Dispozitii privind facilitarea dreptului de stabilire

(1) Pentru accesul la una dintre activitățile profesionale sau pentru exercitarea acesteia, asistenții medicali generalisti și moasele, cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, vor prezenta autorităților competente române certificatul de sănătate fizica și psihica, eliberat de statul membru de origine sau de proveniență.

(2) În situația în care, pentru accesul și exercitarea activității prevăzute la alin. (1), statul membru de origine sau de proveniență nu impune o astfel de cerința și, în consecința, nu emite cetatenilor săi un astfel de document, autoritățile competente române accepta din partea acestuia un atestat echivalent certificatului de sănătate.

(1) Solicitarile asistentilor medicali generalisti și moaselor cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene cu privire la accesul în România, la una dintre activitățile profesionale, se solutioneaza de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu Ordinul Asistentilor Medicali și Moaselor din România, în termen de 3 luni de la data depunerii dosarului complet de către persoana interesata.

(2) Dosarul prevăzut la alin. (1) va cuprinde:

a) documentul de identitate;

b) titlul de calificare oficiala în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficiala în profesia de moasa obținut în România, titlul de calificare oficiala în profesia de asistent medical generalist sau, respectiv, titlul de calificare oficiala în profesia de moasa obținut sau, după caz, recunoscut într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un stat aparținând Spatiului Economic European sau în Confederatia Elvetiana, respectiv atestatul de echivalare emis de Ministerul Educatiei și Cercetarii în cazul titlurilor de calificare oficiala în profesia de asistent medical generalist și, respectiv, în profesia de moasa, obtinute într-un stat tert și care nu au fost recunoscute de unul dintre statele membre enumerate;

c) certificatul de sănătate sau atestatul echivalent al acestuia, emis de statul membru de origine sau de proveniență;

d) certificatul de cazier judiciar emis de statul membru de origine sau de proveniență, în cazul în care intrarea în profesie se face în România iar, în lipsa acestuia, documentul echivalent emis de statul respectiv.

(3) Deciziile autorităților competente române în aceste cazuri pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.

(4) În situația prevăzută la art. 31, cererea de reexaminare suspenda termenul legal de solutionare. Autoritățile competente române vor continua procedura prevăzută la alin. (1) după primirea raspunsului din partea statului membru consultat sau după expirarea termenului de 3 luni, prevăzut de normele Uniunii Europene pentru formularea raspunsului de către statele membre consultate în aceste situații.

(1) Atunci când autoritățile competente române au cunoștința de fapte grave și precise care pot avea repercusiuni asupra începerii activității profesionale sau asupra exercitarii profesiei de asistent medical generalist sau a profesiei de moasa în România, comise de asistenții medicali generalisti sau moasele cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparținând Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, anterior stabilirii în România și în afara teritoriului sau, acestea informeaza statul membru de origine sau de proveniență al celor în cauza.

(2) Autoritățile competente române comunică statului membru gazda informațiile solicitate cu privire la sanctiunile disciplinare de natura profesionala sau administrativa, precum și cu privire la sanctiunile penale interesand exercitiul profesiilor de asistent medical generalist și, respectiv, de moasa, aplicate asistentilor medicali generalisti și moaselor, pe durata exercitarii profesiei în România.

(3) Autoritățile competente române analizeaza informațiile transmise de statul membru gazda cu privire la faptele grave și precise comise de asistenții medicali generalisti și moasele cetățeni români sau care provin din România, anterior stabilirii în statul membru gazda și în afara teritoriului sau, fapte care pot avea repercusiuni asupra începerii activității profesionale sau asupra exercitarii profesiei în acel stat.

(4) Autoritățile competente române decid asupra naturii și amplorii investigatiilor pe care le intreprind în situațiile pentru care au fost sesizate și comunică statului membru gazda, în termen de 3 luni de la primirea solicitarii acestuia, consecintele care rezultă cu privire la atestatele și documentele pe care le-au emis în cazurile respective.

(5) Autoritățile competente române asigura confidentialitatea informațiilor transmise.