Legea 277/2007

(1) Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui nivel minim de siguranță pentru utilizatorii tunelurilor situate pe secțiunile naționale ale Rețelei rutiere transeuropene, prin prevenirea producerii unor evenimente critice ce ar putea pune în pericol viața umană, mediul sau instalațiile din tuneluri și prin asigurarea protecției în cazul accidentelor.

(2) Prezenta lege se aplică tuturor tunelurilor situate pe secțiunile naționale ale Rețelei rutiere transeuropene, care au lungimi mai mari de 500 m, fie că acestea se află în faza de proiect, în diferite faze de construcție sau în exploatare.

a) Rețea rutieră transeuropeană - rețeaua rutieră prevăzută în secțiunea a 2-a a anexei nr. I la Decizia Parlamentului European și a Consiliului nr. 1692/96/CE din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea Rețelei transeuropene de transport, cu modificările și completările ulterioare, ilustrată prin hărți și/sau descrisă în anexa nr. II la decizia respectivă;

b) servicii de urgență - toate serviciile publice sau private, precum și cele asigurate de personalul tunelului, care intervin în eventualitatea unui accident, inclusiv poliția, pompierii și echipele de salvare;

c) lungimea tunelului - lungimea celei mai lungi benzi de circulație din tunel, măsurată pe partea complet acoperită a tunelului.

(1) Autoritatea administrativă națională care are responsabilitatea generală privind siguranța tunelurilor și care ia toate măsurile necesare pentru ca dispozițiile prezentei legi să fie respectate este Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., denumită în continuare autoritatea administrativă națională.

(2) Autoritatea administrativă națională ia măsuri pentru ca tunelurile aflate pe teritoriul României și care fac obiectul prezentei legi să îndeplinească cerințele minime de siguranță prevăzute în secțiunea 1 a anexei nr. 1.

(3) În cazul în care anumite cerințe structurale prevăzute în anexa nr. 1 pot fi îndeplinite doar prin soluții tehnice nerealizabile sau realizabile numai în baza unor costuri suplimentare, autoritatea administrativă națională, în conformitate cu prevederile art. 4, poate accepta aplicarea unor măsuri de reducere a riscurilor ca o alternativă la aplicarea prevederilor anexei nr. 1, cu condiția ca aceste măsuri alternative să asigure o protecție echivalentă sau mai bună. Eficiența acestor măsuri face obiectul unei analize a riscurilor, în conformitate cu dispozițiile art. 13. Autoritatea administrativă națională are obligația de a informa Comisia Europeană în legătură cu măsurile de reducere a riscurilor acceptate ca alternativă și de a-și motiva decizia. Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică tunelurilor aflate în stadiul de proiect, potrivit dispozițiilor art. 9.

(4) Autoritatea administrativă națională poate stabili cerințe mai stricte de siguranță, cu condiția ca acestea să nu contravină prevederilor prezentei legi și ale Directivei Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/54/CE din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană.

(1) Tunelurile situate în întregime sau în parte pe secțiunile naționale ale Rețelei rutiere transeuropene intră în domeniul de responsabilitate a autorității administrative naționale. În cazul în care tunelul este situat atât pe teritoriul României, cât și al altui stat membru al Uniunii Europene și există două autorități administrative naționale diferite, deciziile luate de oricare dintre ele în cursul exercitării propriilor competențe și responsabilități cu privire la siguranța tunelurilor se adoptă cu acordul prealabil al celeilalte autorități.

(2) Autoritatea administrativă națională dă în exploatare tunelurile, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa nr. 2.

(3) Autoritatea administrativă națională are competența suspendării sau restricționării exploatării unui tunel, în cazul în care cerințele privind siguranța nu sunt îndeplinite. Autoritatea administrativă națională precizează condițiile în care poate fi reluat traficul normal.

(4) Autoritatea administrativă națională are următoarele atribuții principale:

a) verificarea și controlul regulat ale tunelurilor și elaborarea unor cerințe de siguranță cu privire la acestea;

b) realizarea unor programe organizatorice și operaționale, inclusiv planuri de acțiune în situații de urgență, pentru instruirea și dotarea serviciilor de urgență;

c) definirea procedurii pentru închiderea imediată a unui tunel în situații de urgență;

d) aplicarea măsurilor necesare de reducere a riscurilor.

(1) Pentru fiecare tunel situat pe teritoriul României, indiferent dacă acesta se află în stadiul de proiectare, construcție ori exploatare, autoritatea administrativă națională desemnează administratorul public sau privat al tunelului, care răspunde de administrarea acestuia în etapa respectivă. Funcția de administrator al tunelului poate fi îndeplinită chiar de autoritatea administrativă națională.

(2) În cazul în care tunelul este situat atât pe teritoriul României, cât și al altui stat membru al Uniunii Europene și există două autorități administrative naționale diferite, cele două autorități administrative naționale recunosc împreună un singur organism responsabil cu administrarea tunelului.

(3) În cazul unor incidente sau accidente semnificative produse în tunel, administratorul tunelului întocmește un raport prin care analizează împrejurările în care s-au produs aceste evenimente, prezintă concluziile rezultate și transmite acest raport responsabilului cu siguranța, așa cum este definit la art. 6, autorității administrative naționale și serviciilor de urgență, în termen de cel mult o lună de la data întocmirii raportului.

(1) Pentru fiecare tunel, administratorul tunelului desemnează, cu aprobarea prealabilă a autorității administrative naționale, un responsabil cu siguranța, acesta urmând să coordoneze toate măsurile de prevenire și de protecție necesare pentru siguranța utilizatorilor și a personalului de exploatare. Responsabilul cu siguranța poate face parte din personalul tunelului sau din serviciile de urgență, dar este independent de acestea în ceea ce privește atribuțiile referitoare la siguranța tunelului și nu primește instrucțiuni în acest domeniu de la niciun angajator. Un responsabil cu siguranța își poate îndeplini sarcinile și funcțiile la mai multe tuneluri dintr-o regiune.

(2) Responsabilul cu siguranța îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) asigură coordonarea cu serviciile de urgență și ia parte la pregătirea programelor operaționale;

b) participă la planificarea, punerea în aplicare și evaluarea operațiunilor de urgență;

c) participă la definirea programelor de siguranță și la redactarea specificațiilor privind structura, echipamentul și exploatarea, atât în privința tunelurilor noi, cât și în privința modificării tunelurilor existente;

d) verifică instruirea personalului de exploatare și a personalului serviciilor de urgență și participă la organizarea exercițiilor care au loc la intervale de timp regulate;

e) avizează darea în exploatare a structurii, echipamentelor și exploatarea tunelurilor;

f) verifică întreținerea și reparația structurii și echipamentului tunelului;

g) participă la evaluarea oricărui incident sau accident semnificativ, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (3).

(1) Inspecțiile, evaluările și încercările referitoare la siguranța tunelurilor sunt efectuate de către autoritatea de inspecție, care este independentă din punct de vedere funcțional de administratorul tunelului.

(2) Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C., în calitate de organ tehnic specializat al statului, reprezintă, în sensul prezentei legi, autoritatea de inspecție privind respectarea prevederilor prezentei legi.

(3) Fondurile necesare pentru evaluările și încercările referitoare la siguranța tunelurilor se asigură de la bugetul de stat și sunt prevăzute în bugetul autorității de inspecție.

(1) În cazul tunelurilor ale căror proiecte au fost aprobate, dar care nu au fost încă deschise circulației publice până la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativă națională evaluează respectarea cerințelor prezentei legi, în special în privința documentației legate de siguranță, prevăzute în anexa nr. 2.

(2) În situația în care autoritatea administrativă națională constată că un tunel nu se conformează dispozițiilor prezentei legi, notifică administratorului tunelului faptul că trebuie luate măsuri adecvate în vederea creșterii siguranței și îl informează în acest sens și pe responsabilul cu siguranța.

(3) Tunelul poate fi dat în exploatare ulterior, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa nr. 2.

(1) În cazul tunelurilor care au fost deja deschise circulației publice până la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativă națională trebuie să evalueze respectarea cerințelor stipulate, în special în privința documentației referitoare la siguranță, prevăzute în anexa nr. 2, pe baza unei inspecții, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2) În cazul în care este necesar, administratorul tunelului propune și supune aprobării autorității administrative naționale un plan de adaptare a tunelului la standardele europene, precum și măsurile de remediere pe care intenționează să le aplice.

(3) Autoritatea administrativă națională aprobă măsurile de remediere sau solicită modificarea acestora.

(4) În cazul în care măsurile de remediere astfel stabilite includ modificări substanțiale de construcție sau de exploatare, se aplică procedura prevăzută în anexa nr. 2.

(5) Autoritatea administrativă națională informează Comisia Europeană cu privire la măsurile aplicate, în vederea îndeplinirii cerințelor Directivei Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/54/CE , măsurile planificate și, dacă este cazul, consecințele deschiderii sau închiderii principalelor drumuri de acces spre tuneluri.

(6) Autoritatea administrativă națională realizează un program de modernizare a tunelurilor care va fi finalizat în termen de maximum 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(1) Autoritatea administrativă națională verifică regularitatea cu care se efectuează inspecțiile de către autoritatea de inspecție, pentru a se asigura că toate tunelurile care intră sub incidența prezentei legi respectă dispozițiile acesteia.

(2) Perioada dintre două inspecții consecutive ale oricărui tunel nu trebuie să depășească 6 ani.

(3) În cazul în care, pe baza raportului autorității de inspecție, autoritatea administrativă națională constată că un tunel nu îndeplinește dispozițiile prezentei legi, notifică administratorului tunelului și responsabilului cu siguranța faptul că trebuie adoptate măsuri de creștere a siguranței tunelului. Autoritatea administrativă națională definește condițiile de redeschidere a tunelului sau de continuare a exploatării tunelului, care se vor aplica până la punerea în aplicare a măsurilor de remediere, precum și orice alte restricții și condiții relevante.

(4) În cazul în care măsurile de remediere includ orice modificare substanțială a construcției sau exploatării tunelului, după luarea acestor măsuri, tunelul este supus unei noi autorizări de exploatare, în conformitate cu procedura stabilită în anexa nr. 2.

(1) Analiza riscurilor se realizează de către autoritatea de inspecție, conform unei metodologii aprobate prin ordin al inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. Conținutul și rezultatele analizei riscurilor sunt incluse în documentația referitoare la siguranță, prezentată autorității administrative naționale. Analiza riscurilor este specifică fiecărui tunel și ia în considerare toți factorii de proiectare și condițiile de trafic care afectează siguranța, în special caracteristicile și tipul de trafic, lungimea și geometria tunelului, precum și numărul prognozat de vehicule grele de marfă care îl tranzitează zilnic.

(2) Autoritatea administrativă națională elaborează și supune aprobării inspectorului general de stat al Inspectoratului de Stat în Construcții - I.S.C. metodologia clară și detaliată de efectuare a analizei riscurilor, având în vedere cele mai bune practici în acest domeniu la nivel internațional, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. După aprobarea acesteia, autoritatea administrativă națională informează Comisia Europeană în legătură cu metodologia aplicată.

(1) Pentru a permite instalarea și utilizarea unor echipamente de siguranță inovatoare sau a unor proceduri de siguranță inovatoare, care să asigure un nivel de protecție echivalent sau mai ridicat decât tehnologiile actuale, conform standardelor prevăzute în legislația europeană, autoritatea administrativă națională poate acorda derogări de la respectarea cerințelor minime de siguranță prevăzute în Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/54/CE , pe baza unei solicitări temeinic documentate a administratorului tunelului.

(2) Pentru a acorda o astfel de derogare, autoritatea administrativă națională va prezenta mai întâi Comisiei Europene o cerere de derogare, care conține cererea documentată a administratorului tunelului și avizul autorității de inspecție.

(3) În cazul în care, în termen de 3 luni de la data primirii solicitării de derogare de la cerințele minime de siguranță, Comisia Europeană sau un stat membru nu formulează obiecțiuni, derogarea se consideră acordată.

(4) În cazul în care Comisia Europeană formulează obiecțiuni, autoritatea administrativă națională acordă derogarea în condițiile propuse de Comisia Europeană.

(5) Autoritatea administrativă națională nu va acorda derogări în cazul în care Comisia Europeană respinge cererea de derogare.

(1) La fiecare 2 ani, autoritatea administrativă națională redactează rapoarte referitoare la incendiile produse în tuneluri și la accidentele care afectează în mod clar siguranța utilizatorilor de drumuri din tuneluri, precum și la frecvența și cauzele unor asemenea incidente și le evaluează, furnizând informații cu privire la eficiența echipamentelor și a măsurilor de siguranță. Aceste rapoarte sunt transmise Comisiei Europene înainte de sfârșitul lunii septembrie a anului care urmează perioadei de raportare.

(2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritatea administrativă națională va elabora și va supune spre aprobare ministrului transporturilor calendarul de aplicare a prevederilor Directivei Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/54/CE pentru tunelurile aflate deja în exploatare, care fac obiectul prezentei legi. Ministerul Transporturilor notifică acest calendar Comisiei Europene în decurs de 30 de zile de la aprobare și informează Comisia Europeană la fiecare 2 ani cu privire la situația aplicării sale și cu privire la orice eventuală modificare adusă acestuia, până la sfârșitul perioadei prevăzute la art. 11 alin. (6).