarea oricăror măsuri dispuse de Banca Națională a României potrivit prezentei legi;

d) încălcarea în orice alt mod a dispozițiilor privind tranzacțiile în legătură cu datoria suverană emisă de statul român și swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 236/2012 sau în actele de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniul reglementat de Regulamentul (UE) nr. 236/2012 , a prevederilor prezentei legi ori a reglementărilor emise de Banca Națională a României potrivit art. 12.

(1) În cazurile prevăzute la art. 6, Banca Națională a României poate aplica următoarele sancțiuni:

a) avertisment scris;

b) amendă în cuantum reprezentând 1% până la 20% din valoarea tranzacției, dacă aceasta nu a fost notificată potrivit prevederilor Regulamentului (UE) nr. 236/2012 sau tranzacția s-a realizat cu încălcarea oricăror restricții ori condiții prevăzute în acesta sau cu nerespectarea limitărilor, interdicțiilor, suspendărilor sau a măsurilor dispuse de Banca Națională a României;

c) amendă de la 1.000 lei la 2.500.000 lei, în alte cazuri decât cele prevăzute la lit. b).

(2) Actele de aplicare a sancțiunii amenzii constituie titluri executorii. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat.

(3) Aplicarea sancțiunilor nu înlătură răspunderea civilă sau penală, după caz.

(4) Aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârșirii acesteia.

(5) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de măsuri potrivit art. 5 sau independent de acestea.

(1) Constatarea faptelor prevăzute la art. 6 se realizează de către reprezentanți ai Băncii Naționale a României, împuterniciți în acest sens, în cursul inspecțiilor sau investigațiilor efectuate în condițiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 236/2012 ori pe baza notificărilor, raportărilor, informațiilor transmise Băncii Naționale a României în exercitarea atribuțiilor sale potrivit prezentei legi și/sau a datelor și informațiilor disponibile acesteia în orice alt mod.

(2) Actele prin care sunt dispuse măsuri sau sunt aplicate sancțiuni potrivit prezentei legi se emit de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naționale a României, conform regulamentelor interne ale acesteia, și trebuie să cuprindă cel puțin elementele de identificare a persoanei în culpă, descrierea faptei și a circumstanțelor acesteia și temeiul de drept al dispunerii măsurii sau, după caz, al aplicării sancțiunii.

(3) Banca Națională a României poate delega constatarea săvârșirii faptelor prevăzute la art. 6 către agenți împuterniciți sau către autoritățile competente din alte state membre sau, după caz, din state terțe, în baza acordurilor încheiate cu acestea.

(1) Actele adoptate de Banca Națională a României potrivit prezentei legi pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.

(2) Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

(3) În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României potrivit alin. (2), instanța judecătorească se pronunță asupra legalității acestor acte. Hotărârea pronunțată este definitivă.

(4) Până la adoptarea unei hotărâri de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, potrivit alin. (1), sau până la pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța judecătorească, potrivit alin. (3), executarea actelor emise de Banca Națională a României nu se suspendă.