Articolul 10Competența pentru emiterea certificatului care atestă caracterul executoriu al hotărârii, tranzacției judiciare sau actului autentic pentru care procedura de exequatur nu a fost eliminată, în condițiile art. 23 din Convenția de la Haga din 2007, în relația cu un stat terț contractant la Convenția de la Haga din 2007

(1) În cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în România și pentru care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării, în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, competența de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, certificatul care atestă caracterul executoriu, după modelul formularului recomandat de Conferința de drept internațional privat de la Haga și prevăzut în anexa A, aparține primei instanțe.

(2) În cazul în care, potrivit art. 30 alin. (3) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării unui act autentic, executoriu potrivit legii române, în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, competența de a emite certificatul care atestă caracterul executoriu aparține emitentului actului.

(3) În cazul în care se solicită recunoașterea sau încuviințarea executării, în unul dintre statele contractante la Convenția de la Haga din 2007, a unei hotărâri pronunțate de instanța română, în condițiile legii, pentru încuviințarea unei tranzacții judiciare, competența de a emite, potrivit art. 25 alin. (1) lit. (b) din Convenția de la Haga din 2007, certificatul care atestă caracterul executoriu, după modelul formularului recomandat de Conferința de drept internațional privat de la Haga și prevăzut în anexa A, aparține acelei instanțe.