(1) Schemele de garantare a depozitelor au obligația să pună la dispoziția deponenților garantați sumele reprezentând compensații cuvenite, într-un termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care depozitele au devenit indisponibile.
(2) În situația în care nu este cert dacă o persoană are dreptul de a primi compensația sau în cazul în care depozitul face obiectul unui litigiu, termenul de punere la dispoziție a compensației prevăzut la alin. (1) se prelungește până la clarificarea situației ori, după caz, până la soluționarea litigiului.
(3) În cazul plății de compensații către deponenții de la sucursalele înființate în alte state membre de instituțiile de credit participante, potrivit art. 71 alin. (1) , termenul de punere la dispoziție a compensației prevăzut la alin. (1) se poate prelungi în conformitate cu ghidurile în domeniul cooperării dintre schemele de garantare a depozitelor, emise de Autoritatea Bancară Europeană.
(4) Compensația este pusă la dispoziția deponentului garantat fără a fi necesară o cerere către schema de garantare a depozitelor.
(4¹) Prin excepție de la prevederile alin. (4) , pentru categoriile de depozite prevăzute la art. 62 alin. (1) pentru care se aplică un nivel al garantării peste plafonul stabilit la art. 61 alin. (3) , deponentul garantat comunică o cerere către schema de garantare a depozitelor, care este însoțită de înscrisuri justificative care să ateste încadrarea depozitelor în categoriile respective, precum și îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) . Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (2) , (3) , (5) și (6) , schema de garantare a depozitelor are obligația de a pune la dispoziția deponentului garantat compensația cuvenită ce depășește plafonul de acoperire prevăzut la art. 61 alin. (3) în termen de cel mult 7 zile lucrătoare de la data la care schema de garantare a depozitelor dispune de toate informațiile necesare pentru a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) .
(5) Dreptul deponenților garantați de a primi sumele reprezentând compensații cuvenite se prescrie în termen de 5 ani de la data la care schemele de garantare a depozitelor pun compensațiile la dispoziția deponenților.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5) , în cazul în care procedura falimentului instituției de credit depășește termenul prevăzut la alin. (5) , dreptul deponenților garantați de a primi sumele reprezentând compensații cuvenite se prescrie la data închiderii procedurii falimentului.