Legea 289/2004

a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în cadrul tranzacțiilor care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale;

b) creditor - una sau mai multe persoane fizice ori juridice care, în cadrul activității profesionale ori de afaceri, acordă credite pentru consumatori;

c) contract de credit - actul juridic în temeiul căruia creditorul acordă sau se angajează să acorde, iar consumatorul acceptă un credit în forma unui împrumut, a unei amânări a plății sau a altei facilități financiare similare;

d) costul total al creditului la consumator - toate costurile pe care consumatorul trebuie să le plătească pentru credit, inclusiv dobânda și celelalte cheltuieli;

e) dobânda anuală efectivă, denumită în continuare DAE - costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat și calculat în conformitate cu art. 4;

f) documentație de credit - documentația care stă la baza unei convenții încheiate între creditor și o altă persoană pentru acordarea unui credit;

g) intermediar de credit - orice persoană fizică sau juridică care, în schimbul unui comision, acționează ca un intermediar prezentând sau oferind contracte de credit, realizând alte lucrări pregătitoare pentru asemenea contracte; comisionul poate fi plătit cu numerar sau prin orice alte instrumente financiare de plată uzuale.

(1) Prezenta lege nu se aplică:

a) contractelor de credit sau contractelor prin care se acordă creditele destinate în principal să permită achiziționarea sau menținerea drepturilor de proprietate asupra unui teren ori construcție realizată sau care urmează să fie realizată în baza unui proiect;

b) contractelor de credit acordate în scopul renovării, reconsolidării sau îmbunătățirii unei construcții;

c) contractelor de închiriere, cu excepția contractelor care prevăd ca finalitate transferul titlului de proprietate către chiriaș;

d) contractelor de credit acordate ori puse la dispoziție fără plata de dobânzi sau de orice alte cheltuieli;

e) contractelor de credit care nu prevăd dobânzi, cu condiția ca consumatorul să accepte rambursarea creditului printr-o singură plată;

f) contractelor în care creditele sunt acordate sub formă de avans în cont curent (linii de credit) de către o instituție de credit sau o instituție financiară, altele decât cele acoperite printr-un instrument de plată tip carte de credit, sub rezerva informațiilor prevăzute la art. 9;

g) contractelor de credit pentru valori mai mici decât suma de 200 euro sau mai mari de 20.000 euro;

h) contractelor de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un termen care nu depășește 3 luni;

i) contractelor de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un număr maxim de patru plăți, într-o perioadă de cel mult 12 luni calculate de la data semnării contractului;

j) contractelor de credit care sunt acordate la costuri inferioare celor practicate pe piață sau stabilite prin negociere și care nu sunt oferite populației în general;

k) contractelor de credit sau prin care se angajează să acorde credit, garantate prin ipotecă asupra unui bun imobil, în măsura în care acestea nu sunt deja exceptate conform lit. a) și b), dispozițiile art. 5 aplicându-se în mod corespunzător;

l) contractelor încheiate în vederea prestării în mod continuu a unui serviciu privat sau public, conform cărora consumatorul are dreptul de a achita costul acestor servicii, pe perioada cât sunt furnizate, prin plăți eșalonate.

(2) Contractele de credit încheiate sub forma unui act autentificat de un notar public sunt excluse de la aplicarea prevederilor art. 9-16, în măsura în care drepturile consumatorilor nu sunt afectate.

(1) DAE, care face echivalența, la nivelul unui an, între valoarea curentă a tuturor angajamentelor sub forma unor împrumuturi, rambursări și cheltuieli existente sau viitoare, acceptate de către creditor și de beneficiarul creditului, se calculează în conformitate cu formula prevăzută în anexa nr. 2.

(2) Pentru calculul DAE se determină costul total al creditului la consumator astfel cum este definit la art. 2 lit. d), cu excepția următoarelor costuri:

a) cheltuielile plătibile de împrumutat pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale stipulate în contractul de credit;

b) costurile, altele decât prețul de cumpărare, în cazul cumpărării de bunuri sau servicii, pe care consumatorul este obligat să le plătească, indiferent dacă plata se face în numerar sau pe credit;

c) costurile necesare pentru transferul fondurilor și costurile de menținere a unui cont în care se înregistrează plățile efectuate cu titlu de rambursare a creditului, plata dobânzilor și a altor costuri, cu excepția cazului în care consumatorul nu dispune de libertate de alegere în materie și dacă aceste costuri sunt disproporționat de mari; această prevedere nu se aplică la costurile pentru încasarea acestor rambursări sau plăți, indiferent dacă plata se face în numerar sau în alt mod;

d) costurile referitoare la cotizațiile datorate cu titlu de înscriere ca membru în asociații sau grupări și care rezultă din acorduri distincte de contractul de credit, chiar dacă aceste subscrieri influențează condițiile de credit;

e) cele legate de asigurări sau garanții; sunt însă incluse costurile destinate a asigura creditorului, în cazul decesului, invalidității, îmbolnăvirii sau șomajului consumatorului, rambursarea unei sume egale sau inferioare valorii totale a creditului, inclusiv dobânzile care se aplică și alte costuri, și care sunt impuse de creditor ca o condiție pentru acordarea creditului.

(3) DAE se calculează în momentul încheierii contractului de credit, cu respectarea dispozițiilor art. 5.

(4) Calculul DAE se efectuează avându-se în vedere următoarele prezumții:

a) respectivul contract de credit va rămâne valabil pentru perioada prevăzută în contractul de credit, convenită de către părți;

b) părțile contractului își vor îndeplini obligațiile contractuale la termenele și la datele stipulate în contract.

(5) În cazul contractelor de credit care conțin clauze ce permit modificarea ratei dobânzii și a valorii sau nivelului altor costuri conținute în DAE, dar care nu pot fi cuantificate la data calculării, DAE se calculează prezumându-se că aceste valori vor rămâne fixe și se vor aplica până la finalul contractului de credit.

(6) Pentru calcularea DAE pot fi luate în considerare următoarele ipoteze de calcul, după caz:

a) în cazul în care contractul nu stipulează o limită a creditului, valoarea creditului acordat se consideră egală cu echivalentul în lei al sumei de 2.000 euro;

b) în cazul în care nu este stabilit un calendar de rambursare și dacă acesta nu reiese din clauzele contractului și din mijloacele de rambursare a creditului acordat, durata creditului va fi considerată ca fiind de un an;

c) dacă nu se specifică altfel, în cazul în care contractul prevede mai mult decât o singură dată de rambursare, creditul va fi acordat, iar rambursările se vor face la cea mai apropiată dată prevăzută în contract.

a) să ofere gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare și un exemplar al proiectului contractului de credit, în momentul solicitării de către consumator a unei oferte de credit;

b) să prezinte consumatorului informațiile complete, corecte și precise privind contractul de credit avut în vedere;

c) să informeze consumatorul despre întreaga documentație de credit necesară acordării unui credit, documentație care trebuie să cuprindă cel puțin:

a) numele și adresele părților contractante;

b) valoarea dobânzii, cu precizarea tipului acesteia, fixă și/sau variabilă, iar în cazul în care dobânda este variabilă, variația acesteia trebuie să fie independentă de voința creditorului, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

c) valoarea DAE, precum și indicarea condițiilor în care poate fi modificată DAE. În cazul în care valoarea DAE nu poate fi stabilită, consumatorul trebuie să fie informat, prin contractul scris, în ceea ce privește elementele prevăzute la art. 9 alin. (1).

d) o listă cu valoarea, numărul și frecvența sau datele plăților pe care consumatorul trebuie să le efectueze pentru rambursarea creditului, precum și pentru dobândă și alte costuri. În cazul în care este posibil, va fi indicată, de asemenea, valoarea totală a plăților efectuate;

e) o listă a elementelor de cost prevăzute la art. 4 alin. (2) și care revin consumatorului, cu excepția costurilor datorate de consumator pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale din contractul de credit, care nu sunt cuprinse în calculul DAE, dar care cad în sarcina consumatorului în anumite condiții, precum și precizarea acestor condiții. În cazul în care valoarea exactă a acestor componente este cunoscută, o astfel de valoare trebuie să fie indicată. În caz contrar, trebuie să fie indicată o metodă de calcul sau, pe cât posibil, o cât mai realistă valoare estimativă;

f) documentația de credit specifică, stabilită de creditor;

g) prevederile art. 11;

h) celelalte condiții esențiale ale contractului de credit, inclusiv clauzele prevăzute în anexa nr. 1.

(1) În cazul contractelor de credit prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. f), consumatorul trebuie să fie informat, în scris, cel târziu în momentul încheierii contractului de credit, cu privire la:

a) plafonul creditului, dacă există;

b) dobânda anuală și costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit, precum și condițiile în care acestea pot fi modificate;

c) procedura prin care contractul de credit încetează.

(2) Consumatorul trebuie să fie informat, în scris, despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit, în momentul în care intervine această modificare. Această informare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont ce se furnizează consumatorului în mod gratuit.

(3) Informațiile scrise prevăzute la alin. (1) și (2) sunt furnizate consumatorului și în cazul descoperirilor de cont acceptate tacit, atunci când acestea se prelungesc peste o perioadă de 3 luni.

(1) În cazul contractelor de credit pentru achiziția de bunuri, dacă consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, creditorul poate apela la căile legale în vederea returnării bunurilor după expirarea unui termen suplimentar de 30 de zile de la data scadenței ultimei obligații de plată neonorate.

(2) În cadrul termenului suplimentar prevăzut la alin. (1), înainte de a apela la căile legale pentru returnarea bunurilor, creditorul are obligația de a notifica fără întârziere consumatorul, justificând decizia sa, și de a solicita acordul scris al acestuia privind returnarea bunului. Notificarea consumatorului se face prin scrisoare recomandată. Data poștei se consideră data notificării.

(3) În cazul în care creditorul intră în posesia bunurilor, obligațiile dintre părți sunt astfel reglate încât să se asigure că repunerea în posesie nu atrage beneficii nejustificate. Aceste bunuri vor fi ridicate de vânzător, cu obligația acestuia de a restitui creditorului contravaloarea bunului respectiv.

(1) Consumatorul are dreptul să achite anticipat, integral sau parțial, obligațiile sale rezultate din contractul de credit.

(2) În cazul achitării anticipate a obligațiilor sale contractuale, consumatorul are dreptul la o reducere echitabilă a costului creditului, stabilită proporțional cu perioada de utilizare a creditului respectiv.

(1) În cazul în care drepturile ce revin unui creditor printr-un contract de credit sunt cesionate unui terț, consumatorul are dreptul să invoce împotriva terței persoane toate drepturile contractuale pe care le are la dispoziție împotriva creditorului inițial, inclusiv dreptul de compensare.

(2) Consumatorul nu poate fi obligat să facă terței părți nicio plată suplimentară față de cele stabilite prin contractul de credit inițial.

(1) În cazul oricărei creanțe a creditorului referitoare la contractul de credit, consumatorul poate să facă plăți prin intermediul unor cambii sau bilete la ordin ori să constituie o garanție prin aceste mijloace de plată ori prin cecuri, cu acordul părților contractante.

(2) O persoană care, prin încălcarea prevederilor alin. (1), primește o cambie sau un alt instrument de plată negociabil nu poate folosi aceste instrumente.

(1) Dispozițiile prezentului articol se aplică în cazul cumpărării de produse sau al obținerii de servicii de la un furnizor cu îndeplinirea următoarelor condiții:

a) consumatorul încheie un contract de credit cu o persoană, alta decât furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii;

b) cel care acordă creditul și furnizorul de bunuri sau de servicii au în derulare un contract preexistent conform căruia se acordă credit în mod exclusiv clienților acestui furnizor;

c) consumatorul prevăzut la lit. a) obține creditul în virtutea acestui contract preexistent.

(2) Pentru bunurile sau serviciile - obiect al contractului de credit - care nu sunt furnizate ori sunt furnizate parțial sau nu sunt în conformitate cu contractul încheiat pentru furnizarea lor, consumatorul nemulțumit poate notifica, în vederea remedierii deficiențelor, furnizorului și/sau creditorului, în termen de 15 zile de la data la care bunurile sau serviciile au fost livrate, respectiv prestate, ori de la care acestea trebuiau să fie livrate sau furnizate. Data poștei este considerată data notificării.

(3) Furnizorul și creditorul vor fi răspunzători individual pentru despăgubirea consumatorului. Existența unui contract de credit nu va afecta în niciun fel drepturile consumatorului prevăzute de lege, pe care furnizorul de bunuri sau servicii cumpărate prin intermediul unui astfel de contract trebuie să le respecte. Creditorul răspunde pentru despăgubirea consumatorului numai în limita contractului de credit, dacă acțiunile consumatorului împotriva furnizorului de bunuri au eșuat.

(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu se aplică în situația în care operațiunea respectivă se referă la valori mai mici decât suma de 200 euro.

(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.

(2) Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă.

(3) Neîndeplinirea de către creditor a obligațiilor sale rezultate din contractul de credit conduce la nerecunoașterea garanțiilor.

(1) Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 4, 6, 8, 9 și 11, cu amendă de la 10.000 lei la 25.000 lei;

b) nerespectarea dispozițiilor art. 5 și art. 15 alin. (3), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

(4) Aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezenta lege nu înlătură răspunderea penală sau civilă, după caz, a părților contractante.

(5) Sancțiunile contravenționale principale, precum și actele cu caracter administrativ emise în temeiul prezentei legi se pot contesta la instanțele competente.

(6) Prevederile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile.

(1) Orice dispoziție contrară prezentei legi, în scopul afectării drepturilor consumatorilor, este nulă.

(2) Consumatorii nu pot renunța la drepturile conferite prin prezenta lege.

(3) Prezenta lege se aplică și contractelor de credit încheiate în forme speciale, în particular prin repartizarea valorii creditului pe mai multe contracte.

(4) Prevederile contractuale suplimentare sau dispozițiile legale speciale prin care se conferă o mai mare protecție consumatorului se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care părțile nu ajung la un acord de modificare a contractului de credit, oricare dintre acestea se poate adresa instanței judecătorești competente, care va decide.

(2) Orice creditor, de comun acord cu consumatorul, poate acorda facilități sau reeșalonări la plata obligațiilor asumate.

(3) Dacă părțile nu rezolvă pe cale amiabilă litigiile rezultate din contractul de credit, se pot adresa instanței de judecată.

(1) În aplicarea dispozițiilor prezentei legi, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor poate emite norme metodologice sau instrucțiuni cu caracter normativ, care se vor publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, autoritatea competentă prevăzută la alin. (1), precum și modul de înregistrare și de autorizare vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(1) Prezenta lege transpune Directiva nr. 87/102/CEE din 22 decembrie 1986 pentru armonizarea prevederilor legislative, administrative și de reglementare privind creditul pentru consum, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene (JOCE) nr. L42 din data de 12 februarie 1987, modificată și completată prin Directiva nr. 90/88/CEE din 22 februarie 1990 și Directiva nr. 98/7/CE din 16 februarie 1998.

(2) Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) La data de 1 ianuarie 2007, dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. j) își încetează aplicabilitatea, acest termen putând fi prorogat numai după consultarea Comisiei Europene.